Pastila de realitate: Remanierea, ca raul cel mai mic

3 Septembrie 2010

Timp de citire: 3 min.

Salvează articol Îl poți citi, ulterior, când ai timp.

Sunt lucruri pe care nu le intelegem deplin, oricat ne-am chinui sa o facem pentru ca, pur si simplu, nu avem suficiente resurse sa le patrundem mecanismul. Asa se intampla si in acest inceput de toamna, cand Guvernul Romaniei isi schimba componenta. Intelegem necesitatea modificarilor, dar motivele care au dus la aceste decizii ne raman necunoscute.

Cu putin timp in urma, Emil Boc ne vorbea de modificarile aduse de OUG nr. 58/2010 (la care adaug si normele metodologice ce au venit mai tarziu) ca de "raul cel mai mic". Inainte de modificarile aduse Codului fiscal, fusese adoptata - prin asumarea raspunderii Guvernului in fata Parlamentului - Legea nr. 119/2010. Atunci, Emil Boc a spus in fata natiunii ca “raul cel mic” este de preferat.

Insa, problema este ca nici acum nu stim care ar fi fost raul cel mare pentru ca lucrurile au capatat un contur neplacut pentru toata lumea. Cu salariile reduse (si la stat, dar si la privat), cu un TVA marit care a atras scumpiri nenumarate, ne-am continuat vietile spunandu-ne ca macar bunicii nostri isi vor primi pensiile integrale. Recunosc ca, in ce priveste acest subiect, am stat destul timp pe ganduri cand in nota de fundamentare a rectificarii bugetului asigurarilor sociale de stat, reducerea bugetelor de la anumite ministere era motivata prin insuficienta banilor de pensii..

Si tot asa, au urmat alte confuzii, alte acte normative care au dat peste cap mii de persoane, care au creat cozi, nemultumiri, au urmat alte declaratii razboinice si altele flegmatice, au fost explicatii insuficiente din partea membrilor Cabinetului Boc si solutii inaplicabile din partea Opozitiei.

Si, iata ca a venit apocalipticul 1 septembrie cand seful Executivului si al Tarii au pus in balanta binele si raul din Guvern. Binele si raul, din perspectiva lor, desigur. Au fost remaniati sase ministri si, in mai putin de 24 de ore de la comunicarea acestei decizii, alti sase au depus juramantul. Cele mai importante schimbari sunt, desigur, la ministerul de Finante si la ministerul Muncii. Insa, pe cat de insemnate sunt aceste doua remanieri (si cat de curioasa e mentinerea functiilor altora), pe atat de lipsite de noima sunt, totodata. Cei doi ex-ministri si-au pus semnatura pe toate actele normative care au creat haosul, insa pentru a fi adoptate, a fost necesar si acordul premierului. Nu? Daca toate masurile lor anticriza au fost o catastrofa, atunci nu ar trebui ca responsabilitatea sa fie impartita intre toti cei care au facut ca actele normative sa fie adoptate? Oricum, ramane de vazut daca chiar poti sa pui eticheta esecului la doar 2 luni de la aplicarea acestor legi..

Pe de alta parte, Sebastian Vladescu este cel care cunoaste, probabil, mult mai bine decat Emil Boc si Traian Basescu, conditiile acordului cu FMI. Va continua Ioan-Nelu Botis politica fiscala de austeritate absoluta pe care o solicita presedintele Basescu, astfel incat urmatoarele transe de la FMI sa ajute economia nationala? Daca da, se stie cum: prin alte masuri dure pe care tot noi le vom suporta. Si mai mult ca sigur asa ar fi, pentru ca este ilogic ca dupa ce un ministru taie in carne vie, un altul sa vina sa ofere mariri, subventii, etc.. E nevoie de realism, dar si de coerenta.

Toate astea, in timp ce noi traim inca “raul cel mic”.

Si mai am o intrebare: daca ministrul Mihail Dumitru a dat dovada de incompetenta si a fost remaniat, atunci cum explica Administratia prezidentiala faptul ca "Preºedintele Romaniei, Traian Basescu, a semnat vineri, 03 septembrie a.c., decizia de numire a domnului Mihail Dumitru in functia de membru, preºedinte al Comisiei Prezidentiale pentru politici publice de dez...voltare a agriculturii in Romania."

EDITORIAL

Pastila de realitate: Remanierea, ca raul cel mai mic

Ioana Vlad ,

Comentarii articol (13)