Zi de zi, omul - animal social - vine in contact cu altii asemenea lui si, de multe ori, se nasc povesti frumoase intre ei, incarcate de emotie si admiratie. Sunt oameni care reusesc sa schimbe totul in jurul lor si, mai ales, sa te schimbe pe tine ca OM. Lor le dedic aceste randuri.
Articolul continuă mai jos
Am fost eleva in scoala lui Sadoveanu, iar dascal mi-a fost – coincidenta sau nu – un adevarat Domn Trandafir. In realitate, se numea Mihai Iacob, iar in prima zi de scoala m-a speriat teribil cu statura sa impunatoare, numarul de tigari pe care le fuma si severitatea cu care le vorbea parintilor despre ce va urma in urmatorii ani. Bancile acelea vechi ii ajungeau pana la genunchi, dar asta nu il impiedica sa vegheze asupra manutelor care trasau bastonase pe caietele TIP I. Mi-a starnit, inca din primii ani de scoala, dorinta de a cunoaste mai mult si spiritul competitiv. Imi placea sa scriu inca din vremea aceea, dar niciodata n-am respectat tiparele impuse de abecedar. Asa ca, n-am luat doar note de 10 si ii multumesc pentru lucrul acesta. Nici daca as da timpul inapoi n-as incepe o compunere cu “A venit toamna, iar frunzele cad…”. Cum imi reprosa el, “imi puneam mintea la contributie” atunci cand vroiam ceva si, in pofida unor “acte de injustitie” care m-au facut sa deschid mai multe carti pentru confirmarea faptului ca am dreptate, azi pot spune ca domnul invatator mi-a aratat cum se pot muta muntii. Pentru o cauza nobila, desigur.
Daca viata iti da lamai, fa limonada. Ce simplu pare! Si asta e cel mai bun sfat pe care il poti primi cand lucrurile din jur devin apasatoare. Insa, putini oameni mai au taria de a privi lucrurile dintr-o perspectiva atat de optimista. A. m-a convins, inca din prima zi in care am cunoscut-o, ca oamenii sunt rai daca vor sa fie, dar nu trebuie sa te lasi doborat, orice ti-ar spune ceilalti. A sarit mereu in apararea oricui ar fi avut nevoie de asta, desi putini au procedat la fel. Era dezinvolta, exuberanta, avea cel mai frumos pulover galben si a avut indrazneala sa poarte ruj cand inca nu avea buletin. Insa, in acelasi timp, a avut si curajul de a infrunta critica unei diriginte acide si razbunatoare, iar eu o admiram din penultima banca din randul de la fereastra si ma bucuram ca am o prietena atat de puternica, o fiinta iesita din comun pentru mediul acela. Stiam ca, la finalul zilei, in drum spre casa, vom rade de tot ce s-a intamplat peste zi si A. imi va da, din nou, o lectie de viata. La fel de puternica o vad si azi, mamica de copil frumos care ar muta muntii la nevoie.
Desigur, lectiile de viata le primesti daca ai bunavointa si ragazul de a-l intelege pe cel de langa tine. De multe ori, suntem prea grabiti si mult prea preocupati de ale noastre ca sa observam gesturile si sa asculta cuvintele oamenilor din viata noastra. Dar putem invata de la un domn in varsta ce este respectul cand il vedem ridicandu-se de pe scaun si oferind locul unei femei insarcinate care are o treime din varsta lui; sau de la un copil care spune multumesc atunci cand i se ofera o bomboana; de la un adolescent care iti tine usa sa intri in supermarket; de la o vanzatoare care gaseste energia sa zambeasca si sa faca small talk atat cu cele patru persoane care sunt asezate in fata ta la coada, cat si cu tine. Astfel de oameni reusesc sa schimbe ceva in cursul monoton si apatic al vietii lor si a celor din jurul lor.
Eu am invatat ca este nevoie doar de determinare ca sa poti trece peste orice obstacol ti se iveste in cale. Nu exista problema care sa nu aiba rezolvare daca reusesti sa te automotivezi indeajuns si ai rabdarea de a-i asculta pe cei care iti vor binele. Oricare dintre noi poate muta muntii din loc daca asta isi propune. Tu ce crezi?
Comentarii articol (52)