Azi ma simt solidara

14 Octombrie 2010

Timp de citire: 2 min.

Salvează articol Îl poți citi, ulterior, când ai timp.

Ani de-a randul am indurat umilinta functionarilor publici in special celor de la ANAF, DGFP, ITM, Garda Financiara, administratia locala.Ani de-a randul am fost carpa de praf, pres de sters picioarele, am plecat plangand sau plina de furie, am fost purtata de la o usa la alta, de la un ghiseu la altul, fara sa rezolv nimic si a doua zi sa o iau de la capat.

Am asteptat de nenumarate ori ca stimatele doamne functionare sa isi bea cafeaua, sa termine de scris reteta de prajitura dictata de colega de birou, sa povesteasca la telefon prietenei cum s-a certat cu soacra.

De mult prea multe ori m-am rugat ca persoana de dupa ghiseu sa fi visat frumos peste noapte, poate asa va fi amabila si cu mine, poate imi va vorbi frumos fara sa imi arunce dosarul inapoi.

Nu pot sa povestesc de cate ori m-am intors la birou dezamagita, frustrata, scarbita si m-am intrebat cand va veni ziua in care sa fiu respectata ca om si tratata corect.

Am oferit intotdeauna respect, am rugat frumos, am multumit, dar de prea putine ori am primit acelasi tratament.

Initial am fost indiferenta.Pe urma am zis ca isi merta soarta, ca oricum nu merita nimic in plus, pentru cat dezinteres si sfidare dau dovada in fiecare zi.

Azi m-am hotarat sa renunt la resentimente si sa sterg cu buretele tot. Azi si-au reconsiderat pozitia in ochii mei

Acum ma simt solidara si mi-au castigat respectul pentru ceea ce au reusit sa faca noaptea trecuta, pentru darzenia de care au dat dovada, pentru spontaneitatea cu care si-au organizat protestul, pentru faptul ca au reusit sa tina treaza peste noapte o tara intreaga.

Pana azi eram convinsa ca suntem lasi, ca nu se va schimba nimic, ca vom accepta resemnati orice emanatie legislativa care ne va asupri si mai mult.

Acum vad licarirea de speranta, ca nu suntem lipsiti de orice urma de constiinta, ca avem o bruma de demnitate, ca suntem multi si ca ne putem transmite curajul de la unul la altul.

Putem sa ne dam mana si sa strigam in acelasi glas, sa fim o singura voce, sa ne castigam respectul de sine, cat si respectul celui de langa noi sau din fata ghiseului nostru.

Nu stiu ce voi face cu declaratiile fiscale pe care trebuie sa le depun pana maine, nu stiu daca voi primi amenda pentru nedepunerea lor, dar azi nici nu mai conteaza.

Azi ma simt plina de empatie fata de functionarii de la finante.

Azi le urez sa le fie mai bine. Azi ma rog sa-si pastreze respectul pe care l-au cucerit in ochii mei.

Azi le intind mana si ma alatur lor.

Valentina Sgarbura – membru APEC

EDITORIAL

Azi ma simt solidara

Valentina Saygo ,

Comentarii articol (50)