(di)Fuziuni si achizitii

20 Decembrie 2010

Timp de citire: 2 min.

Salvează articol Îl poți citi, ulterior, când ai timp.

Nu e niciun secret ca fuziunile si achizitiile nu sunt caracteristicile pietei de consultanta juridica de la noi: radacinile istorice, felul in care legea de organizare a avocaturii in Romania a marcat jaloanele acestei profesii de un deceniu si mai bine, orgoliile personale si alte motive subiective sunt tot atatea cauze pentru care avocatii din Romania se simt mai bine "pe cont propriu".

Autor:
Ovidiu Constantinescu, PR Manager

Pana acum, avocatii care au facut trecerea de la cabinet individual la societate civila de avocati si apoi la o mare casa de avocatura au urmat o strategie de dezvoltare extensiva - cantitativa - prin cresterea resurselor, in special a numarului de tineri avocati, proaspat intrati pe piata muncii. Inexplicabil insa, o data ajunsa la un oarecare grad de maturitate, cand s-a acumulat o oarecare expertiza si siguranta profesionala, organizatia atinge un fel de “masa critica” si, in loc sa se consolideze, sa atraga pe orbita ei entitati de natura si marime relativ apropiata, fortele centrifuge devin – brusc - prea puternice. Succesul, orgoliul profesional, exacerbarea individualismului, par sa fie tot atatea piedici pentru avocati sa fuzioneze, sa urmareasca o strategie de dezvoltare intensiva. Are loc o “difuziune” in care mai multi avocati parasesc organizatia - pana mai ieri foarte puternica - pentru a-si cauta satisfactia profesionala pe cont propriu.

In ultimii ani, am avut parte de trei fuziuni – una dintre ele fiind deja de domeniul trecutului, alta a fost insotita si de o alianta matrimoniala, cea de a treia abia a fost anuntata acum 6 luni - si nenumarate difuziuni, unele mai celebre decat altele. Nu ma indoiesc ca fiecare plecare a avut la baza motive temeinice, calcule clare si strategii precise, altfel ele nu ar fi fost decat un simplu conflict de orgolii. Intr-o piata in care concurenta nu pare a fi ceva presant, nici acest fenomen - al inabilitatii de consolidare - nu creeaza ingrijorare printre participanti. Acest lucru ar fi trebuit sa se schimbe sub presiunile actualei crize economice... dar nu sunt semne.

Despre achizitii, in adevaratul sens al cuvantului, nici nu poate fi vorba, caci simpla preluare a titulaturii unei mari firme de avocatura din afara nu se prea inscrie in definitia clasica a unei achizitii ci, mai degraba, se refera la stabilirea unor capete de pod pe o piata mica intr-o tara in care “hic sunt leones” - inca.

Din pacate, aceasta cantonare in individualism si dezvoltare extensiva impiedica piata de avocatura din Romania sa-si atinga potentialul ei maxim. Fuziunile pe o piata in formare nu functioneaza dupa matematica simpla a lui “unu plus unu fac doi”. Ele constituie in sine un factor de crestere al pietei, potentand abilitatea de a aborda proiecte mari, cu valori care ne par azi astronomice.

Exista totusi un P.S. la cele de mai sus peste care nu pot trece cu vederea: plecarea pe neasteptate a unei case de avocatura spaniole “cu catel, cu purcel” a fost factorul catalizator al primului M&A de pe piata de avocatura din Romania. A fost insa o achizitie “de voie/de nevoie”... depinde de care parte a achizitiei te afli.

Blogul Bostina & Asociatii poate fi citit aici.

EDITORIAL

(di)Fuziuni si achizitii

Bostina & Asociatii ,

Comentarii articol (0)