Deciziile grele se iau zambind

15 Ianuarie 2011

Timp de citire: 3 min.

Salvează articol Îl poți citi, ulterior, când ai timp.

Mi-e greu sa mai cred ca viata este o insiruire de consecinte ale unor hotarari care se incadreaza strict in categoriile "decizii bune" sau "decizii proaste". Oricum ar fi sa ti se intample, atat timp cat inveti ceva, gandurile suplimentare nu au sens. Ce ai asezat pe talerul balantei, acolo ramane. Insa, momentele in care trebuie sa te pronunti referitor la o situatie anume sunt inevitabile. Asadar, care a fost cea mai grea decizie pe care ai luat-o?

In ce ma priveste, nu imi place sa fiu pusa in fata unor astfel de lucruri si, implicit, a responsabilitatii care le insoteste si care, cel mai adesea, se transforma in vinovatie. Prefer sa ma sustrag cu discretie decat sa fiu pusa sa aleg intre A si B.

Mai mult de atat, chiar ajung sa ma ascund. I’m getting away with it. Intr-un fel sau altul, lucrurile se rezolva de la sine. Imi spun ca lumea e o sfera, asadar e perfecta prin definitie. Ne ramane sa o contemplam pentru a ne simti, la final, parte din ea. Nu trebuie sa fortam mana destinului prin decizii care ne amarasc.

Insa, nu e mereu atat de simplu. Nu?

Uneori, TREBUIE sa decizi. Intre oameni. Intre lucrurile de care ai parte. Intre gesturi pe care le faci vis a vis de ceilalti. Intre cuvintele pe care le rostesti sau nu.

Iar cand deciziile tale ii ranesc pe altii e cel mai greu. Si cum judeci in astfel de situatii? Cu mintea sau cu sufletul? Oricate sfaturi ti-ar fi oferite de mintile luminate care te inconjoara, nimic nu ti se pare suficient de rational. Te infranezi de la a mai da detalii prietenilor despre situatia in care te afli. Iti iei haina in graba si iesi la o plimbare chiar si la miez de noapte pentru a-ti limpezi mintea. Sau pentru a-ti scoate din gand ceea ce vrei, de fapt, sa faci in definitiv si stii ca nu e tocmai bine. Fie ca o stii acum sau ca vei ajunge sa constientizezi asta mai tarziu. Intr-un viitor nu foarte indepartat, regretele apasa teribil pe umerii nostri. Noptile se albesc. Inimile bat a gol. Cum ar fi fost daca…?

Sunt, totusi, un caz fericit. Pe langa decizii cu iz sentimental care mi-au lasat cateva nopti nedormite si mi-au incarcat factura telefonica, alegerile mele pe care le-am facut s-au incadrat in tiparele standard ale societatii din care fac parte, iar pilonii vietii mele sunt destul de stabili. Ca o ironie a sortii, acum imi pare rau ca alegerea facultatii a fost cu totul lipsita de drama pentru adolescenta Ioana. Mi-ar fi placut mai multa aventura.

Insa, iesind din coltul meu plictisitor, mi-a fost dat sa asist la luarea unor decizii care au schimbat cu totul vietile unor oameni. Mereu m-am gandit la cum as fi procedat daca ar fi trebuit sa donez unui rinichi pentru a salva viata unei rude, sa renunt la cele lumesti in favoarea vietii monahale, sa avortez, sa pastrez o sarcina si sa nasc la 16 ani, sa nu ma inscriu la facultate pentru a pleca la munca in strainatate, sa aleg sa imi petrec viata alaturi de un om care sufera de o boala incurabila, sa fug de acasa si nimeni nu sa nu mai stie de mine ani de zile, sa ma apar de o persoana care ma agreseaza lovindu-l mortal, sa renunt la procesul impotriva violatorilor mei pentru ca justitia nu imi da nicio sansa, sa ma intorc in orasul natal dupa studii, desi as fi beneficiat de o bursa de studii partiala la o universitate de top, sa iau apararea unei fete batuta in strada de iubitul interlop, sa adopt copilul unui prieten care a sfarsit intr-un accident de masina.

Unii dintre acesti oameni si-au gasit resemnarea, in timp ce altii lupta in fiecare zi cu deciziile luate.

Care a fost cea mai grea decizie pe care ai luat-o TU?

EDITORIAL

Deciziile grele se iau zambind

Ioana Vlad ,

Comentarii articol (47)