Ziua mamei nu necesita o data speciala in calendar. Ziua mamei e ori de cate ori ii deschidem usa, cu gand bun si dor amar, dupa o perioada lunga in care am fost departe. Ziua mamei e atunci cand isi vede copiii stransi in jurul mesei la sarbatori, cand ii duce in prima zi la scoala sau atunci cand plange linistit la festivitatea de absolvire. Zi de zi, o mama traieste fericiri nenumarate alaturi de pruncii ei, regasind energie iar si iar, chiar si atunci cand munca, sefii, lipsurile financiare sau activitatile casnice o secatuiesc.

Articolul continuă mai jos

Imparatul Napoleon I intreba odata pe o doamnã de la curtea sa: „Ce lipseste pentru a da oamenilor o buna crestere?“ – Mame, raspunse doamna. Raspunsul ii plãcu mult imparatului. „Da, da, zise el, in aceasta vorba mica se cuprinde o inalta scoalã de buna crestere. Aveti grija, asadar, sa formati mame, care sa stie a da o bunã crestere copiilor lor“.

Mamele nu au varsta. Nu exista mame tinere, mame batrane, mame frumoase sau mame urate. Exista doar mame, iar fiecare dintre ele este unica pentru copilul caruia i-a dat viata. O viata fizica, dar mai ales morala. Pentru ca mama e portretul la care pruncul priveste inca din primele zile de viata si de la care se inspira in tot ceea ce va face ulterior. Ea sadeste in copilul sau primele rasaduri ale educatiei morale, religioase si intectuale.

Poate cea mai grea meserie din lume e cea de mama. E meseria cu care nu ajungi niciodata la pensie, o meserie care se hraneste doar din recompense spirituale, insa inegalabile din orice alt punct de vedere. Asta si inseamna bucuria de a fi mama: capacitatea de a trai prin intermediul copiilor tai, capacitatea de a resimti fiecare din bucuriile lor ca si cum ar fi ale tale.

Nu trece o zi fara mama in gandul meu. E mereu acolo, chiar daca fizic e departe. Insa, precum spunea Balzac, pentru mame nu exista spatiu: o adevarata mama presimte si-si vede copilul de la un pol al pamantului la altul. Ea e izvorul acela de iubire neconditionata, o sursa inepuizabila de bucurie si optimism.

Se spune ca o mama buna face cat 100 de invatatori. Insa, inainte de orice, mama te invata sa fii om. Tu esti o mica particica din ea: te nasti, cresti, te maturizezi si multe din gesturile, gandurile si trairile tale sunt o reflexie a ei. Astfel ca, o viata de om e prea putin pentru a-i multumi mamei pentru tot ceea ce face zilnic pentru tine.

Insa, pentru ca luna martie e una speciala, am crezut de cuviinta sa multumesc celei care mi-a dat viata apeland la cuvantul scris: o bucata de text in loc de felicitari si flori. La multi ani MAMA!


Despre mamele colegelor mele

Roxana Neagu si o mama magica:

Cand eram mica, credeam ca mama mea e magica. Sa fi fost din cauza mancarurilor perfect aromate si al prajiturilor dumnezeiesti gatite din ce gasea in camara mereu plina, desi n-o vedeam niciodata plecand la cumparaturi. Sau datorita acadelelor de zahar ars pe care le prepara cand plangeam dupa “topitopuri” verzui, nesanatoase, vazute la copiii din fata blocului. Nici nu apucam sa ma spal pe maini si mama imi si intindea zambitoare un betigas cu un “gogoloi” maroniu si gustos in varf. Sau pentru ca, atunci cand eram la gradinita, imi citea subtitrarile la filme si facea ca imaginele acelea sa capete astfel sens. Sau, poate, pentru ca reusea sa-l convinga pe Mos Craciun sa imi lase cadouri in fiecare an, desi nu eram in fiecare zi cuminte. Sa fi fost de vina ziua aceea in care, din rochia ei de mireasa, mi-a confectionat cel mai apreciat costum de Alba-ca-Zapada de la carnavalul din clasa I.

Cand eram mica, credeam ca mama mea e magica. Nici pana azi nu mi-am schimbat parerea. Altfel, de unde atata iertare, putere de sacrificiu si rabdare? Si mai ales, de unde atata iubire, daruita chiar si cand nu merit, cu atata generozitate?

Ioana Vlad: Te-as imbratisa, mama. Mereu.

Mamei mele primavara aceasta i-a adus vesti sumbre. Neputinta de a o ajuta in astfel de situatii lasa loc unui simplu ”imi pare rau” si atat. Eu, uneori, nu ma pot resemna usor. Asa ca, imi ramane doar sa empatizez de la distanta. Si la propriu, si la figurat. Si mama e la fel. De fapt, sentimentele, in familia noastra, sunt afisate cu o frecventa redusa si nici nu imi imaginez cu am ar fi altfel. La un moment dat, cand cochetam cu literatura, i-am trimis mamei o poezie care imi fusese premiata. Pe o coala de hartie A4, statea scris absolut scolaresc “Te-as imbratisa, mama”. Cred ca gestul acela a fost cea mai mare dovada de afectiune pe care as fi putut sa il fac fata de ea. Stiu ca a emotionat-o mai mult decat orice cuvant rostit de drag, desi nu am mentionat decat o singura data acest episod. Si totusi, despre mama as putea vorbi ore in sir. Are cei mai verzi ochi pe care i-am vazut vreodata, iubeste animalele, bea prea multe ceaiuri si, din ce in ce mai mult, ma conving de faptul ca dragostea pentru muzica am mostenit-o de la ea. Da, acel utilizator de Facebook cu numele de familie ca al meu si care da mereu like pe wall-ul Avocatnet.ro este mama. Mama e prietena buna cu tehnologia, ce-i drept. Este o adevarata experta in jocuri de strategie, in copilarie, se juca la consola mai mult decat mine. Mama este foarte buna in ceea ce face, ma mandresc cu ea cand, pe strada, i se adreseaza vreun cunoscut cu “Sarut-mana, doamna inginera!”. Si as putea continua in acest fel cu alte zeci de lucruri, dar stiu ca nu asa ii fac primavara mai luminoasa, ci fiindu-i alaturi in cateva saptamani, desi euforia martisorului va fi trecut. Citește mai mult despre editorial anca dumitrescu