Legile entropiei ne invata ca orice sistem tinde sa-si atinga limita de jos a potentialului sau de energie ceea ce, in legile lui Murphy, s-a tradus prin a spune ca "lasate de capul lor, lucrurile merg din prost in mai prost". Aplicatia celor de mai sus la criza economica din Romania mi se pare evidenta: cu cat refuzi mai mult timp sa vezi ca economia globala a luat-o la vale, cu atat mai mult creste probabilitatea de a fi deja in criza tu insati, ca economie nationala. Daca reciproca e adevarata, adica cu cat crezi mai cu tarie in incheierea crizei, cu atat creste probabilitatea de a fi iesit deja, e... aici e o discutie.
In primul rand, simplul fapt de a crede ca ai iesit din criza este o conditie necesara dar nu suficienta pentru a si iesi din belea, si aici am in vedere “sentimentul pozitiv al mediului de afaceri” despre care tot scriu jurnalistii si pe care il tot analizeaza agentiile de rating. In al doilea rand, simplele date statistice care arata ca economia a inceput sa se miste in sus reprezinta si ele o conditie necesara dar nu suficienta pentru iesirea din criza, asa ca degeaba ne bombardeaza cu ele guvernul in ultima vreme. Caci, ca sa-l citez pe un coleg al meu, care a punctat foarte bine, din criza nu iesim toti deodata si acele sectoare economice romanesti cel mai conectate la schimburile economice mondiale au iesit din criza cam pe cont propriu, mai degraba “in ciuda” decat “datorita” masurilor adoptate de variile guverne. In al treilea rand, mi se pare extrem de interesant semnalul venit recent din zona BNR, si anume ca ar trebui sa fim mai atenti la distinctia intre „recesiune” si „criza”, caci simpla iesire din recesiune nu este suficienta pentru a depasi criza.
Faptul ca o criza poate fi depasita prin simpla convingere ca ea este deja de domeniul trecutului seamana mai degraba cu sfatul (psih)analistilor economici care ne recomanda terapia stimularii consumului dupa principiul „shop ’till you drop”. Stimularea consumului, chiar „pe datorie”, nu e o solutie in conditiile in care se stie ca bancherul iti da cand ai si iti cere inapoi cand ai nevoie... E ca si cum, in ziua in care ti-ai pierdut locul de munca, ai intra intr-un magazin de lux pentru a uita de necaz... euforie de moment, mahmureala financiara de durata. „Sentimentul pozitiv al mediului de afaceri” e atunci cand intri in magazinul de lux, stiind ca peste o saptamana te asteapta un job mai bun si mai bine platit... si inca nu e cazul in Romania.
Este adevarat ca datele economice recente arata, fara tagada, ca productia industriala a crescut, ca exporturile au inregistrat cresteri de doua cifre si ca pana si bancile au inceput sa prognozeze o crestere economica la sfarsit de an. Si asta e de bine, de foarte bine. Dar aceasta mica crestere „macro” mai are mult pana sa fie resimtita la nivel „micro” si sa schimbe pozitiv perceptia oamenilor despre starea lor economica de acasa de la ei.
In fine, cel mai mult ma ingrijoreaza recentele precizari ale celor de la BNR, care nu sunt recunoscuti nici pentru fineturi lingvistice in materie de gasit sinonime sau parafraze la cuvantul „criza” si nici pentru compuneri pe tema „cum mi-am petrecut recesiunea”. Ce a spus dl. Vasilescu nu cred ca are nevoie de traducere: mai multa munca si mai putina galagie, caci, in ciuda datelor pozitive, tarele endemice ale economiei romanesti sunt tot acolo.
Concluzia este ca iesirea din recesiune nu inseamna, in niciun caz, ca vom reveni in „secunda doi” la starea de euforie consumerista din 2007/2008 ci ca, in acest moment, „mai bine” inseamna doar „mai bine ca ieri”... sau, ca sa incerc sa-mi aduc propria contributie teoretica la legea lui Murphy enuntata in primul paragraf, „ca sa-ti fie la fel de rau ca ieri, TREBUIE sa faci un efort”.
Comentarii articol (1)