Criza falselor conflicte si deficitul de reglementari

"Predau contracte comerciale la Harvard, dar nu pot sa inteleg propriul meu contract de card de credit." Afirmatia ii apartine lui Elizabeth Warren, avocat, profesoara la Harvard, specialista in insolventa si drept comercial, si, nu in ultimul rand, prezumtiva directoare a recent infiintatului Birou pentru Protectia Consumatorilor de Servicii Financiare din SUA, la a carui organizare si reglementare contribuie in prezent.

Autor:
Marina Topsa, Avocat Partener

Confesiunea de mai sus exprima o realitate pe care o putem atribui, in general, documentelor juridice dezvoltate de sistemul financiar-bancar in primul deceniu al secolului XXI.

In anul 2007, in SUA, pe fondul existentei unei piete imobiliare artificial inflamate, (1) voluntarismul sectorului financiar, (2) inabilitatea consumatorilor de a raspunde gradului inalt de sofisticare a instrumentelor financiare, si (3) reglementarea precara a acestei piete au constituit principalii factori generatori ai unei crize ale carei efecte globale se resimt in continuare. In America si Europa, mai ales.

Zecile de pagini ale unui contract bancar, acoperind un continut juridic prolix, daca nu direct neprietenos in ochii consumatorului, n-au contat deloc pana in momentul in care ipotecile au fost brusc activate de efectele crizei, iar micii investitori s-au trezit fara case, economii si chiar venituri, dar mai bogati cu un vraf de contracte, prejudiciabile si de neinteles pentru ei. Acesta este terenul fertil al falselor conflicte dintre „actorii pietei”, in care cei puternici (si prea putin incorsetati de lege) sustin ca sunt in afara oricarei culpe („statul e de vina, fiindca se amesteca, iar consumatorii trebuie sa citeasca ceea ce semneaza!”), iar cei slabi nu mai detin nici macar resursele pentru a se plange cuiva. Sunt doar furiosi pe cei care i-au pus sa semneze un act destinat implinirii unui mic vis („vreau sa am casa mea!”), metamorfozat peste noapte intr-un cosmar juridic. Iar unii, aflati pe margine, privesc cu satisfactie, intretin si stimuleaza aceste conflicte.

Realitatea NU trebuie sa fie aceasta. Nu piata trebuie blamata, iar cei ce actioneaza pe terenul ei merita cu totul altceva decat etichete reciproc descalificante si echipamente de gladiatori. Secretul sta - cum este firesc intr-o societate civilizata – in reglementarea legala. Trebuie sa existe reguli de joc. Inteligibile, nesofisticate, nu multe sau putine, ci doar suficiente pentru a evita contrapunerea artificiala a jucatorilor si pentru a crea ceea ce americanii numesc „level playing field”. Adica, ceea ce noi, in facultate, am invatat ca se cheama, simplu, egalitatea juridica a partilor in raporturile de drept privat. Altminteri, absenta regulilor si inechitatile relatiilor contractuale se vor transforma in razboiul care ne poate devora pe toti. Puternici si slabi, deopotriva.

In America, Elizabeth Warren ar putea avea sansa instituirii unor asemenea reglementari. In aceasta parte a Oceanului, Uniunea Europeana a lansat recent un proiect de directiva, menit sa atenueze vulnerabilitatile sistemului si sa inlature dezechilibrele contractuale dintre sectorul financiar si consumatorii produselor acestuia, in sfera creditului ipotecar. Proiectul comunitar urmareste protectia juridica a consumatorilor, prin introducerea unor standarde la nivel european, cu privire la publicitatea creditelor ipotecare si la conditiile de asumare a ipotecilor, reguli de autorizare a intermediarilor de credit, asigurarea informarii precontractuale adecvate si chiar personalizate a consumatorilor, in ceea ce priveste aria si continutul riscurilor. In plus, se vor consacra: o dobanda anuala efectiva armonizata, dreptul consumatorilor de rambursare anticipata a creditului, precum si modalitati de solutionare a disputelor dintre parti (conciliere, mediere, mecanisme publice de ajutorare, furnizare de consiliere juridica independenta) in scopul evitarii/amanarii executarii silite. Esenta efortului reglementator o reprezinta facilitarea optiunilor din partea consumatorilor, consolidarea capacitatii acestora de a lua decizii informate, pe baza compararii confortabile a ofertelor si a riscurilor asociate acestora, si, in final, formarea unei piete unice a creditului ipotecar.

Daca, in urma acestor demersuri, textul unui contract de credit va putea fi parcurs si inteles, de la un capat la celalalt, fara dificultati deosebite, de orice persoana cu pregatire medie, atunci foarte multi, de la noi pana la Elizabeth Warren, vom avea cel putin o grija in minus in vietile noastre.

Blogul Bostina & Asociatii poate fi citit aici.

EDITORIAL

Criza falselor conflicte si deficitul de reglementari

Bostina & Asociatii ,

Comentarii articol (0)