Despre webinarii
Doar abonații premium au acces regulat la webinariile premium, realizate împreună cu specialiști de top, pe o multitudine de domenii - de la legislația muncii și fiscalitate până la cea de mediu sau GDPR.
Informațiile oferite de specialiști au o utilitate imediată și vin să rezolve probleme reale cu care orice companie se confruntă.
E genul de intrebare care apare tot mai des in societatea romaneasca, mai ales in discutiile care privesc nevoia sa trecem de la pasivitate la implicare. "De ce sa ma implic eu, tu te-ai implicat?". Asa se face ca m-am gandit sa vorbim astazi despre diferenta dintre gandurile si actiunile noastre. Eu as zice ca ea e principalul vinovat pentru decaderea societatii romanesti moderne. Tu ce parere ai?
Articolul continuă mai jos
Pe la jumatatea anului trecut, am vorbit despre nevoia romanilor de a-si lua viata in propriile maini (inclusiv viata publica) si de a dezvolta in interiorul comunitatilor o cultura a implicarii personale. Am continuat discutia si cu alte ocazii, vorbind despre abordarea sentimentului "M-am saturat de Romania" sau despre reactia romanilor cu privire la nedreptatile care li se intampla. Textul de astazi se vrea o continuare a acelor discutii, fara sa creada naiv ca va reusi sa concluzioneze ceva. Pur si simplu e o discutie prea serioasa pentru a n-o aduce mereu in atentia publica.
In toate dezbaterile de care aminteam mai sus, m-a pus in dificultate o replica aruncata constant in discutie: "Da voi ce faceti? De ce ma puneti pe mine sa fac ceva, cand voi nu faceti decat sa vorbiti?". Este traducerea neaosa a unui indemn devenit aproape imn national in Romania: "Astept sa faci tu primul pas". Fa tu ceva si dupa aia o sa fac si eu.
Am devenit o natie atat de cuprinsa de boala asteptarii, incat mi-e clar ca nimeni si nimic nu ne va ridica din somnul care ne-a cuprins. In ultimii doi ani, am trecut prin atatea lucruri fara inteles, incat un strain venit in Romania s-ar cruci gandindu-se cum de nu a reactionat nimeni. Am acceptat cu stoicism sa ne fie calcat in picioare orice sentiment de onoare publica (eu tot nu pot sa inteleg cum a devenit EBA parlamentar european, spre exemplu. Repet, nu parlamentar in Romania, ci in Europa :-O ), am acceptat cu smerenie balbele unui Guvern incapabil sa gandeasca pe un termen mai mare de cateva luni, n-am comentat nimic la imbecilitatea raririi politistilor si spitalelor din tara (exista localitati unde cel mai apropiat doctor sau politist se afla la 50 de kilometri), incat incep sa cred ca suntem o natie de sfinti ori de calugari budisti aflati in cautarea Nirvanei. Daca macar asa ar sta lucrurile...
Dar, nu. Noi pur si simplu nu putem mai mult. Ne-am afundat atat de mult in propria neputinta incat n-o sa putem schimba niciodata nimic. Iar atunci cand cineva ar putea incerca sa constate acest fenomen, altcineva ii va tranti in nas, fara scrupule, faimoasa intrebare "Da' tu ce ai facut?".
In cazul nostru (Avocatnet.ro), raspunsul e simplu. Si o sa incerc o enumerare a celor mai importante evenimente din cei 10 ani care s-au scurs de la "facerea" noastra.
1. Am reusit sa adunam in jurul conceptului "Avocatnet.ro" o comunitate de oameni care sunt legati de sentimentul de "altfel", aflat pe cale de disparitie in Romania. Oameni care se ajuta intre ei, oameni care dovedesc faptul ca si in cadrul profesiilor extrem de hulite (avocati, contabili, consultanti, notari etc) exista solidaritate cu cei aflati in fata unor probleme reale. Poate e pompos spus, dar prin asta chiar simtim ca am ajutat putin la schimbarea unei parti din Romania.
2. Am construit o platforma tehnica prin intermediul careia o multime de oameni primesc zilnic raspunsuri la intrebarile lor. Sigur, incercam sa facem bani in tot acest proces, dar ideea ramane. Faptele bune nu ni se datoreaza noua, ci comunitatii care s-a coagulat in jurul Avocatnet.ro. Dar ideea ramane. Am avut curajul sa mizam pe solidaritatea romanilor si pare ca a fost un pariu castigat.
3. Am oferit prima platforma de promovare publica a proiectelor de lege (Initiativa-Legislativa.ro). Si, chiar daca nu e mult, cele peste 3 mii de semnaturi adunate pana acum pentru proiectele inscrise in platforma noastra inseamna mai mult decat credeam la momentul lansarii. Inseamna speranta. Desarta, deocamdata. Dar stii cum e... speranta moare ultima.
4. Am adunat in jurul nostru o comunitate de oameni care discuta activ problemele reale ale Romaniei moderne. Si se vede asta in Forumul Avocatnet.ro, in comentariile de la editorialele de weekend, in evenimentele pe care le-am organizat si in multe alte locuri. Mi-am imaginat intotdeauna ca toti acesti oameni ar putea fi esenta unei schimbari viitoare de mentalitate si atitudine, in primul rand.
5. Am sprijinit numeroase asociatii si fundatii, uneori cu bani, alteori cu spatiu publicitar sau cu alte lucruri pe care le-am putut oferi, in cadrul programului nostru "Avocatnet.ro - schimba viata unor oameni reali". Am pornit de la ideea ca trebuie sa ajutam fara sa ne laudam cu realizarile noastre. Desi se pare ca in Romania e sport national sa ajuti pentru a te lauda public cu amaratii pe care i-ai ajutat. Vom continua sa facem lucruri in folosul unor oameni sau initiative, chiar daca majoritatea acestor actiuni nu vor fi publice decat atunci cand vom cere ajutorul comunitatii pentru rezolvarea unor probleme.
Stiu, nu am mutat muntii din loc. Cu siguranta am fi putut face mai mult. Dar e important faptul ca ne-am asumat intotdeauna ideea ca daca nu dai nimic inapoi societatii, nu prea ai cum sa ai o afacere pe termen lung. E sentimentul pe care l-am dori intalnit mai des in Romania, asta cu datul inapoi. Si nu ma refer la obscenitatile pe care si le imagineaza unii atunci cand amintim despre dat si despre luat, ci la sentimentul ala firesc al implicarii sociale. In discursul si viata publica, ar fi excelent daca am putea renunta la bascalie.
Romania e un concept pe cale de disparitie. Habar n-am daca in sute de ani de acum inainte va regreta cineva asta. Stii insa ce vom regreta cu totii? Vom regreta ideea ca, desi multe lucruri au depins de noi, am ales sa le acceptam asa cum sunt, fara sa ne batem capul prea tare. Am ales sa asteptam de la altii sa ne capatuiasca si sa ne arate luminita de la capatul tunelului. Am ales sa traim intr-o permanenta negare a calitatii fundamentale a omului modern (implicarea sociala), fara de care lumea n-ar fi ajuns niciodata aici unde suntem astazi.
Nu stiu ce anume ai putea face tu. Tu stii cel mai bine. Data viitoare, insa, atunci cand vei considera ca o anumita schimbare depinde si de tine, asuma-ti implicarea si incearca sa schimbi lumea, in propriul tau cerc, oricat de mic ar fi. Si nu te astepta sa te laude cineva pentru asta. Sunt lucruri pe care trebuie sa le facem si atat.
Stii, daca nu schimbi tu vremurile, te vor schimba ele pe tine. Deja te-au schimbat. Chiar accepti orice?
Weekend placut!
PS
Tot in categoria "implicare" as plasa si cele doua rubrici pe care le vei regasi din acest weekend in Avocatnet.ro: "Ghid de supravietuire a limbii romane" (mic ghid de exprimare corecta in limba romana) si "Hrana pentru minte" (mici provocari de logica si perspicacitate). Te-as ruga sa fii indulgent cu ele, pentru ca sunt la inceput de drum. Criticile constructive sunt intotdeauna bine primite.
avocatnet.ro explicăm legislația
Comentarii articol (46)