M-am uitat la disputele din ultimele zile si recunosc ca mi-a fost greu sa ma opun unui sentiment de greata. Recunosc, e o senzatie ce ma incearca din ce in ce mai des in ultima vreme, mai ales atunci cand observ fanfaronada demna de Caragiale prin care unii isi mascheaza lipsa de viziune: "Eu schimb Romania" isi spun ei, cand situatia pare altfel: "Nu, tu arunci Romania pe scari si te uiti sa vezi ce se intampla dupa".

Articolul continuă mai jos

Nu, nu e Funeriu de vina ca au picat copiii aia la BAC. El e de vina ca au absolvit clasa a XII-a, daca sunt atat de nepregatiti incat sa nu treaca BAC-ul. Si da, unii copii din Romania chiar nu merita sa treaca, iar unii parinti trebuie scuturati bine ca sa-si dea seama ca odoarele lor freaca menta in timpul in care ar trebui sa invete.

Urmaresc de ceva vreme declaratiile actualilor guvernanti si ma declar stupefiat de un lucru: cu totii declara in cor ca, pentru a construi, trebuie sa demolezi ceva. Si exemplul cel mai recent este dat de intransigenta ministrului Funeriu, care si-a vazut visul cu ochii: a demonstrat ca sistemul nostru de invatamant nu e apt de performanta. Am vazut oameni care au combatut aprig pe baza subiectelor de BAC, siteuri care au facut trafic din afisarea subiectelor si a rezultatelor, parinti care au blestemat ministrul, profesorii si pe cine s-a mai nimerit si multe, multe dezbateri sterile, pe baza sistemului de invatamant din Romania si a incompetentei clasei politice. N-as zice ca aruncatul cu substante urat mirositoare in actualul ministru e un panaceu pentru salvarea situatiei. In fond, daca maine pleaca Funeriu si vine altcineva, BAC-ul sta pe loc, copiii nu se pun cu totii cu burta pe carte, iar profesorii duc o viata la fel de mizera ca inainte. Funeriu e doar un exponent trecator al unei reforme fara sfarsit.

Reforma insa..., eee, iata un subiect adevarat. Incotro se duce tara asta? Unii ar zice ca se duce la dracu', altii ca am mai avea o sansa.

Pe unde o fi adevarul? Habar nu am. Si nici nu mi-am propus sa il descopar eu, motivat fiind de credinta ca adevarul e genul de poama acra pe care o gusti si te acresti si tu, convins ca nu te poate contrazice nimeni. In fond, tocmai dezbaterea e cea care ajuta la revolutionarea societatii. Adevarul, fraza seaca, invita doar la acceptare sau negare. Chestie prea simpla pentru societatea romaneasca. :)

Asadar, m-am gandit ca e interesant sa discutam pe baza unor realitati pe care presupun ca nu le poate nega multa lume in Romania moderna:

1. Copiii nostri, ca medie, sunt mult mai putin motivati sa invete decat erau generatiile trecute. Realitatea din jur le da multe exemple de oameni care au reusit in viata prin cu totul alte metode decat invatatura constiincioasa. Si, m-ar bate Dumnezeu, daca n-as recunoaste ca, dupa aproape 18 ani de scoala, m-am gandit si eu ca, poate, viata ar fi fost mai simpla,  daca as fi dat frau liber intreprinzatorului din mine, in loc sa il modelez cu carte si invatatura indelungata. Asta e realitatea, dar nu inseamna ca trebuie sa ne culcam pe urechea "nu mai e nimic de facut". Pana la urma, putini oameni pot spune sincer ca le-a placut scoala, dar tot au reusit sa o termine.

2. Desele "reforme" din invatamant si isteriile create in jurul acestora le-au dat copiilor argumente interesante sa se considere nedreptatiti. Din punctul lor de vedere, sunt generatia sacrificata, pe care se testeaza ideile nenumarate ale unor politruci ajunsi in functii vremelnice. Asa ca, daca te pui in pielea unui elev, incepi sa crezi ca, daca tot ti-e testata rabdarea cu tot felul de concepte administrativ-educationale, macar sa ti se permita sa scurtcircuitezi sistemul. Ai un motiv pentru care parintii tai injura ministrul educatiei? Atunci ai un motiv plauzibil pentru note proaste.

3. Romania are un rezervor de talente intelectuale enorm. Pacat ca unii dintre acesti copii nu-si vor atinge niciodata potentialul. In parte din cauza parintilor, prea indulgenti in motivarea propriilor copii, in parte din cauza sistemului care le permite sa se foloseasca de smechereala pentru a fi deasupra liniei, in parte din cauza conditiilor neprielnice in care s-au nascut. E normal sa fie asa. Multe dintre aceste situatii sunt normale. Anormal este faptul ca, desi evoluam spre o societate in care informatia este din ce in ce mai specializata si actualizata la un timp din ce in ce mai scurt, alegem sa ne ignoram copiii, cel putin cand este vorba despre scoala si prioritatile lor de termen scurt. In fond, nu e pacat sa ai un copil cu o minte stralucitoare si sa nu reusesti sa-l motivezi indeajuns de mult incat sa ia BAC-ul? Restul, facultatea si altele, sunt alegerea lui.

4. Sistemul educational din Romania este demolat. Conceptual, uman, ca infrastructura si viziune, e un sistem pe care nu mai trebuie decat sa aseze cineva o cruce. Nu e admisibil ca un dascal sa primeasca un salariu de mizerie. Nu e admisibil ca unui dascal care incearca sa-si faca meseria cat mai bine sa i se spuna ca, daca nu ii convine acel salariu, sa se duca sa munceasca la privat. Aceasta abordare, de care se fac vinovati toti politicienii din ultimul timp si, mai ales, ultimele capete luminate care le-au transmis profesorilor sa plece, daca nu le convine, este cea mai mare mizerie care se putea face in sistemul nostru de invatamant.

Kofi Annan, fostul secretar general al ONU, a spus o chestie interesanta: "Internetul nu varuieste scoli, tot asa cum scoala nu produce profesori". In vechime, scoala era orice loc unde un suflet inzestrat cu spirit pedagogic putea sa transmita din cunostintele sale altor oameni. La noi, piramida s-a inversat. Conteaza sistemul, conteaza finalul ciclului de invatamant, conteaza cladirile si fondurile europene. Da-i incolo pe profesori, gasim oricand altii care sa-i inlocuiasca. Si, asa au aparut suplinitorii prost pregatiti (nu toti, unii chiar stiu mult mai multe decat profesorii titulari), asa au aparut profesorii care privatizeaza actul educational prin meditatii, asa au aparut profesorii care spun ca ofera copiilor la fel de multa educatie cati bani li se ofera lor.

5. Viziunea politrucilor de la conducere tine doar de ciclul electoral. Politizarea fara precedent a conducerii scolilor e o forma de capusare a viitorului milioanelor de parinti care-si trimit copiii la scoala. Nu e admisibil ca un director de scoala sa se schimbe la schimbarea partidului de guvernamant sau la schimbarea conducerii consiliului judetean. Consecinta e vizibila si imposibil de negat: fara alta autoritate decat camasa politica, un director de scoala nu poate impune directie pentru termen lung. Singura directie care a ramas in unele scoli e legata de banii de incalzire ori de salariul femeii de serviciu. Nu contest ca exista si scoli in care lucrurile se intampla cum trebuie, dar imi pare ca majoritatea se zbate in ridicolul controlului politic al unor oameni care n-au ce face in posturile respective.

As continua asa, dar mi-e teama sa nu plictisesc la fel cum o face actuala stare de lucruri. In fond, noi nu putem decat sa comentam situatia, pentru ca puterea este in alta parte, iar deciziile se iau cu sau fara voia noastra. Romania e construita astazi in jurul unui concept nou: "popor de tampiti cu conducatori vizionari". Asta ni se spune la televizor, in conferintele de presa, in preumblarile prin tara ale mai-marilor vremii: "Lasati discutia, ca voi oricum nu meritati nimic".

Din umila mea experienta de lucru cu oamenii, am observat, insa, un fapt interesant. De cand exista Avocatnet.ro, am considerat ca rolul meu se imparte in trei directii distincte: sa avem resurse pentru functionarea siteului, sa reusim sa tinem oamenii in companie mai mult de 4 ani (e un fapt simplu acela ca, dincolo de o anumita perioada de timp, oamenii incep sa fie mult mai productivi pentru ca stiu foarte bine sistemul in care lucreaza) si, poate cel mai important, sa ofer colegilor mei o viziune de ansamblu asupra directiei in care ne indreptam. Daca am extrapola catre Ministerul Educatiei o astfel de idee, am vedea ca le lipsesc resursele, ii doare undeva daca oamenii stau in sistem mai mult de 4 ani si, mai grav, viziunea e inexistenta.

Daca ar conduce o scoala privata, acesti oameni ar fi dat faliment de mult. Pentru ca sunt la conducerea sistemului de invatamant de stat, acesti oameni nu pot da faliment pentru simplul motiv ca noi o sa platim oricum.

PS
Rog cititorii sa ma scuze pentru titlul comentariului meu, dar asta simt ca mi se spune in fiecare zi, cu fiecare schimbare, cu fiecare ordonanta si lege, cu fiecare particica a reformei prin care mie, tampitului, imi e aratata lumina. O lumina care mi s-a aratat de peste 25 de ori cand a fost vorba despre modificarea politicii fiscale anul acesta. Citește mai mult despre comentariu bac