In alte state, discutia se poarta in termeni cu mult mai subtili. Politica externa a devenit, mai mult decat oricand in trecut, politica domestica a lumii. State, societati si zone economice se intretaie si dezvolta relatii pe care lumea nu le-a cunoscut pana acum. Cum sta Romania in tot acest context? Subiectiv, as spune ca si-a pus mainile in cap si a inceput sa tipe la cei din jur. Obiectiv, poate gasim impreuna niste raspunsuri.
Articolul continuă mai jos
Daca vrei sa vorbesti despre politica externa a Romaniei, ai nevoie de ceva cercetare si documentare. Adica, televizorul ne arata gafe si derapaje diplomatice majore, lipsa inexplicabila a unei directii coerente, asa ca te gandesti ca media manipuleaza si incerci sa cauti surse credibile din care sa tragi singur o concluzie clara.
Mergi la siteul Ministerului Afacerilor Externe si incepi sa citesti cate ceva. Vezi ca exista strategii, directii, specialisti care se ocupa de bunul mers al lucrurilor si incepi sa te gandesti. Oare oamenii aia care stiu ce fac in Ministerul de Externe, oamenii a caror munca de zi cu zi inseamna legarea si mentinerea unor relatii diplomatice normale cu alte state, oare ei ce spun cand privesc la televizor?
Politicos, ar putea spune ca Presedintelui i-ar prinde bine un purtator de cuvant si mai putine iesiri publice nepregatite la televizor. In orice stat din lume, Presedintele spune doar cuvinte care au fost cantarite si analizate bine cu mult timp inainte de oameni care se pricep la astfel de lucruri. Nepoliticos, probabil ca ar spune ca nu am mai avut de mult un sef de stat atat de nepregatit in zona politicii externe cum avem acum.
Regula majora in aceste momente tulburi, asa cum o vad eu, consta in obligatia oricarui stat de a-si securiza vulnerabilitatile intr-un mod cat mai bun cu putinta. Adica, daca tot nu sunt bani in lume, poate ar fi bine sa nu te certi cu chinezii, sa nu ii calci pe rusi pe cap si sa nu le arati francezilor si nemtilor ca poti fi isteric, daca nu te baga in Schengen. Nu de alta, dar toate aceste istericale se vor intoarce la un anumit moment impotriva ta.
Si, pornind de la aceasta idee, haideti sa vedem astazi niste raspunsuri la cateva intrebari de bun-simt.
1. Daca ai fi un stat si te-ai intalni maine pe strada cu Romania, ce impresie ti-ar face? Mie, unul, raspunsul mi-e clar: un stat care vrea sa para mai mult decat e, un loc in care oamenii sunt frustrati, impulsivi, orgoliosi si nestatornici, cel putin din perspectiva celor pe care i-au ales sa ii reprezinte.
2. Unde sunt specialistii nostri in politica externa? Si m-ar interesa parerea cuiva din sistem, care sa ne explice si noua, muritorilor de rand, cum de am reusit sa punem toti specialistii in politica externa in linia a doua si a treia, in spatele unor lideri atat de incompetenti?
3. Viziunea, da' cu viziunea ce-au avut? Axa Bucuresti - Londra - Washington, statutul de lider regional in zona Marii Negre si multe alte astfel de dorinte nocturne ale liderilor romani, unde au disparut? Cream in fiecare zi tinte noi pentru diplomatia noastra, renuntam la ele dupa scurta vreme, gasim altele noi si tot asa, intr-un dans stupid al pinguinului diplomatic.
In afaceri, ca in viata, daca ai milioane de idei in fiecare zi e un lucru rau. In primul rand, pentru ca nu conteaza deloc cate lucruri incepi, daca nu esti in stare sa duci nimic la bun sfarsit. In al doilea rand, pentru ca nimeni nu-si doreste lideri geniali, ci lideri de caracter care sa-si implineasca scopurile pe care si le-au propus.
Din pacate, in Romania de astazi, frustrarea pare a fi singura politica externa. Sau gresesc?
Comentarii articol (8)