Mi s-a parut ca Platon zambeste din istorie, cand a auzit ca as vrea sa scriu despre uneltele juridice. Inainte de a percepe umbra de ras din mirarea-i, Gandisem sa scriu mai intai despre Instrumentele pe care folosim zilnic in profesia noastra. M-am oprit in cele din urma la cuvantul Unealta pentru parfumul sau arhaic. Mi se paru ca se potriveste mai bine cu Uneltirile-Gandirii care ni se dezvaluie cand despicam in patru firul juridic al dosarelor noastre. Am luat oare o decizie inteleapta?
Articolul continuă mai jos
Morala? Reparatorie? sau Corecta Politic? Si de unde imi vin toate insiruirile acestea de idei, ce mi-a venit oare sa stiu ca pentru a exprima acelasi gand exista mai multe cuvinte, de ce oare l-am rasfoit pe Platon…ori ca l-am citit in intregime voi fi putand afla doar prea tarziu pentru mintea mea cea de pe urma.
De cate ori luam hotararea de a face ceva, avem la indemana o varietate de instrumente ale gandirii. Probabil incercam sa ne amintim ceea ce deja stim ori ceea ce credem ca stim (indiferent cum am ajuns la aceasta concluzie) in legatura cu circumstantele deciziei noastre. Sau poate facem o analogie ori deducem ceva din ceea ce stim ori din credinta noastra.
Ne punem intrebari? Ori identificam recurente in ceea ce deja cunoastem sau credem (si ne amintim) facand astfel generalizari catre sensuri mai largi, poate universale. Sau ne lasam dusi de fluxul ideilor noastre, lasandu-le sa se nasca una din alta inainte ca ochiul mintii sa faca asocieri si sa impuna limite. Dar poate ca ramanem absorbiti de experienta senzoriala si de experimentul practic pentru a ne alimenta materia prima a cunostintelor si credintelor noastre. Sau inventam un model, o ipoteza, o metafora, ori o regula pentru a strange sistematic (in tot sau in parte), intr-un singur loc, ceea ce stim sau credem in legatura cu decizia noastra.
Sau ne lasam antrenati de un joc al ipotezelor si contra-exemplelor. Insa orice unelte am folosi, va exista si un moment in care vom apela la intuitie pentru a alege in cele din urma ceea ce consideram ca este hotararea corecta.
Scriu aceste ganduri in contextul schimbarilor de management la INM. In urma cu 9 (noua) luni am scris un text care a atras atentia multor cititori – INM 2010: Anul Inecului. Esenta mesajului meu este ca actualele teste de selectare a viitorilor magistrati sunt niste incercari nereusite de a verifica modul in care candidatii folosesc instrumentele gandirii. Astazi insa mi-am propus sa depasesc limita unei simple afirmatii. Asa ca redau mai jos un exemplu pe care l-am intalnit recent intr-un test de verificare a rationamentului:
Proprietarilor de ferme nu le plac iernile lungi. Proprietarii partiilor de schi iubesc iernile lungi, pentru ca aduc profituri mai mari. Unii avocati sunt si proprietari de ferme. Care din afirmatiile de mai jos, daca sunt adevarate si se adauga afirmatiilor de mai sus, sustin concluzia ca nici un avocat nu este proprietar de partie de schi?
(A) Unii proprietari de ferme sunt avocati.
(B) Unii din oamenii carora nu le plac iernile lungi nu sunt proprietari de ferme/
(C) Toti avocatii sunt proprietari de ferme.
(D) Toti oamenii carora nu le plac iernile lungi sunt proprietari de ferme.
Toti oamenii care obtin profituri mari sunt proprietari de partii de schi.
Tuturor proprietarilor de ferme nu le plac iernile lungi. Toti proprietarii partiilor de schi iubesc iernile lungi, pentru ca aduc profituri mai mari. Unii avocati sunt si proprietari de ferme. Care din afirmatiile de mai jos, daca sunt adevarate si se adauga afirmatiilor de mai sus, sustin concluzia ca nici un avocat nu este proprietar de partie de schi?
(E) Unii proprietari de ferme sunt avocati.
(F) Unii din oamenii carora nu le plac iernile lungi nu sunt proprietari de ferme
(G) Toti avocatii sunt proprietari de ferme.
(H) Toti oamenii carora nu le plac iernile lungi sunt proprietari de ferme.
(I) Toti oamenii care obtin profituri mari sunt proprietari de partii de schi.
Poate ca unii dintre cititori gasesc ca un astfel de test este o ciudatenie care nu suporta un transplant in sistemul juridic romanesc. Fiindca nu verifica nimic despre cunostintele juridice ale candidatului. Aici insa ne aflam intr-un punct dificil. Ce inseamna de fapt cunostinte juridice, intr-o lume in care textul legilor se modifica frecvent, cel putin o data la cativa ani? Oare este suficient sa stiu ca articolul 5 din legea 31 din anul 1990 are un anumit text? Ce fac cu textul normativ, dupa ce l-am gasit in forma sa actualizata? In viata reala, textul normei juridice este doar o parte dintr-un puzzle. Norma juridica este doar un simplu pat procustian, fata de care ajustam circumstantele problemelor juridice pe care le avem de rezolvat, intr-un context de resurse si informatii aflat in permanenta schimbare.
Dupa 15 ani de profesie am inteles ca de fapt ceea ce facem noi, juristii, este sa raspundem intrebarilor ce vin de la oameni care presupun ca noi stim raspunsurile. Fie ca e vorba de angajatorii consilierilor juridici, de clientii avocatilor sau de justitiabilul care merge in fata judecatorului. Dar in toti acesti ani probabil ca mai putin de 5% din intrebarile profesionale la care a trebuit sa raspund se refereau la textul brut al legii. Iar toti colegii pe care i-am intrebat – fie ei avocati, magistrati, notari sau consilieri juridici – toti, fara exceptie, mi-au confirmat acest lucru: intrebarile la care raspundem in viata profesionala reala privesc rareori textul in sine al legii.
Ele sunt de obicei legate de o problema concreta, reala, a celui care pune intrebarea. Iar intrebarea face parte dintr-un context de fapte, documente, intentii si comportamente umane. Raspunsul la intrebare la randul sau este parte dintr-un puzzle de informatii si resurse. Si atunci de ce oare mai toate examenele din sistemul judiciar se invart in jurul textului in sine, brut, al legii? De ce nu verificam candidatii daca stiu sa gandeasca in sistemul universal al logicii, folosind instrumentele Gandirii? Ori daca stiu sa scrie si sa vorbeasca intr-un limbaj simplu pentru a raspunde celor care pun intrebarile – pe intelesul tuturor?
Sper ca noii manageri ai INM vor sti sa raspunda cu intelepciune acestor intrebari si celorlalte, care se nasc in fiecare zi din jocul cu uneltele juridice.
Dan Stoica este country manager Wolters Kluwer Romania
avocatnet.ro explicăm legislația
Comentarii articol (3)