Nevoia de tine insuti

6 August 2011

Timp de citire: 2 min.

Salvează articol Îl poți citi, ulterior, când ai timp.

Deschizi ochii impaienjeniti de somn, respiri aerul curat al diminetii si zambesti cu toata inima. Esti fericit si nici macar nu ai vreun motiv special. Simti doar cum viata pulseaza in tine, iti rascoleste tesuturile, iar fiecare celula a corpului incepe sa vibreze, ca intr-o coregrafie perfecta.

Pentru prima data, te trezesti singur in pat. Privesti langa tine, in spatiul ramas gol, fara vreo urma de melancolie sau tristete. Doar cu amintiri placute, inchise in cufarul prafuit pe care-l porti in suflet. Esti doar tu cu tine si ti-e incredibil de bine. Nu ai nevoie de nimic in plus.

Nu degeaba se spune ca cea mai frumoasa relatie e cea pe care o ai cu tine insuti. Departe de lumea dezlantuita, departe de vuietul orasului si de stresul de la birou, fiecare dintre noi isi construieste un micro-univers in care lucrurile se petrec dupa pofta inimii, iar timpul are rabdare. E acel loc din care nimeni nu te poate izgoni, un izvor inepuizabil de ganduri frumoase, vise care se implinesc mereu, sentimente profunde si bucurii eterne.

Si atunci, de ce sa nu te bucuri de fiecare minut din viata? Vreau sa fiu un spirit liber, sa-mi las dorintele sa vorbeasca pentru mine. Ma bucur de viata, imi educ spiritul, sufletul si mintea. Citesc, si o fac pentru ca spiritul meu nu poate trai fara cuvinte, fara povesti, fara personaje si trairi in care sa se oglindeasca. O fac pentru ca mintea mea e in permanenta nevoie de cunoastere, pentru ca ma aflu mereu in concurenta cu propria-mi persoana in lupta pentru autodepasire.

Ascult marea, ore in sir. Si nu m-as plictisi. Ar putea fi cu usurinta prietena mea cea mai buna. Dar daca de maine voi uita de micile placeri ale vietii, existenta mea va devei o simpla paleta de culori prafuite. Si nu vreau asta. Ma leg strans de orice bucurie, de orice detaliu care mi-ar putea face sufletul sa zambeasca, sa uite de gandurile sumbre. O cafea buna, un copac inflorit, zambete de copii sau o mana calda sunt lucruri care nu costa, insa aduc sufletului trairi intense.

Cati dintre noi mai petrecem timp cu sine, cati suntem capabili sa ne bucuram de momentele de singuratate, facand din ele clipe fericite? De ce ajungem sa ne plangem de singuratate? Un om este singur doar in masura in care isi doreste acest lucru.

Si, in ciuda oricaror contraexemple, vreau sa cred ca a trai fara constrangeri nu e imposibil, ca o viata tihnita nu e o simpla utopie, iar faimosul “carpe diem” a lui Horatiu nu reprezinta doar un banal aforism.

Semnat,
un spirit liber

“Cand nu iti gasesti linistea in tine insuti, zadarnic o cauti in alta parte” (François de la Rochefoucauld)

EDITORIAL

Nevoia de tine insuti

Comentarii articol (43)