M-a uimit ideea asta, venita de la o prietena din strainatate. Asa vedea ea Romania. O tara cu oameni care au devenit atat de neinteresati de soarta lor, atat de apatici, cand isi exprima nemultumirea, atat de neimplicat in viata lor, incat par aproape dresati. Si ma folosesc de cuvintele ei pentru a provoca o discutie. Te invit, deci, sa vorbim astazi despre Romania cea tacuta si despre motivele si consecintele tacerii la romani.
Articolul continuă mai jos
In teorie, linistea e un lucru bun. Atunci cand nimeni nu protesteaza, pare ca oamenii sunt multumiti cu traiul pe care il au. Un semnal interesant, de altfel. Noi, insa, stim ca lucrurile sunt departe de a fi asa, motiv pentru care m-a interesat intotdeauna motivatia din spatele apatiei sau dezinteresului romanilor. Si am ajuns sa pun asta pe seama mai multor citate care circula in aceasta perioada:
1. "Toti politicienii sunt la fel". A fost si este sloganul de capatai al unui numar din ce in ce mai mare de romani. Si nu neg faptul ca ma numar si eu printre acesti romani, desi nu consider ca politicienii ar trebui lasati sa faca ce vor ei. Da, toti sunt la fel, numai ca noi ii putem schimba de la putere din timp in timp, lipsindu-i de beneficiile directe ale rotii de cascaval. Majoritatea populatiei insa, orbita de ideea neputintei electorale, alege sa injure in fata televizorului si "sa se descurce cumva". Unii bugetari sunt obligati sa ia spaga, companiile private apeleaza la evaziune fiscala, contrabanda e in floare etc.
Pe scurt, devenim o tara in care legea este considerata un soi de regula optionala pe care o poti ignora din cand in cand. Si asta e rau, in special, daca ne gandim la copiii pe care ii crestem in aceasta perioada si la actiunile lor din viitor. Tacerea nu inseamna liniste in Romania moderna. Din pacate, tacerea inseamna delasare, lasitate, complicitate la crearea unui viitor sumbru pentru copiii nostri, un viitor in care modelele sunt parvenitii descurcareti si cocotele cu tupeu.
Tacerea inseamna ca ne asumam un astfel de viitor, ca ne asumam ca deriva noastra ca societate se va accentua si mai mult si ca viitorul la care speram cu totii n-are cum sa fie unul bun. Si e pacat, pentru ca in tara asta sunt foarte foarte foarte multi oameni care pot schimba cu adevarat ceva in jurul lor. Unii o fac, zi de zi, fara sa reuseasca insa sa transforme actele lor izolate intr-o miscare nationala.
2. "M-am saturat oricum de Romania". Asa, si? Daca te-ai saturat de Romania, ce mai cauti aici? Du-te oriunde vezi cu ochii, reuseste in viata si apoi intoarce-te sa ne expui scarba ta referitoare la romani si la Romania. Eu cred ca un om sictirit nu are nicio sansa de reusita in viata pentru simplul fapt ca nu intelege esenta lucrurilor: problema nu e in jurul lui, e inauntrul lui.
3. "Oricum n-as obtine nimic". Asta e genul de idee care m-a contrariat dintotdeauna, pentru ca in cartile de istorie romanii sunt desenati ca fiind un popor curajos care stie sa lupte pentru idealurile si dorintele sale. Asa sa fie? E greu sa pui stampila pe un om sau altul, pentru ca exista multi oameni admirabili in Romania. Poporul roman insa, ca ansamblu, are toate sansele sa-si fi pierdut aura de luptator pe care am regasit-o in anumite epoci ale istoriei noastre. Si mi-e frica de cuvintele pe care le-ar putea folosi cineva ca sa ne descrie astazi, ca natie.
Am observat ca aceasta atitudine fatalista nu se regaseste doar in legatura cu interesul public, semn ca lucrurile sunt mai grave decat credeam. Romanii sunt fatalisti si cand e vorba despre binele lor personal. Si exemplul cel mai bun care-mi vine in minte este cel cu gasirea unei slujbe: mitul "daca nu ai o pila, nu ai nicio sansa", mitul "daca vrei sa te angajezi, iti trebuie bani", etc. Si in realitate, lucrurile nu stau deloc asa. Stiu multi oameni care au reusit in viata pornind cu un CV in mana si cu multa incredere in fortele lor. Am prieteni care si-au gasit locuri de munca extraordinare doar pentru ca s-au dus increzatori la interviul de angajare. Fara pregatiri, fara pile, fara bani. Si nu toti sunt oameni cu studii superioare ori oameni cu educatie extraordinara. Sunt atat de multe exemple de astfel de oameni incat mi-e greu sa inteleg cum de inca mai e populara ideea cu spaga si pila ca sa obtii loc de munca.
Nu-i inteleg pe tinerii de astazi, ai caror parinti au facut sacrificii extraordinare ca sa-i tina in scoala, care pornesc din start cu ideea ca n-au nicio sansa, daca tata sau mama nu dau spaga la angajare. Nu-i inteleg pe tinerii care isi plafoneaza cariera, chiar inainte de a face cu adevarat ceva, prada ideii ca "oricum n-o sa reusesc".
E adevarat, faptul ca eu sunt contrariat de o astfel de gandire nu schimba cu nimic situatia. Dar pot spera ca, participand la astfel de discutii, romanii vor incepe sa constientizeze faptul ca puterea lor e mai mare decat si-au imaginat, ca impactul actiunilor pe care le intreprind impreuna poate fi extraordinar si ca lumea, asa cum arata ea acum, a fost croita de cei care si-au dus visele pana la capat.
4. "Eu sunt prea bun pentru a ma implica". Pe oamenii acestia chiar nu ii inteleg. Cum poti sa fii prea bun pentru ceva? Cum poti sa le permiti altora sa-ti dicteze cum sa-ti traiesti viata (politicienii si smecherii de astazi asta fac, nu?) si totusi sa te consideri o persoana prea inteligenta pentru vremurile actuale? Repet ce spuneam mai sus: lumea s-a schimbat datorita oamenilor care si-au depasit orgoliul si s-au implicat. Daca esti convins ca ai puteri speciale, implica-te si fa-ti viata mai usoara. Si apoi iti va fi mult mai simplu sa faci lucrurile care-ti plac, sa traiesti intr-un mediu in care sa nu te simti scarbit de vecinatati etc. Altfel, stii ce se spune: nu exista nicio diferenta intre un analfabet si un om educat care nu vrea sa citeasca.
Cam asa arata cauzele actualei apatii romanesti, din punctul meu de vedere. Tu ce parere ai? Multumesc anticipat.
avocatnet.ro explicăm legislația
Comentarii articol (127)