Despre certificate verzi, aer curat si bani in vant

Prin anii ’70 – ’80 auzeam propovaduindu-se in nestire despre minunatia trecerii Romaniei Socialiste de la o tara agrara la o tara puternic industrializata. Fabricile si uzinele erau niste locuri extraordinare, unde se realizau toate lucrurile bune de care ne puteam bucura in viata. Nu a trecut mult timp si niste natiuni mai destepte au ajuns la concluzia ca, de fapt, industria strica. Si strica atat de mult, incat se impune inventarea unui sistem de atragere a banilor ca sa existe posibilitatea reala de a se repara ceea ce se strica prin industrializare.

Autori:
Dana Dunel-Stancu, Avocat Partener
Alexandru Nesa, Avocat Senior
Cu speranta in suflet ca planeta inca mai poate fi salvata, din 1998 pana in prezent, 192 de state au semnat si au ratificat Protocolul la Conventia - cadru a Natiunilor Unite asupra schimbarilor climatice, cunoscut si sub denumirea de „Protocolul de la Kyoto”.

Parte a conventiei si in urma ratificarii Protocolului respectiv, Romania poate emite in perioada 2008 - 2012 o cantitate anume de CO₂. Pentru aceasta, tara noastra s-a angajat, ca si celelalte state participante, sa reduca nivelul total de emisii poluante de gaze cu efect de sera fata de cele din anul de referinta 1990. Ruina industriala din Romania de dupa 1990 a fost de mare ajutor in acest sens si a asezat Romania in pozitia privilegiata de a avea parte de mai mult aer curat decat altii sau, Protocolar vorbind, de a beneficia de un surplus de AAU-uri ce poate fi valorificat (AAU - Assigned Amount Unit - cantitate de emisii de gaze cu efect de sera exprimata in tCO², pe care un stat o poate emite in baza prevederilor Protocolului de la Kyoto). Aceste drepturi de emisii le revin tarilor in urma protocolului de la Kyoto si pot fi tranzactionate numai de catre stat prin intermediul institutiilor statale special abilitate. Chiar daca nu exista piete foarte bine conturate pentru vanzarea AAU-urilor, la ora actuala exista state care aplica cu succes mecanismul de vanzare – cumparare a acestora, avand in vedere ca statele puternic industrializate prefera sa plateasca si sa cumpere AAU-uri pentru mentinerea nivelului actual de industrializare poluanta.

Cu alte cuvinte, si facand haz de necaz, iata ca acei mastodonti industriali adormiti in paragina pe care ii zarim inevitabil pe oriunde am calatori in Romania ar fi putut contribui indirect la bugetul statului. Au fost vehiculate sume intre 1,2 miliarde de euro si 3 miliarde de euro care ar fi putut fi obtinute in cazul vanzarii acestor AAU-uri. Insa, din pacate, dreptul Romaniei de a tranzactiona aceste certificate a fost suspendat din cauza existentei unor neconformitati in inventarul emisiilor de CO₂. Acum nu mai putem spera decat intr-o mobilizare institutionala care sa aiba drept rezultat implementarea masurilor necesare pentru obtinerea ridicarii acestei suspendari.

Nu aceeasi este povestea certificatelor verzi. Acestea din urma fac parte din sistemul de sprijin pe care statul roman il pune la dispozitia investitorilor in energie curata, respectiv cea produsa din surse regenerabile de energie. Prin acest sistem de sprijin, producatorii de energie curata urmeaza sa fie recompensati cu un numar diferit de certificate verzi in functie de sursa de energie regenerabila utilizata. Aceste certificate verzi sunt cumparate de furnizorii de energie electrica, obligati prin lege sa o faca, astfel incat in final productia de energie nepoluanta sa fie sustinuta de catre cei care consuma resursa naturala, adica noi, consumatorii.

Tranzactiile cu astfel de certificate verzi se fac pe o piata reglementata de norme speciale interne, norme ce sunt pe punctul de a deveni efectiv functionale, chiar daca inca exista scurtcircuitari care ii fac pe investitorii in energie verde sa se intrebe daca fac o investitie sigura si profitabila sau nu. In asteptarea regulamentelor de aplicare, la acest moment actorii principali savureaza, in sfarsit, dupa cativa ani de asteptare, schema de sprijin prin certificate verzi adoptata si aprobata de catre stat.

Prin urmare, chiar daca este vorba tot de aer curat, iarba verde si ape cristaline, suspendarea dreptului Romaniei de a-si valorifica unitatile de gaze cu efect de sera alocate in urma evaluarii gradului de poluare national nu are nicio legatura cu tranzactionarea si valorificarea certificatelor verzi. La ce ne ajuta oare sa facem aceasta distinctie? Nu se stie exact, dar ne face sa privim obiectiv in curtea autoritatilor si sa intelegem mai bine de ce s-a scumpit iarasi painea.

Blogul Bostina & Asociatii poate fi citit aici.

EDITORIAL

Despre certificate verzi, aer curat si bani in vant

Bostina & Asociatii ,

Comentarii articol (1)