Poezia care a inspirat o națiune

rar asa concret raspuns, si molto ben trovato "antidotul victorian", mai jos cateva spicuiri care se potrivesc:J


JUNNEL(Colectie Mystica , III si V)

Vezi toate poeziile din albumul NOAPTEA PETUNIILOR
Junnel, Pe'o Gura de RAI!

"...Si tot plimbandu-se Jenel in boarea diminetzii, deodata, la umbra unui pom el vede doi barboshi,
Parca erau prin parculetzele de pe pamant, betzivani facand pipi , tzinandu-se de corpii cavernosi !
Dar cand se chiori mai bine , nici ca-i venea sa creaza, ba -metaphoric- ii cazu si teaca de la spada,
Caci cei doi erau Dumnezeu si Karl Marx , care pusesera de un duel in vorbe, in cuvinte, totala sfada:


Marx care facea invatzamant politic si ii zicea:Doamne, la Tine e totul ca in ceatza, e ca un mist,
Iar D-zeu ii raspunde: „Fara Doamne, zi-mi doar tovaroshe… si’n primul rand Eu nici nu mai exist!
Iar V.I.U.L. care este mort, a raspandit zvonul ca noi creem iluzii si le vindem en gross, la sac,
Si vrea sa ma dea in judecata la tribunalul universului ca dam popoarelor sa bea, giusuri de mac!”


Si zise’ncet, tragandu-l pe Marx mai la o parte, sa nu-i auda nimeni, intr-un fund dosnic de alee,
Ca un inger orb avusese o vedenie in care se prevestea ca Iuda raiului e unul purtator de cheie.
Si se temea , cinstit, in special de Sfantul Patru ce invartea o cheie grea de aur, pe destul inelar,
Care voia sa fie el pe tron, prin revolutzie cu lovitura ingereasca …sfantul se cam facuse samsar !


„Iar pe Jenel ce doar veni in locul unde laptele praf si mierea de flori de cactus curge siroaie,
Mi-am pus in calendar a-l face mare staroste -adica comandir-peste vanturi cat si peste ploaie!
Ca stiu ca pe pamant vantu-i sufla amarnic prin buzunarele adanci- si asta il calca pe batatura,
Iar pentru ca se tinea putintel ateu, adica ca s’ar trage din babuin, il cam ploua (tot timpu’)in gura!


Dar imi e teama ca vantul se va rascula si-l va lua , ca el e doar schelet cu o culoare de carbid,
Mai bine am sa mi’l miluiesc judecator de oameni ce vor sa intre’n rai, adica secretar de partid !
Chiar daca el e clandestin, mi-e mila de el si pe deasupra ii cunosc toate matushile din Viena si unchii,
Dar il las sa creada ca m-a tras in piept, deshi Biblia zice clar ca Eu ” cercetez inima cat si rarunchii”.


(Si chiar daca cateodata e intzepat si’ncondurat, nu potzi nici cu prajina la nasu’i carn sa ii ajungi,
Problema lui e , de multe ori, chiar din senin- nu ca ar vrea- prinde posturi straine pe unde ultralungi !)
Plus ca el a fugit din iad, de unde inca il cauta iadopolul, pe numele cel mystic, numele de Gion,
Pe cand tu, deshi faci parte din poporul meu ales, ai venit in raiu-mi etern ,ca iscoada, ca shpion!


De acea, dupa ce vei termina cu seminariile de invatamant politic si cu propaganda asta puerila,
Am sa-l pun pe Ivan turbinca sa te lege fedeles in tolba de iuta si te trimit inapoi la domn’ Sarsaila !
Ca ce stii tu ? Cand eu -de mult- faceam din nimic universuri si le ridicam la cer, in sus, cu cricul,
Tu nu erai decat o umbra de idee, un fir de praf din constelatzia Taurul ,zis jos, pe pamant si bicul !


Cand am facut lumea-in 168 de ore- si am despartzit pamantul de ape, s’am desenat marea cea mare,
Tu si intreaga omenire eratzi inca la cloceala, la dospit, prin galdaie si baltzi superazotate, tropicale !
Cand Eu -in marea-Mi indurare- zgariam pe planete fluvii cu unghia de la picior sau de la destu’ mic,
Tu nu erai nimic, chiar si bunica ta , maimutza, nu era decat o biata alga unicelulara , un alt mare nimic !


Si asta chiar cand totul era considerat doar intamplare,(cum se zice in aceste zile „Dumnezeu cu mila”)
In acele timpuri, total imemoriale, cand primei frunze din rai -rupta de Adam- nu-i mai venise clorofila!!!
Cand eu bagam fitile prin cosmice tunele si aprindeam sori, sau cu o flatulentza porneam vanturi solare,
Tu nu erai nici macar cat degetul cel mic de la atom, poate , pentru retrovirushi, vre’un felu’ 2 de mancare !


Si cand Eu insumi nu prea stiam de sansa si noroc, de intamplare, si trageam la sortzi ursitorile din oala,
Voi nu eratzi decat niste creaturi chiar mai urate decat dracul si „mergeatzi”mai mult taras, la orizontala !
Chiar si dupa mii de ani de evolutie nu stii nimic, desi ti -am dat sa -ti creasca masea de minte, molar,
Si niciodata n’o sa afli de ce i mi tin stocate pe”micul”Jupiter, rezervele de heliu si hidrogen molecular !


V-am dat tot soiul de masinarii, telefoane celulare si lucru’ dracului, chiar internet fara de fire, ultrarapid,
Dar tot nu o sa stitzi de este evolutzie sau D-zeu, chiar daca supa o betzi cu paiul si nu cu lingura,din blid !
Eheee ! V-ati boierit !Va ducetzi in concedii, la bai, in Palma de Majorca , nu vara ci mai ales la Craciun,
Si cine a mai pomenit, in februarie, sa mancatzi cantalop adus la pat, pe o masa cu roate, la micul dejun !


Nu-mi mai umblatzi pe jos ca-n vremurile vechi, sau macar in droaga trasa de catar sau chiar de un magar,
Acum avetzi mashinile la scara, iar trenul e ramas in urma, e demodat…eventual, pentru batranul opincar !
Shi’n felul asta iMi consumatzi fara de socoteala , rezervele de gaze naturale si mai ales de tzitzei, petrol,
Iar intr-o buna zi, in loc sa va scaldatzi in ape de izvor curate, o sa va balacaritzi,intr-un planetar namol !


Cine esti tu ? Vorbesti mestesugit si imi scornesti idei, dar chiar daca – pe cap – coarne ti-ai pune,
Daca te bag la interogatoriu, in beciurile raiului, o sa vorbesti stalcit , de parca ai avea in gura prune !
Si daca o sa poruncesc la ingerii de straja, badiguarzi, sa fii pus cu vana gatului pe dunga Ghideonului,
O sa-ti amintesti nu numai de tzatza de ai supt-o de la mama ta sau doica, dar si de gustul biberonului !


Iar de’o sa’l pun pe Sfantu’ Gheorghe , cu sabia scoasa din teaca, sa sa strambe doar putzintel la matale,
Pun pariu p’un coltz de rai, ca o sa-ti inghetze nu numai toate memoriile, dar chiar si sangele prin capilare !
( Iar eu-zise in gand Jenel- de ii aduc pe Obelix si Heterakis , cand o sa le vezi mutrele „ultrasimpatice”,
Cat esti tu de Dumnezeu, pun pariu pe piciorul schiopului, ca ti se va coagula limfa, in canalele limfatice!)


” Dea’cea, de vrei sa te mai las sa trandavesti pe aici, pe pasunile raiului, cum s-ar eSprima poetul,
Da-te bine pe langa Mine, scutura-mi matreatza de pe umeri si leaga-mi la pantoful cel de lac siretul !
Ca stii si tu cum zice versetul :
” Cin’ se ia cu Mine bine
Ii dau haina de pe tine.
Cin’ se ia cu Mine rau,
Sa-l fereasca Sfantu’ Petru,
Ca am sa-l tarasc prin cacao
O mila sh-un kilometru !
Si dupa ce’o sa-l taval bine prin namol,
Am sa-l arunc din rai …direct in gol !”


Totusi,cand ai scris Capitalul, trebuie sa recunosc ca ai avut si tu o uncie de dreptate,
Caci Eu insumi am zis in sfanta-Mi carte ( Ecleziastul 10:19) „banul e raspunsul la toate”!
Iar Marx cand vazu ca Dumnezeu are o oarecare tendintza de a anula din greutatea pacatelor,
Zise:Doamne , fii laudat dar conform leninismului trebuie sa cerem incuvintzarea si a sindicatelor!


La care Domnul, cu blandetze, zise:”Eu stiu ca pe pamant voi a-ti fost cei mai ai dracului oameni politici,
Si tocmai de acea -la timpul potrivit-am poruncit doamnei cu coasa ca sa muritzi ca niste sifilitici !
( Mai degraba ii inteleg pe Adolf cel H. si pe Visarion, de ce erau criminali si sapau comune gropi,
Pentru simplul motiv ca amandoi, in tineretze ,avusesera groaznica dorintza de a mi se face popi !)


Si mai sunt inca vreo doi – care si ei de mult s-au curatzat – facutzi cam din acelasi taratzos aluat,
Unul e Charles Darwin savantul, care pe tot pamantul a cutreierat dar a ramas tot un neevoluat,
Si celalalt e neamtzul Nietzsche, filozoful, care a raspandit zvonul ca Eu as mirosi de mult a mort,
Si tocmai de acea pentru danshii nu-i loc nici la pachet in rai,nu pot sa le vad mutrele , nu ii suport !


Dar totushi, am sa ma miluiesc de ei , daca retracteaza oficial , tot ce inainte, despre mine ei au scris,
Si -cum ziceam- in marea-mi indurare, am sa-i las sa guste si ei un piculetz din iluzia numita paradis !
Mai sunt destui precum rusnacul Miciurin care a incrucisat copacii, pomii-mai ales perii- intre ei,
Asa ca va manca doar mere paduretze-nici parguite – si am sa-i altoiesc. pe shale,
vreo doua-trei !


(Iar despre tine & company , poate ca am sa produc din nou marele Meu miracol si am sa va reinvii,
Dar daca va pune dracu’ si vorbitzi nasol de mine, va spun de pe acum , ca am sa va belesc de vii !)
Fara sa mai adaug de cei care se cred vicarii mei pe pamant, au masini speciale, pt.mine o biata trotineta,
Dar ei stiu perfect ca de fapt sunt mana mea cea dreapta… cea pe care o folosesc cand ma duc la toaleta !


Dar ii las sa creada- sindicalistii- ca au si ei ceva de zis, ca ar avea de’ndeplinit vreo prea divina misie,
Deshi noi stim ca sunt platitizi -si nu doar pe statele de plata – sa joace rolul de curea de transmisie!
Ca astia sunt in stare sa vanda toate mijloacele de productzie, sa aduca muncitorii pe marginea gropii,
Asa cum sindicatul dracilor ar vinde toata omenirea si planeta, bineintzeles, mano a mano, cu popii !


Tu stii asta chiar mai bine decat mine , de la tac’to, care a fost neam de burghez cu o fumoasa stare,
Ca, capitalul nu se umfla peste noapte decat daca e trecut prin bursa avand la baza,multa exploatare !
Deshi pe partea cealalalta a sistemelor, unde toata lumea, la unison, sub flamura partidului, din greu sapa,
Nu e nici capital de investitzii, nici putere de cumparare.. si burtzile-s lipite, se pare ca totul a intrat la apa !


JUDECATA de APOI.
(partea a-II-a-spicuiri)

"...Si pe terasa maretului palat, luara o gustare, vreo 7 elefanti inabusiti in sosul cafeniu, de Bar-Be-Que,
Apoi sorbira o cafea Mocca(cu meclele spre Mecca)si un trabuc, adica mai batura-la cosciug- vreo 2 cuie!
Desigur, 7 elefanti pare enorm, insa D-zeu nu este mic, de' acea trebuie sa luam aminte,
Ca bietii elefanti, bine'ngrasati, abia de-I umplura caria de la singura masea de minte......"