Pe avocatnet.ro găsești mii de consultanți, din diferite domenii, pe care îi poți contacta direct.
Află cum!
Pe avocatnet.ro se fac lunar mii de cereri de consultanță către consultanții înscriși.
Află detalii!
Vrei să afle și alții câte lucruri știi în domeniul tău de activitate?
Răspunde la întrebăriAcum cinci ani, a fost prima dată când mi-am propus să traduc o poezie. Nu sunt un expert în traducere și, vă rog, luați încercarea mea ca pe un prilej de discuție și nu ca pe o operă în sine. Uneori, cuvintele înșirate unul după altul sunt mai mult decât "Hei, sunt un text cu rime! Citește-mă!", mai mult decât . Atunci, îmi cobor capul și recunosc umil că tocmai am trăit un moment extraordinar.
Articolul continuă mai jos
Textul original, publicat la 5 octombrie 2014.
Invictus e genul de text care a depășit de mult granițele poeziei. E un întreg mănunchi de sentimente și amintiri, un "Nu!" spus răspicat sorții, un îndemn la rezistență și demnitate. Și e interesant că a așteptat aproape 100 de ani, înainte să cunoască faima adevărată.
Povestea unui text cu rime
William Ernest Henley l-a scris în 1875. Și povestea spune că l-a pus pe hârtie când avea 26 de ani, pentru că voia să-și exprime astfel frustrarea că tocmai i se tăiase piciorul din cauza unei infecții.
În timpul încarcerării sale (1962 - 1990), Nelson Mandela a recitat poemul celorlalți detinuți și l-a considerat textul său de căpătâi. Poemul l-a inspirat atât de tare, încât l-a scris pe o foaie de hârtie și l-a ținut în celula sa din închisoare timp de 27 de ani. Mai târziu, după eliberarea sa din închisoare, Nelson Mandela a recunoscut că, dacă n-ar fi fost poemul respectiv, probabil n-ar fi reușit să facă față încarcerarii.
Apoi a venit filmul Invictus, al lui Clint Eastwood, și poemul a devenit cunoscut în întreaga lume ca imn al curajului de a merge înainte, orice s-ar întâmpla. Și m-am gândit că noi toți avem nevoie de un astfel de text, să ne aducă aminte că, uneori, e bine să-ți aperi convingerile cu ceva mai multă îndârjire decât de obicei.
Scuze pentru traducere, sunt la prima încercare. Sper să redea măcar puțin din ideea textului original. Dacă aveți o versiune mai bună, lăsați un comentariu.
Invictus, de William Ernest Menley OUT of the night that covers me, Black as the Pit from pole to pole, I thank whatever gods may be For my unconquerable soul. Beyond this place of wrath and tears Looms but the horror of the shade, And yet the menace of the years Finds, and shall find me, unafraid. In the fell clutch of circumstance I have not winced nor cried aloud, Under the bludgeonings of chance My head is bloody, but unbowed. It matters not how strait the gate, How charged with punishments the scroll, I am the master of my fate: I am the captain of my soul. |
Invictus
De pumnul strâns, ca de granit |
Pentru cei care preferă filmul, iată poezia, în lectura lui Morgan Freeman.
Dacă ți-a plăcut, dă textul mai departe. Cine știe, poate reușești să schimbi ziua cuiva.
Weekend frumos!
Comentarii articol (61)
Vezi toate poeziile din albumul NOAPTEA PETUNIILOR
Azi, Judecata!
Nu mai imi este teama de nimic:
De ziua de azi sau cea de pe urma,
De fiorosul gigant sau viciosul pitic,
De hoarda, de-i haita turbata sau turma!
Nu mai cred in balante, de rau si de bine,
Nici chiar in echilibrul multilor corpi ceresti,
Totul e mai degraba intamplarea ce curge si vine,
Iar in societatea "umana", malefice vointe lumesti.
Nu mai cred nici in Platon si in a "sa" iubire,
Care se vinde pe miei, lanturi, credit si cash,
Este chiar mai jalnica decat vesnica pomenire,
Si cel mai versat Casanova, isi are propiul sau nash.
Si nu mai cred in milostenii facute "fara" motive,
Si nici in bunii samariteni, adica in vraci,
Sufletele au devenit arse, uscate, cative,
Mila este un lux, rezervat pentru viermi si gandaci.
Copii ce abia au trecut de prima decada,
Se'njunghie, sau isi pun unul altuia foc,
Si cresc astepand ca din ceruri mana sa cada,
Petrecandu-si tineretea in ocne, unde nu mai e loc.
Nu mai cred ca omul are destinul de aur, maret,
Si nici ca va dainui peste alte milenii de ani,
Sfarsitul-prin focul de el pus- va fi ultimul pret,
Pentru cei "mari" omenirea nu valoreaza doi bani.
Nu mai cred in guverne, aproape toate corupte,
Si nici in cainii de paza, ei insasi sacali sau hiene,
Si nici in schimbari, in spatele perdelelor rupte,
Cantate de "fetele sfinte" sau cele mirene.
Nu-mi pasa deloc de cel rau, impielitat,
El vrea sa ma traga pe funduri de hau,
Altfel imi susura ca as fi cel imaculat,
Si ma lauda, chiar daca fac numai rau.
Si nici de Dumnezeu nu-mi pasa daca ar exista!
Ca el ar sta cu radarul ochit si noaptea pe mine,
El vrea doar sa ma scoata total de pe pista,
Sa ma arate a fi rau, chiar daca fac numai bine!
Febr. 2010
Gloria noastră cea mai mare, nu este sa nu cadem niciodată, ci sa ne ridicam de fiecare data atunci când cădem. - CONFUCIUS-.
Și chiar de-n cale ți se pun obstacole pe alta drum, privește-n fata, nu-napoi, pornește-o printre vânt și ploi. - EU-
Felicitari si weekend placut!
William Ernest Menley
(trad. adapt. Mihaela Tălpău)
Lumină-s în noaptea ce-mi dă întuneric
și iadul îl cheamă pe Terra mugind
recunoștință am Celui puternic
că sufletul meu e liber oricând
Dincolo de locul sugrumat de lacrimi
unde războaie* țes umbre de-oroare și foc
în anii ce trec cu sute de patimi
mă ridic fără teamă, chiar de nu am noroc
În orice mi-a dat întâmplarea să-ndur
niciun scâncet și niciun țipăt n-am slobozit
chiar de cuțitul sorții s-a-nfipt tot mai dur
și sângele morții ades am simțit, nu am murit
Pe strâmte poteci de pașii mi-am supt
pedepse amare, fără vină,-am avut
ca spirit liber, de-ntuneric m-am rupt,
în soarta-mi de-o clipă-s stăpân absolut
Trecând de noaptea grea din jurul meu,
Neagră ca iadul, fără de sfârşit,
Îi mulţumesc oricărui Dumnezeu
Pentru sufletul meu necucerit.
În gheara sorţii strâns fără cruţare
Nu am dat înapoi şi n-am strigat
Lovit de întâmplările amare
Capul mi-e-nsângerat, dar nu plecat.
Dincolo de blesteme şi de lacrimi,
Pe-acest tărâm de umbră subjugat,
În anii plini de-ameninţări şi patimi
Sunt şi voi fi la fel, neînfricat.
Nu mai contează cât de aspru-i drumul,
Ce liste cu pedepse vin mereu,
Eu, azi, al sorţii mele sunt stăpânul -
Sunt căpitanul sufletului meu.
P.S. Eu cred ca in spiritul poemului forta si verticalitatea expresiei "I thank whatever gods may be" este mult mai bine tradusa prin "Dac-ar fi zei le-as multumi" decat "Ma-nclin oricarui zeu mi-a dat" pentru ca cel care scrie poemul tocmai asta scrie ca NU face. Nu se inclina.
JUNNEL(Colectie Mystica , III si V)
Vezi toate poeziile din albumul NOAPTEA PETUNIILOR
Junnel, Pe'o Gura de RAI!
"...Si tot plimbandu-se Jenel in boarea diminetzii, deodata, la umbra unui pom el vede doi barboshi,
Parca erau prin parculetzele de pe pamant, betzivani facand pipi , tzinandu-se de corpii cavernosi !
Dar cand se chiori mai bine , nici ca-i venea sa creaza, ba -metaphoric- ii cazu si teaca de la spada,
Caci cei doi erau Dumnezeu si Karl Marx , care pusesera de un duel in vorbe, in cuvinte, totala sfada:
Marx care facea invatzamant politic si ii zicea:Doamne, la Tine e totul ca in ceatza, e ca un mist,
Iar D-zeu ii raspunde: „Fara Doamne, zi-mi doar tovaroshe… si’n primul rand Eu nici nu mai exist!
Iar V.I.U.L. care este mort, a raspandit zvonul ca noi creem iluzii si le vindem en gross, la sac,
Si vrea sa ma dea in judecata la tribunalul universului ca dam popoarelor sa bea, giusuri de mac!”
Si zise’ncet, tragandu-l pe Marx mai la o parte, sa nu-i auda nimeni, intr-un fund dosnic de alee,
Ca un inger orb avusese o vedenie in care se prevestea ca Iuda raiului e unul purtator de cheie.
Si se temea , cinstit, in special de Sfantul Patru ce invartea o cheie grea de aur, pe destul inelar,
Care voia sa fie el pe tron, prin revolutzie cu lovitura ingereasca …sfantul se cam facuse samsar !
„Iar pe Jenel ce doar veni in locul unde laptele praf si mierea de flori de cactus curge siroaie,
Mi-am pus in calendar a-l face mare staroste -adica comandir-peste vanturi cat si peste ploaie!
Ca stiu ca pe pamant vantu-i sufla amarnic prin buzunarele adanci- si asta il calca pe batatura,
Iar pentru ca se tinea putintel ateu, adica ca s’ar trage din babuin, il cam ploua (tot timpu’)in gura!
Dar imi e teama ca vantul se va rascula si-l va lua , ca el e doar schelet cu o culoare de carbid,
Mai bine am sa mi’l miluiesc judecator de oameni ce vor sa intre’n rai, adica secretar de partid !
Chiar daca el e clandestin, mi-e mila de el si pe deasupra ii cunosc toate matushile din Viena si unchii,
Dar il las sa creada ca m-a tras in piept, deshi Biblia zice clar ca Eu ” cercetez inima cat si rarunchii”.
(Si chiar daca cateodata e intzepat si’ncondurat, nu potzi nici cu prajina la nasu’i carn sa ii ajungi,
Problema lui e , de multe ori, chiar din senin- nu ca ar vrea- prinde posturi straine pe unde ultralungi !)
Plus ca el a fugit din iad, de unde inca il cauta iadopolul, pe numele cel mystic, numele de Gion,
Pe cand tu, deshi faci parte din poporul meu ales, ai venit in raiu-mi etern ,ca iscoada, ca shpion!
De acea, dupa ce vei termina cu seminariile de invatamant politic si cu propaganda asta puerila,
Am sa-l pun pe Ivan turbinca sa te lege fedeles in tolba de iuta si te trimit inapoi la domn’ Sarsaila !
Ca ce stii tu ? Cand eu -de mult- faceam din nimic universuri si le ridicam la cer, in sus, cu cricul,
Tu nu erai decat o umbra de idee, un fir de praf din constelatzia Taurul ,zis jos, pe pamant si bicul !
Cand am facut lumea-in 168 de ore- si am despartzit pamantul de ape, s’am desenat marea cea mare,
Tu si intreaga omenire eratzi inca la cloceala, la dospit, prin galdaie si baltzi superazotate, tropicale !
Cand Eu -in marea-Mi indurare- zgariam pe planete fluvii cu unghia de la picior sau de la destu’ mic,
Tu nu erai nimic, chiar si bunica ta , maimutza, nu era decat o biata alga unicelulara , un alt mare nimic !
Si asta chiar cand totul era considerat doar intamplare,(cum se zice in aceste zile „Dumnezeu cu mila”)
In acele timpuri, total imemoriale, cand primei frunze din rai -rupta de Adam- nu-i mai venise clorofila!!!
Cand eu bagam fitile prin cosmice tunele si aprindeam sori, sau cu o flatulentza porneam vanturi solare,
Tu nu erai nici macar cat degetul cel mic de la atom, poate , pentru retrovirushi, vre’un felu’ 2 de mancare !
Si cand Eu insumi nu prea stiam de sansa si noroc, de intamplare, si trageam la sortzi ursitorile din oala,
Voi nu eratzi decat niste creaturi chiar mai urate decat dracul si „mergeatzi”mai mult taras, la orizontala !
Chiar si dupa mii de ani de evolutie nu stii nimic, desi ti -am dat sa -ti creasca masea de minte, molar,
Si niciodata n’o sa afli de ce i mi tin stocate pe”micul”Jupiter, rezervele de heliu si hidrogen molecular !
V-am dat tot soiul de masinarii, telefoane celulare si lucru’ dracului, chiar internet fara de fire, ultrarapid,
Dar tot nu o sa stitzi de este evolutzie sau D-zeu, chiar daca supa o betzi cu paiul si nu cu lingura,din blid !
Eheee ! V-ati boierit !Va ducetzi in concedii, la bai, in Palma de Majorca , nu vara ci mai ales la Craciun,
Si cine a mai pomenit, in februarie, sa mancatzi cantalop adus la pat, pe o masa cu roate, la micul dejun !
Nu-mi mai umblatzi pe jos ca-n vremurile vechi, sau macar in droaga trasa de catar sau chiar de un magar,
Acum avetzi mashinile la scara, iar trenul e ramas in urma, e demodat…eventual, pentru batranul opincar !
Shi’n felul asta iMi consumatzi fara de socoteala , rezervele de gaze naturale si mai ales de tzitzei, petrol,
Iar intr-o buna zi, in loc sa va scaldatzi in ape de izvor curate, o sa va balacaritzi,intr-un planetar namol !
Cine esti tu ? Vorbesti mestesugit si imi scornesti idei, dar chiar daca – pe cap – coarne ti-ai pune,
Daca te bag la interogatoriu, in beciurile raiului, o sa vorbesti stalcit , de parca ai avea in gura prune !
Si daca o sa poruncesc la ingerii de straja, badiguarzi, sa fii pus cu vana gatului pe dunga Ghideonului,
O sa-ti amintesti nu numai de tzatza de ai supt-o de la mama ta sau doica, dar si de gustul biberonului !
Iar de’o sa’l pun pe Sfantu’ Gheorghe , cu sabia scoasa din teaca, sa sa strambe doar putzintel la matale,
Pun pariu p’un coltz de rai, ca o sa-ti inghetze nu numai toate memoriile, dar chiar si sangele prin capilare !
( Iar eu-zise in gand Jenel- de ii aduc pe Obelix si Heterakis , cand o sa le vezi mutrele „ultrasimpatice”,
Cat esti tu de Dumnezeu, pun pariu pe piciorul schiopului, ca ti se va coagula limfa, in canalele limfatice!)
” Dea’cea, de vrei sa te mai las sa trandavesti pe aici, pe pasunile raiului, cum s-ar eSprima poetul,
Da-te bine pe langa Mine, scutura-mi matreatza de pe umeri si leaga-mi la pantoful cel de lac siretul !
Ca stii si tu cum zice versetul :
” Cin’ se ia cu Mine bine
Ii dau haina de pe tine.
Cin’ se ia cu Mine rau,
Sa-l fereasca Sfantu’ Petru,
Ca am sa-l tarasc prin cacao
O mila sh-un kilometru !
Si dupa ce’o sa-l taval bine prin namol,
Am sa-l arunc din rai …direct in gol !”
Totusi,cand ai scris Capitalul, trebuie sa recunosc ca ai avut si tu o uncie de dreptate,
Caci Eu insumi am zis in sfanta-Mi carte ( Ecleziastul 10:19) „banul e raspunsul la toate”!
Iar Marx cand vazu ca Dumnezeu are o oarecare tendintza de a anula din greutatea pacatelor,
Zise:Doamne , fii laudat dar conform leninismului trebuie sa cerem incuvintzarea si a sindicatelor!
La care Domnul, cu blandetze, zise:”Eu stiu ca pe pamant voi a-ti fost cei mai ai dracului oameni politici,
Si tocmai de acea -la timpul potrivit-am poruncit doamnei cu coasa ca sa muritzi ca niste sifilitici !
( Mai degraba ii inteleg pe Adolf cel H. si pe Visarion, de ce erau criminali si sapau comune gropi,
Pentru simplul motiv ca amandoi, in tineretze ,avusesera groaznica dorintza de a mi se face popi !)
Si mai sunt inca vreo doi – care si ei de mult s-au curatzat – facutzi cam din acelasi taratzos aluat,
Unul e Charles Darwin savantul, care pe tot pamantul a cutreierat dar a ramas tot un neevoluat,
Si celalalt e neamtzul Nietzsche, filozoful, care a raspandit zvonul ca Eu as mirosi de mult a mort,
Si tocmai de acea pentru danshii nu-i loc nici la pachet in rai,nu pot sa le vad mutrele , nu ii suport !
Dar totushi, am sa ma miluiesc de ei , daca retracteaza oficial , tot ce inainte, despre mine ei au scris,
Si -cum ziceam- in marea-mi indurare, am sa-i las sa guste si ei un piculetz din iluzia numita paradis !
Mai sunt destui precum rusnacul Miciurin care a incrucisat copacii, pomii-mai ales perii- intre ei,
Asa ca va manca doar mere paduretze-nici parguite – si am sa-i altoiesc. pe shale,
vreo doua-trei !
(Iar despre tine & company , poate ca am sa produc din nou marele Meu miracol si am sa va reinvii,
Dar daca va pune dracu’ si vorbitzi nasol de mine, va spun de pe acum , ca am sa va belesc de vii !)
Fara sa mai adaug de cei care se cred vicarii mei pe pamant, au masini speciale, pt.mine o biata trotineta,
Dar ei stiu perfect ca de fapt sunt mana mea cea dreapta… cea pe care o folosesc cand ma duc la toaleta !
Dar ii las sa creada- sindicalistii- ca au si ei ceva de zis, ca ar avea de’ndeplinit vreo prea divina misie,
Deshi noi stim ca sunt platitizi -si nu doar pe statele de plata – sa joace rolul de curea de transmisie!
Ca astia sunt in stare sa vanda toate mijloacele de productzie, sa aduca muncitorii pe marginea gropii,
Asa cum sindicatul dracilor ar vinde toata omenirea si planeta, bineintzeles, mano a mano, cu popii !
Tu stii asta chiar mai bine decat mine , de la tac’to, care a fost neam de burghez cu o fumoasa stare,
Ca, capitalul nu se umfla peste noapte decat daca e trecut prin bursa avand la baza,multa exploatare !
Deshi pe partea cealalalta a sistemelor, unde toata lumea, la unison, sub flamura partidului, din greu sapa,
Nu e nici capital de investitzii, nici putere de cumparare.. si burtzile-s lipite, se pare ca totul a intrat la apa !
JUDECATA de APOI.
(partea a-II-a-spicuiri)
"...Si pe terasa maretului palat, luara o gustare, vreo 7 elefanti inabusiti in sosul cafeniu, de Bar-Be-Que,
Apoi sorbira o cafea Mocca(cu meclele spre Mecca)si un trabuc, adica mai batura-la cosciug- vreo 2 cuie!
Desigur, 7 elefanti pare enorm, insa D-zeu nu este mic, de' acea trebuie sa luam aminte,
Ca bietii elefanti, bine'ngrasati, abia de-I umplura caria de la singura masea de minte......"