Am auzit cuvantul in cateva comentarii scrise la articole. Si recunosc ca sintetizeaza foarte bine ce simt eu acum. Sunt manios pentru ca sunt roman si sunt obligat sa-mi fie rusine si lehamite de asta. Sunt roman si asta n-ar trebui sa-mi provoace insomnii noaptea. Si te invit astazi sa discutam despre diferenta dintre Romania si conducatorii Romaniei.
Articolul continuă mai jos
Am pus prea multa vreme egalitate intre autoritatile romane si Romania. Si i-am aruncat Romaniei in carca toate lucrurile rele pe care le-au facut ei, oamenii pusi vremelnic sa conduca aceasta tara. Am ajuns sa ne identificam temele de dialog cu petardele aruncate de ei in spatiul public. Si am ajuns sa le disecam prostiile de parca ar fi fost adevarate valori nationale. In realitate, insa, in ultimii ani societatea noastra a coborat cateva trepte. Astazi, dupa multa vreme, am ajuns sa cred ca Romania e pe marginea prapastiei, din perspectiva relatiilor dintre cetatenii sai.
Sa luam, pe rand, cateva dintre consecintele "modernizarii" pe care am trait-o cu totii in ultimii ani:
1. Nimanui nu-i mai este frica de lege in tara asta. Exista acolo, inauntrul nostru, un soi de speranta perpetua ca ne vom descurca, orice ar fi. Ne-a "ajutat" sa ajungem asa nesimtirea unor mai-mari ai zilei, care si-au scos burta in fata si ne-au demonstrat ca pot scapa cu orice. Si noi am ajuns sa-i credem. Si sa incercam sa replicam modelul la o scara din ce in ce mai mica.
Astazi, romanii care merg sa raporteze violenta / furt / orice altceva la Politie au o strangere in suflet cand se apropie de usa sectiei. "Chiar merita sa fac asta?". La fel se intampla cu romanii care vor sa mearga in instanta, incercand sa-si apere drepturile incalcate. "Oare nu arunc banii pe geam?". Cercul vicios in care am intrat ne face sa-i injuram pe politisti, dar sa incercam in acelasi timp sa le dam spaga ori de cate ori ne prinde radarul.
2. Suntem mai dezbinati ca niciodata. Si vina pentru aceasta situatie ni se datoreaza noua, in cea mai mare parte. Pentru ca noi, cu mintea noastra, am ajuns sa ne confundam sperantele cu promisiunile lor electorale, am ajuns sa scuzam in fata rudelor si prietenilor gafele si gesturile nedemne pe care ei le fac, desi noi, in sinea noastra, le dezaprobam. Ne-am facut frate cu dracul sa trecem puntea, gandindu-ne ca oricum nu avem alternativa. Apoi, incet-incet, au aparut sagetile dinspre autoritati. Ne-au impartit in turme. Ne-au vanat ca pe animale, uitand ca ei sunt pusi acolo ca sa ne calauzeasca, nu sa ne decimeze.
Acum, ei privesc uimiti la tampii care-si striga nemultumirea. Iar noi privim mirati la mirarea lor. "Adica astia chiar nu inteleg cat de mult au sarit calul?". Raspunsul e simplu: "Nu, si n-o sa inteleaga niciodata". Si ne injuram in continuare, convinsi fiind ca binele sau raul nostru stau in argumente pro sau anti Basescu.
3. Nu mai avem modele nu pentru ca ele n-ar exista, ci pentru ca ele au fost distruse de anti-modelul care a tinut sa se afiseze public in toate zonele publice de dezbatere. Pornind de la presedinte, trecand pe la parlamentarii de toate felurile si pana la europarlamentari, am ajuns sa identificam politica cu niste oameni trecatori care-si zic astazi politicieni.
Recunosc public, nu l-am placut niciodata pe Traian Basescu. Nu pentru promisiunile lui, care sunt coerente in unele cazuri. Nu pentru smechereala pe care o expira prin orice por. Nu. Motivul pentru care nu l-am placut este acela ca nu mi-a inspirat niciodata o viziune cu care sa reusesc sa ma identific. N-a reusit niciodata, nici in discurs si nici in comportament, sa fie presedintele pe care mi l-as dori eu. Un om demn, distins, la care ceilalti oameni se raporteaza cu respect. Omul a preferat sa-si expuna mereu propriile angoase, sa vorbeasca despre lucruri pe care ar fi trebuit sa le pastreze in intimitatea lui, sa se comporte in continuare ca un om de rand, uitand ca presedintele nu mai e un om de rand. S-a declarat a fi presedinte jucator, dar a sfarsit prin a deveni presedintele anti-model.
Romania nu mai are modele si asta i se datoreaza, in primul rand, presedintelui Basescu. De la momentul presedinte-jucator incolo, domnul Basescu a reprezentat anti-modelul in societatea romaneasca. Omul care reuseste sa distruga mitul unui model demn de urmat pentru ceilalti. Oricat de rau ar fi poporul tau, e imposibil sa-l modernizezi cu gura. Si eu simt asta, chiar daca la un nivel mai mic, mult mai mic, in comunitatea din jurul nostru. Nu scandalul si coercitia i-au facut pe oameni sa-si pastreze cumpatul. Ci decenta, constanta si impunerea repetata a acelorasi reguli. Altfel, regula e simpla si nu se schimba niciodata.
Modelul Basescu a fost copiat prost si de opozitie, care a intrat intr-un joc idiot de-a "calomniaza-l pe Presedinte". Si cand te gandesti ca in alte tari exista strategi politici si reguli stricte de campanie. Eu nu-mi doresc sa am nimic de-a face cu un spatiu public in care succesul se masoara in kilometri de calomnie. Asa ca n-o sa inteleg niciodata planul actualei opozitii, care vrea sa ajunga la putere facand un singur lucru: acuzandu-l pe Basescu. Da, asa castigi alegeri, dar nu castigi electorat. Si in 6 luni, procentele se vor topi precum untul incins, iar revolta populatiei va fi si mai mare. Romanii nu mai au rabdare.
4. Am ajuns sa credem ca daca ei nu mai au niciun fel de viziune, inseamna ca nici noi nu mai avem. Si mi-as dori un Prim-Ministru care sa fie in stare sa faca si sa-si tina promisiunile. Pentru ca astazi avem politicieni care au invatat ca mai bine nu promiti nimic palpabil, ca oamenii oricum nu se asteapta sa faci nimic.
Am trimis proiectul privind "Recensamantul legilor" catre toate partidele politice. Si as dori ca macar unul dintre ei sa aiba in programul sau de guvernare o astfel de idee. Nu e nevoie sa mentioneze paternitatea ideii. Pur si simplu trebuie facuta si atat. Si am vazut multe solutii decente, propuse de oameni care vor sa se schimbe ceva in bine in aceasta tara.
Rolul politicienilor este sa faca pentru oameni toate lucrurile pe care oamenii nu le-ar putea face mai bine. Rolul lor este sa capteze solutii de la public si sa le propulseze la rolul de lege. Numai ca, de ani de zile, autoritatile sunt surde si mute. Nu asculta si nu comunica in niciun fel. Si am ajuns sa fie nevoie sa-i prindem cu mata in sac pentru a ne spune cate ceva despre deciziile care se iau si regulile care ni se impun.
5. Romanii nu mai au rabdare. Repet, desi spusesem si mai sus. Iar lipsa noastra de rabdare se vede in toate actiunile noastre civice, sociale sau politice. Nu mai avem rabdare cu ceilalti, nu mai avem rabdare sa-i lasam pe altii sa vorbeasca, ne-am saturat sa asteptam cu anii pana la binele promis, ne-am saturat sa nu pricepem nimic din ce ni se intampla si tot asa.
Lipsa de rabdare, dintre toate relele ultimei perioade, este ideea cea mai periculoasa. Pentru ca de astazi, ciclurile electorale vor fi mai scurte, oamenii tot mai dornici sa schimbe mai repede lucrurile. Si modelul asta stim cu totii unde duce. Uitati-va la cluburile romanesti de fotbal, un exponent clasic al nerabdarii cuiva.
Am scris mult, nu stiu cat de coerent, dar asta-i Romania cea reala. Incoerenta, schimbatoare si totusi prea bine situata, prea bogata si imposibil de tratat ca o tara bananiera.
Solutii? Hai sa nu mai identificam Romania cu conducatorii ei. Si sa ne facem temele la noi in casa, la noi in bloc, pe scara si strada noastra. Hai sa renuntam la dialogul surd de genul "esti prost", sa renuntam sa ne mai inflamam pentru motive care tin de politica. Romania este si va fi intotdeauna un spatiu in care un grup de oameni sunt obligati sa traiasca impreuna. Orice am face noi, trebuie sa gasim o forma sa traim unii cu ceilalti.
Cata vreme vom continua sa fim doar româniaþi, n-o sa ne fie bine.
avocatnet.ro explicăm legislația
Comentarii articol (113)