Ganduri pentru acasa: Lumea din palma ta

Lumea din palma ta

28 Aprilie 2012

Timp de citire: 2 min.

Salvează articol Îl poți citi, ulterior, când ai timp.

Daca maine s-ar prabusi un avion in mijlocul strazii, am observa cu totii. Daca s-ar plimba o vedeta de Cancan, lumea ar intoarce capul. Si totusi, in jurul nostru se intampla multe lucruri extraordinare, lucruri care merita vazute, si noi trecem linistiti pe langa ele, incapabili sa realizam ca se intampla. Uite o poveste autentica. Si, la final, te rog sa-mi spui ce anume crezi.

In fata mea, un domn in varsta sufla o melodie intr-o frunza pe care probabil o culesese de pe drum. Ma uit cu atentie si incerc sa vad mai bine ce face. E undeva spre 80 de ani, adus de spate, imbracat cu un pulover gri si pantaloni care par calcati la dunga. Are pe cap o sapca de un albastru spalacit si se sprijina intr-un baston de care si-a agatat un soi de rucsac de mici dimensiuni. Priveste fix inainte si-si fredoneaza linistit melodia miscand ritmic mana in care tine frunza.

Abia dupa cateva secunde in care l-am masurat de sus si pana jos, m-a lovit. Stii ce canta? Desteapta-te, romane. Imnul nostru national. Si toate astea se intamplau in mijlocul Bucurestiului, la intrarea in parcul IOR, acum cunoscut drept Parcul Alexandru Ioan Cuza. Iar eu stateam ca prostul in mijlocul drumului si ma uitam dupa acel batranel care-si canta istoria. Si in jurul nostru, zeci de oameni continuau sa treaca nepasatori, fara sa constientizeze nimic din ce-ti povestesc eu tie.

Si am inceput sa ma gandesc ca trecem de multe ori de oamenii autentici pe strada si nici nu ne dam seama ca sunt acolo. Desi vanam filme si carti care sa ne povesteasca partea extraordinara a lumii, atunci cand suntem pusi fata in fata cu astfel de realitati nici macar nu le vedem. Pentru ca societatea in care traim ne-a inzestrat cu puteri supranaturale, dar ne-a indepartat de minunile simple pe care alta data le vedeam in fiecare zi. Ne carpim corpul si speram ca totul va fi bine. Ne punem casti in urechi si speram ca asa ne vom gasi linistea.

Si te-as ruga sa imi spui parerea ta despre motivul pentru care se intampla toate aceste lucruri. E normal sa ne inchidem atat de mult in noi si in ale noastre incat sa ignoram orice altceva? E normal sa ne aglomeram in orase din ce in ce mai gigantice si totusi sa ne izolam in felul acesta?

Am fost la tara cu cateva saptamani in urma si, la o privire simpla mi-a aparut destul de logica ideea ca acei oameni, despartiti de garduri si cu casele la cateva sute de metri unul de celalalt, sunt totusi mai apropiati ca vecinii dintr-un bloc, oameni care stau la centimetri distanta unul de altul in fiecare zi.

Crezi ca viitorul ne va indeparta si mai mult pe unii de ceilalti? Crezi ca va exista ceva care sa ne faca sa observam si altceva decat propriul univers atunci cand mergem pe strada?

Stiu, sunt intrebari care poate par stupide, dar am inceput sa ma intreb daca nu cumva de aici porneste si alienarea noastra ca si initiativa civica. Asa ca te rog sa-mi spui parerea ta.

EDITORIAL

Lumea din palma ta

Alin Popescu Fondator, avocatnet.ro

Comentarii articol (72)