Daca asculti suficient de atent, lumea suna altfel. Daca observi cu suficienta atentie, amanunte altfel greu de privit in ochi ies in fata, precum actori ai unei piese de teatru, obligandu-te sa-ti ridici palaria si sa afirmi cu tarie ca realitatea e cea mai buna forma de divertisment. Iata astazi trei povesti surprinse pe drum. Sunt curios daca iti plac. Pentru ca, daca raspunsul e afirmativ, putem continua astfel de istorisiri.
Articolul continuă mai jos
Romania cu capul pe geam
Parcarea unei benzinarii, undeva pe Valea Oltului. In fata noastra, se asterne scena unei piese de comedie. Dintr-un Mercedes coboara 5 barbati care vorbesc si rad la fel de tare. In fata lor, pe bancutele de la restaurantul benzinariei, stau alti 5 oameni. Tatuati si cu aerul de oameni care stiu ce vor de la viata. "Asta e, manca-ti-as", zice unul si arata spre masina. "E mortala, frate", raspunde altul, tragand de manerul unei usi. Urmeaza alte vocalize destul de inalte, si oamenii se suie pe rand in masina. Ii incearca toate scaunele, misca de volan, ba chiar unul incearca sa vada daca incape in portbagaj (poate o fi stiut el ceva, nu?). Dupa cateva minute de inspectie minutioasa a masinii, grupurile cad de acord ca e o masina care merita banii si decid sa faca vanzarea. Se numara banii, se semneaza un tipizat de vanzare cumparare, apoi vanzatorii se suie in alta masina si pleaca.
Ramasi singuri, cumparatorii stau pe bancute si admira noua lor achizitie. Unul dintre ei se ridica si se suie in masina, pe locul soferului. Dupa cateva secunde, se aude un urlet: "Baaaaaa, [injuraturi nenumarate, de mama, de tata, de sfinti si altele]. Baaaaa, masina asta are volanu pe dreapta. Cum dracu o conduc?". Grupul se uita panicat la el si apoi se repede ciorchine in jurul masinii. "Da ba, ai dracu, ne-au dat o masina cu volanu' pe dreapta"'. Omul de la volanul (imaginar) al masinii racneste in continuare: "Cum dracu o conduc?". Si se lasa o liniste profunda printre membrii grupului. Din spatele lor, se aude un glas gros, de la un nene care alimenta la pompa: "Scoti capul pe geam".
Romania extraordinara
Cativa kilometri mai departe, o oprire noua. Manastirea Cozia, asociata lui Mircea cel Batran si poeziei lui Grigore Alexandrescu. Intri spasit si privesti coloanele unei constructii care peste 500 de ani vechime. Locul e prosper si te intrebi daca aici ajung calugari potrivit ideii de meritocratie sau si la ei e la fel ca si la noi. In curte, un preot sta asezat pe o bancuta si pare ca se gandeste la ale lui. Il las in pace si trec mai departe, incercand sa-mi fac loc printre membrii unui grup de spanioli veniti sa admire Cozia. "E manastirea cea mai frumoasa din Romania", aud ghidul vorbind si ma intreb daca in norma lui de munca intra si plimbarea pe la alte manastiri sau doar la Cozia. Ma opresc sa ascult prezentarea, pentru ca sunt curios ce afla un strain care vine in Romania despre locurile noastre. "Mircea cel Batran a fost un fel de "El Cid" al romanilor", le spune ghidul mai departe si nu uita sa pomeneasca faptul ca in 1916 locul a fost transformat in grajd.
In stanga mea, o doamna pe la vreo 60 de ani ma intreaba daca inteleg ce spune. Ii confirm si incepe sa dea drumul unui fluviu de aprecieri la adresa Romaniei. "Tara extraordinara, oameni extraordinari", imi spune. "Am vazut Sighisoara, Sibiu, Saschiz (cati romani merg acolo in excursie?), Fagaras, Brasov. Imi place centrul istoric din Bucuresti, aveti acolo un magazin de dulciuri extraordinar (serios? :) ... ). Ma mir ca nu vin multi oameni in vizita in Romania". Ma uimeste mai ales prin ideea ca avem oameni extraordinari, pe care o repeta din minut in minut si aproape ca imi vine sa-i povestesc parerea romanilor despre ei insisi, care nu e deloc aceeasi. Dar, deh, femeia e la noi in vizita si, pana la urma, nu se cade sa-i stricam amintirea unei vacante frumoase cu idei preconcepute.
Timpul trece, fiecare dintre noi are un alt drum, asa ca ne despartim cu urari de calatorie placuta. In drumul spre iesire, trec pe langa preotul care statea pe bancuta si il vad ca priveste gol multimea care-i trece prin fata, gandindu-se la propriile lui neimpliniri. E imbracat de sus si pana jos in vesmant gros si negru si poarta in cap tichia aceea a preotilor de la noi. Il privesc si ma intreb cum arata gandurile lui. Ii doresc in gand sa nu fie negre si ele si-mi continui drumul spre masina.
Romania de la pompa
Kilometri mai departe, o alta benzinarie si o alta trupa de baietasi romani teribilisti. De data aceasta, e o inclestare cu unul dintre angajatii benzinariei, care ii rugase sa nu parcheze in fata uneia dintre pompe pentru ca blocheaza alimentarea masinilor. Se urnesc de acolo doar cand un TIR gigantic sloboade asupra lor tunetul unui claxon pneumatic adevarat. Baietii prefera sa se miste, intelegand ca unele masini sunt mai mari, iar altele mai mici. In spatele lor, un copil fugit dintr-o masina alearga spre TIR urland vesel: "Uaaaaaaau!, ce masina maleeeeee". Ma uit in jur si vad multi alti oameni preocupati de treburile pentru care venisera la benzinarie si ma gandesc la faptul ca Romania nu e reprezentata de baietasii pusi pe scandal, ci de toti acei oameni, prezenti acolo, care-si poarta cu ei amintirile si sperantele, care-si poarta cu ei drumul spre o destinatie necunoscuta.
Romania e un cumul de povesti interesante. Si, daca vom alege intotdeauna sa vedem doar povestile "de groaza", vom adormi seara cu sentimentul ca traim intr-o tara de speriat.
In realitate, privita intr-un drum obinuit, Romania e mult mai mult decat oamenii sai, mult mai mult decat un film de groaza si mult mai mult decat povestile noastre straine de realitate. Din cand in cand, ar prinde bine sa o colindam. Cu pasul, cu bicicleta, masina ori cu trenul. De aici si pana acolo. :)
avocatnet.ro explicăm legislația
Comentarii articol (35)