Daca viata cuiva ar depinde de tine, te-ai ridica din pat?

Stii de cate ori te-a salvat norocul?

Faptele bune, oricat de mult ar misca societatea, sunt vizibile cu greu in avalansa de stiri stupide de astazi. Si totusi, cu tot praful si toata mizeria societatii romanesti, aici se intampla zilnic fapte bune, oameni aproape necunoscuti se iau zilnic la tranta cu moartea si cu viata altor oameni, aratandu-le ca, dincolo de orice, norocul apare de unde nu te astepti. Astazi, aici, m-am gandit sa-ti spun povestea unor astfel de oameni. Daca ar exista un catastif al raiului, probabil ca ei ar fi pe undeva sus, in topul celor care vor beneficia de "tratament special". Si n-o spun pentru ca ii cunosc pe eroii povestirii mele, o spun pentru ca, vei vedea cu proprii tai ochi, rezultatele muncii lor voluntare vorbesc de la sine.

Intalnirea cu norocul multor oameni

Intarzii cinci minute la intalnirea cu Carmen si Oana si aproape ca-mi vine sa fug pe strada de rusine. Sunt genul de oameni pe care as vrea sa-i intalnesc zilnic, cu fete diferite, in domenii diferite ale Romaniei, sa-mi fac astfel o transfuzie de speranta ca noi, oamenii obisnuiti, putem invinge un sistem birocratic criminal. Vorbim despre nimicuri, si, incet-incet, incep sa-si povesteasca ofurile. Aflu lucruri despre sistemul sanitar din Romania, despre neajunsurile lui, despre franele pe care le afli la tot pasul atunci cand incerci sa faci ceva sa ajuti oameni, despre mizeria de sub presul multor chipuri luminate ale sistemului si asa mai departe. Aflu, inghit in sec si ma gandesc cu groaza ca eu sau ai mei sau oricare dintre oamenii pe care ii cunosc au, zilnic, nenorocul sa fie dusi in acele locuri daca se imbolnavesc.

Sistemul sanitar din Romania nu mai exista, ca mecanism facator de bine. Intr-o tara in care bugetul alocat sanatatii este mai mult decat insuficient, in care bucuria unui tip de bolnav se obtine adesea pe spatele condamnarii la moarte a unui alt tip de bolnav, e imposibil sa vorbesti despre un sistem datator de viata. Norocul nostru este ca, din loc in loc, exista oaze ciudate, intretinute de oameni excentrici, masochisti de-a dreptul, oameni care-si pun binele personal in coada binelui bolnavului, oameni care gandesc parca intr-o alta epoca si se poarta ca atare. Atunci cand oazele sunt puse in pericol, intervin oameni precum Oana si Carmen, care actioneaza dintr-un motiv imposibil de inteles de romanul obisnuit.

"Dar voi ce aveti de castigat?"

Vorbim deja de o ora si, linistit ca un vanticel de vara tarzie, apare oful adevarat: prea multi oameni intreaba ce le iese lor din voluntariat, de ce anume se trezesc dimineata, de ce isi bat capul sa adune fonduri sa creeze ceva. Si imi aduc aminte ca mai toti altruistii din Romania sunt adesea acuzati ca adevaratul lor motiv sunt banii, interesul personal si nu binele proiectului pe care il imping din toate puterile. Traim intr-o tara in care binele s-a pervertit atat de mult, incat majoritatea oamenilor considera ca o fapta buna este intotdeauna o fapta rea mascata cu o spoiala de bine. Si asta ne face sa fim banuitori, sa refuzam implicarea, sa refuzam sa sustinem oameni si proiectele lor. Si, ca intr-un cerc vicios, refuzul nostru duce la o decadere si mai mare a societatii in ansamblul ei, la tot mai multi oameni dezamagiti de lucrurile care se intampla si la esecul unui numar din ce in ce mai mare de proiecte sociale.

Un proiect care a miscat lumea cu adevarat

Pentru ca la intalnirea cu ele am promis ca voi scrie sincer ce cred despre proiectele pe care le-au facut, iata parerea mea. Cred ca Oana si Carmen sunt oameni pe care ar trebui sa-i clonam. Cred ca daca am avea macar 1000 de astfel de oameni in Romania (ei s-ar putea sa existe, dar nu au norocul sa-i scoata cineva in fata), atunci am avea sansa sa ne vedem copiii traind intr-o tara demna si decenta. Si, ca sa nu crezi ca spun cuvinte mari vrajit de ochii ori zambetul unor doamne, iata cateva dintre lucrurile care le recomanda pe Carmen Uscatu si Oana Gheorghiu (alaturi de colegii lor din asociatia Daruieste Viata):

1. Prin proiectele desfasurate anii trecuti sub sloganul "Salveaza Vieti", au reusit sa faca mult mai mult decat a facut Ministerul Sanatatii in multi ani pentru clinica Louis Turcanu din Timisoara. Cu banii stransi in campania "Nu ma ignora" (dec 2010-aprilie 2011) de la companii si  oameni generosi, avem in Romania Primul Centru de Excelenta in tratarea cancerului la copii. La Timisoara a aparut, datorita lor, un laborator de citogenetica moleculara, o banca de celule stem, un compartiment nou de terapie intensiva si a fost marit compartimentul de transplant existent cu inca 3 camere sterile. Valoarea totala a proiectului este de 1.170.000 euro. Numarul vietilor salvate, inestimabil.

2. Cu ajutorul acestor oameni s-a realizat retehnologizarea si dotarea sectiei de neonatologie Polizu din Bucuresti cu un compartiment de terapie intensiva. S-au cumparat incubatoare, senzori de oximetrie cerebrala si multe alte lucruri, pentru ca bebelusii nascuti inainte de termen sa aiba mai multe sanse sa supravietuiasca.

3. Prin munca acestor oameni se realizeaza astazi centre standardizate pentru tratarea cancerului de sange (camere sterile in centre hematologice). In majoritatea centrelor din tara, preventia si tratarea infectiilor se face in saloane cu cate 10 pacienti, cu toalete la comun. Pacientii cu cancer care sunt tratati cu chimioterapie, radioterapie si/sau interventii chirurgicale au un risc crescut de a dezvolta infectii. Prin dotarea cu camere sterile, sansele de supravietuire a bolnavilor de cancer in timpul tratamentului pot creste pana la 80% (rata de supravietuire in Europa) oferind dreptul la viata unui numar de pana la 450 de pacienti copii si adulti pe an.

Si exemple ale implicarii acestui grup de voluntari despre care iti povestesc astazi sunt nenumarate. Dar, pentru ca nu vreau sa te plictisesc cu ele si nici nu vreau sa continui textul meu intr-o nota trista, ma gandesc sa-ti spun ca, vrand-nevrand, astfel de oameni sunt exemplul viu al ideii ca putem merge inainte. Munca lor, ca si munca altor oameni care vor sa construiasca ceva in viitor, poate fi sustinuta de fiecare dintre noi, cu mult sau putin, dupa cum ne permit puterile.

Norocul merge si spre alti oameni

Pentru anii urmatori, asociatia Daruieste Viata vizeaza extinderea lucrurilor bune de pana acum la alte zone ale luptei cu cancerul in Romania. Stiu, e un subiect sensibil. Recunosc, si mie imi vine sa tac adesea, cand e vorba despre aceasta boala, de parca tacerea m-ar ajuta sa scap de posibilitatea ca ma va lovi vreodata. Si totusi, daca toti evitam subiectul, daca toti alegem sa tacem, atunci prietenii si apropiatii nostri n-au nicio sansa. Si iata cateva motive:

1. Copiii nu pot face radioterapie in Romania. Aparatura este veche si insuficienta. In strainatate se face doar radioterapie 3D cu scopul de a iradia tintit tesutul tumoral si de a iradia cat mai putin din tesutul sanatos. Iradierea se face din mai multe directii, cu tinta pe tesutul malign, tesutul sanatos fiind iradiat mai putin. In Romania nu exista radioterapie 3D, acceleratoarele care exista si sunt functionale nu sunt 3D. Listele de asteptare pentru adulti sunt foarte mari iar boala nu asteapta. Prin intermediul campaniei "Dar si dar se face viata", Carmen, Oana si colegele lor de la asociatia Daruieste Viata isi propun sa stranga 5.000.000 de euro pentru investitii necesare in radioterapie. Contribuind la efortul lor, ne ajutam, de fapt, pe noi.

2. Exista prea multe legi complicate in sistemul sanitar din Romania, iar aceasta situatie trebuie sa inceteze. Adesea, pierduti pe caile birocratice ale sistemului, oamenii mor cu zile doar pentru ca n-au primit o parafa ori o stampila ori cine stie ce semnatura pe un formular stupid. Avocatnet.ro isi declara public, incepand de astazi, sprijinul pentru asociatia Daruieste Viata. Le daruim toata increderea noastra si incercam sa construim impreuna o baza de date cu consultanti care sa se implice in depistarea si inlaturarea acestor anomalii ale sistemului pe cale administrativa sau judecatoreasca. Daca esti avocat sau consultant si crezi ca poti ajuta proiectul Daruieste Viata, da-ne un semn. Avem nevoie de oameni care isi pot asuma, pro bono, o lupta de uzura cu sistemul, pentru ca, in final, sa castige doar satisfactia ca au reusit sa puna o caramida in plus la construirea unei Romanii decente.

Cum poti ajuta?

Dupa cum spuneam mai sus, lucrurile sunt simple:

1. Poti alege sa directionezi catre Daruieste Viata 20% din impozitul tau pe profit. Acesti bani vor merge oricum la stat. Alege deci, in locul incompetentei statului, sa directionezi acesti bani catre oameni care schimba cu adevarat ceva in Romania. Atentie, aceasta directionare se poate face doar pana la finalul anului. Daca vrei sa directionezi bani catre Daruieste Viata, descarca contractul de sponsorizare atasat acestui articol si contacteaza-le pe Oana, Carmen sau Bianca.

2. Alatura-te bazei de date cu consultanti care vor sa participe la imbunatatirea legislatiei si a procedurilor din sistemul sanitar romanesc si nu numai. Doneaza o parte din timpul tau pentru ca, in viitor, copiii si nepotii tai sa poata trai decent in aceasta tara. Avocatnet.ro va informa publicul sau in permanenta cu privire la pasii care s-au facut in anumite tipuri de actiuni de acest fel. Daca esti interesat(a), da un email la alin@avocatnet.ro sau contacteaza-le pe Oana, Carmen sau Bianca si vom tine in viitor legatura.

Unii spun ca norocul se intoarce cand e nevoie de el

Spre finalul intalnirii mele cu Oana si Carmen, am primit vestea ca fetita mea de 6 luni nu se simtea tocmai bine. S-a dovedit ulterior a fi o alarma falsa, dar gandul mi-a zburat, pe drum spre birou, la un viitor imposibil de ghicit, in care m-as trezi eu sau ai mei pus in fata unei boli necrutatoare cum e cancerul. Si mi-am dat seama ca, ascultand povestile celor doua femei de mai devreme, am patruns intr-o lume urata si incredibil de rece, in care bolnavii n-au sanse decat daca au noroc. Un noroc pe care astazi il intalnesc cu greu.

Stii, m-am gandit intotdeauna la un lucru. Ce-ar fi daca singura noastra menire in viata ar fi sa devenim, pret de o secunda doar, "norocul" altor oameni? Ce-ar fi daca, oricat de mandri si de importanti ne-am crede pe acest pamant, am fi meniti doar sa punem frana la o trecere de pietoni, salvand astfel viata cuiva cu adevarat important? Ce-ar fi daca am trai doar sa salvam viata unui doctor care salveaza viata altcuiva important?

Privind lucrurile asa, nu ma pot opri sa nu ma gandesc. Daca norocul meu sau norocul tau in viitor depinde de cineva pe care il salvam ajutand proiecte precum Daruieste Viata?