Ce vrei sa te faci cand vei fi mare? Mama.

Asa era mama in vremea copilariei mele, plina de minunatii, pe cat imi aduc aminte; si-mi aduc bine aminte, caci bratele ei m-au leganat cand ii sugeam tata cea dulce si ma alintam la sanu-i gangurind si uitandu-ma in ochii ei cu drag! Si sange din sangele ei si carne din carnea ei am imprumutat si a vorbi tot de la dansa am invatat.

(Ion Creanga)

Plina de minunatii si numai buna de dat povete. De parca tot ce-i mai bun in aceasta lume si-ar fi gasit adapost in inima mamei.

Atatea lucruri am invatat (si inca invat) de la mama ca le-am pierdut sirul. Si-atatea povesti despre ea as putea scrie ca nu mi-ar ajunge cerneala. Sunt povesti care nu trebuie scrise sau spuse vreodata, ci pastrate adanc in suflet, caci el el e singurul care le cunoaste.

Da, sufletul meu stie ca doar la mama voi gasi mangaierea de care am nevoie cand sunt trista si imbratisarea calda care imi va sterge lacrimile. El stie ca doar mama va plange de fericire pentru mine si ma va iubi neconditionat chiar si atunci cand eu ii voi pune conditii. Si mai stie ca la mama voi reveni mereu, doar pentru a ma uita in ochii ei blanzi si a o tine de mana.

Sa ma uit in ochii ei si sa-i spun ca tot ce imi doresc este sa fiu o mama pentru ai mei copii asa cum a fost ea pentru mine. Adica cea mai buna mama din lume.

Stiu ca 8 martie a fost ieri. Si mai stiu ca 8 martie este Ziua Femeii, nu a mamei. Dar asta e mai putin important, caci mama avem indiferent ca-i sarbatoare sau nu.

___

In 2011, o imagine surprinsa dupa cutremurul din Japonia din 11 martie a facut inconjurul lumii prin intermediul retelei de socializare Facebook. Cu toate ca nu se stie cine a facut fotografia, aceasta este insotita de o poveste tulburatoare despre puterea de sacrificiu a unei mame. Imaginea are milioane de like-uri si de comentarii, insa exista numeroase voci care spun ca totul este inventat. Iata fotografia si textul.

Dupa ce cutremurul a luat sfarsit, iar salvatorii au ajuns la ruinele casei acestei femei, au zarit trupul ei printre fisurile unui zid. Li s-a parut ciudat cand au vazut femeia stand pe genunchi ca si cum s-ar ruga: trupul ei era aplecat in fata cu mainile sprijinite de un obiect. Cu greu, liderul echipei de salvare a ajuns la trupul femeii sperand sa mai fie inca in viata, dar trupul rece si rigid al acesteia l-au facut pe acesta sa inteleaga ca femeia nu supravietuise.

Atat liderul, cat si restul echipei au parasit casa continuand operatiunile de salvare a supravietuitorilor. Totusi, din unele motive, liderul echipei a fost indemnat de propria sa costiinta sa se intoarca la casa femeii decedate.

Din nou, el a ingenunchiat, incercand sa ajunga la trupul ei. Dintr-o data a strigat cu entuziasm: "Un copil! Aici este un copil!" Intreaga echipa a lucrat  pentru a scoate copilasul din ruine. Era un baietel de 3 luni, infasurat intr-o patura, care a fost protejat de corpul mamei sale. Evident, femeia a facut un sacrificiu enorm pentru a-si salva fiul. In momentul in care a inceput cutremurul, iar casa s-a prabusit, ea si-a folosit corpul pentru a face un paravan care sa-i protejeze fiul. Cand a fost gasit, baietelul inca dormea linistit. Medicul care a preluat copilul pentu a-l examina, a gasit in bratele micutului un telefon mobil care avea urmatorul text pe ecran: "Daca supravietuiesti, trebuie sa iti amintesti ca te iubesc".