Sa ne intoarcem inapoi! Sau inainte?

Din patru in patru ani, votam primarul. Apoi ne petrecem urmatorii patru ani injurandu-l pe cel pe care l-am votat ca n-au facut nimic pentru noi. Il injuram cand apare la televizor, il injuram cand auzim pe cineva vorbind de el. Nu mergem aproape niciodata sa-l tragem (birocratic si oficial) de maneca printr-o scrisoare. Nu. Doar il injuram.

Din patru in patru ani ne votam parlamentarii care ne reprezinta. Apoi ne petrecem urmatorii patru ani sictiriti de realizarile lor si bombanind ca toti sunt la fel. O facem de cate ori ii vedem la televizor. Altfel, habar n-avem care e numarul lor de telefon, care e adresa biroului parlamentar. Si, daca cineva ne-ar spune: "nu ar fi mai bine sa mergeti la biroul lui de parlamentar sa il trageti de maneca?", raspundem rastit ca avem alte treburi, ca ne e scarba de persoanele in cauza, ca oricum sunt o cloaca si asa mai departe. Le spunem vreodata asta? Nu, bineinteles. Doar ii injuram cand ii vedem la televizor.

Si unul si celalalt dintre exemplele de mai sus arata franc faptul ca romanii sufera de lipsa crasa de implicare, de nepasare chiar pentru viitorul lor. Si totusi, sunt nemultumiti.

In fiecare zi, aud vorbindu-se ca ar fi mai bine ca poporul sa ia inapoi fabrici, uzine si alte intreprinderi. Sa ia, zic! Si apoi ma uit in jur si ma gandesc. Oare strazile nu sunt tot ale poporului?Si, daca da, de ce sunt asa de murdare, de ce arunca oamenii hartii pe jos? Nu se gandesc oare ca arunca in propria lor batatura? Oare scarile blocurilor nu sunt tot ale poporului care locuieste acolo? Atunci, de ce unele scari miros de-ti intorc matele pe dos? De ce nu sunt varuite niciodata? Si exemplele de genul asta ar putea continua. Intr-un fel, e ca in cazul primarilor si parlamentarilor. Ne-am dori noi asta, dar mai departe sa vina altii sa se ingrijeasca de ele. Adevarul e ca, patron fiind, nu-ti bati capul cu afacerea ta decat sa incasezi bani, nu? Oare daca fabricile si uzinele si restul lucrurilor si-ar schimba proprietarul nu tot asa ar fi tratate? Sau ar veni niste oameni din cer care le-ar conduce pentru noi?

Trist, dar ideea nationalizarii unor bunuri, ideea ca avutul sa revina in mainile poporului are doar o cauza extrem de simpla: nevoia oamenilor tristi si dezamagiti de a fi recompensati cumva, moral vorbind, pentru toate nedreptatile pe care le-au suferit in ultima perioada. Nedreptati pe care, intre noi fie vorba, le-au injurat la televizor. Nedreptati pe care nu le-au reclamat multi propriilor primari sau parlamentari, pentru ca au considerat ca nu merita efortul. Nedreptati pe care, in functie de partidul de guvernamant, unii le-au aprobat iar altii le-au infierat.

Suntem suparati. Inteleg. Suntem dezamagiti. Inteleg si asta. Ce nu inteleg mai departe este cum putem sa ne canalizam toate aceste suparari in actiuni menite sa incurce mersul inainte al lucrurilor, in loc sa il ajute sa evolueze. Romania are nevoie de implicare si nu de delasare. Romania are nevoie de cetateni nu de patroni dezinteresati. Romania are nevoie de noi, nu de altii. De ce ne comportam ca si cum viata pe care o traim e doar o reluare a vietii altora? Il asteptam pe Mesia care sa ne scoata din adormire?

Asta nu inteleg, recunosc. Si, intr-un fel ciudat, am inceput sa vad multi romani ca pe un grup de oameni care s-au incolonat pe strada si merg cu spatele. O fi interesant sa mergi asa, fara sa stii ce te asteapta, dar poate ca-i vremea sa facem putin mai mult de-atat. Poate e vremea sa ne intoarcem si sa mergem inainte. Chiar daca bate vantul si ploua, macar e solutia pentru care ne-a pregatit natura multi-multi ani de-a randul.

Sursa imaginii care ilustreaza acest articol.