Se iau trei articole de lege, se abroga printr-o lege si apoi se declara neconstitutionala legea prin care s-au abrogat. Pana aici suna oarecum simplu. Numai ca, ulterior, Inalta Curte de Casatie si Justitie admite un recurs in interesul legii, prin care constata faptul ca acele trei articole de lege nu mai sunt in vigoare. Apoi, la final de aprilie Curtea Constitutionala revine cu o alta decizie care declara ca Inalta Curte bate campii. Si o luam de la capat.
Povestea e mult mai lunga. Dar are cateva puncte de vedere interesante. Ca articolele de lege sunt abrogate la un moment dat intelegem cum totii. Apoi, ca legea de abrogare este declarata neconstitutionala, iar intelegem cu totii. Numai ca aici exista mai multe consecinte. Daca legea de abrogare e neconstitutionala, prin urmare este lipsita de efectele pe care le produce (adica abrogarea), asta inseamna ca articolele in cauza sunt inca in vigoare?
Stim, se poate face o discutie intreaga asupra acestui aspect. Ce conteaza insa e ca, ulterior publicarii acestei decizii a Curtii Constitutionale, instantele judecatoresti au pronuntat hotarari prin care au solutionat in mod diferit intrebarea daca mai sunt in vigoare dispozitiile articolelor respective. Astfel, unele instante au apreciat ca ele continua sa fie in vigoare, invocand in acest sens caracterul obligatoriu al deciziilor Curtii Constitutionale. Alte instante, dimpotriva, au apreciat ca dispozitiile nu mai sunt in vigoare, motivand ca incetarea efectelor juridice ale unei norme de abrogare, ca urmare a constatarii neconstitutionalitatii acesteia, nu determina automat si reintrarea in vigoare a dispozitiilor din acea norma abrogata de legiuitor. Explicatia ar fi in Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, potrivit careia „Abrogarea unei dispozitii sau a unui act normativ are caracter definitiv” si „Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior sa se repuna in vigoare actul normativ initial”.
In tot acest context, al unor hotarari care se bateau cap in cap asupra subiectului in cauza, Inalta Curte de Casatie si Justitie (Decizia 8 din 2010) a decis faptul ca ultimele instante (cele care spun ca normele nu mai sunt in vigoare) au aplicat corect dispozitiile legii. Si instantele au fost obligate sa-si insuseasca aceasta directie, judecand cauzele unitar.
Ce face Curtea Constitutionala acum, prin decizia din 2013, e sa spuna faptul ca "Inalta Curte de Casatie si Justitie nu e mai puternica decat Curtea Constitutionala" si ca, bineinteles, ICCJ nu are cum sa dea hotarari care sa infirme hotararile Curtii Constitutionale. Si iar ne aruncam in haos. Si iar ne apucam de numarat decizii contradictorii.
Spre final, am pastrat doua citate, unul din Decizia Curtii Constitutionale din 2013, respectiv unul din Legea 24 din 2000, privind normele de tehnica legislativa.
In 2013, Curtea Constitutionala spune:
"Prin Decizia nr. 62/2007, Curtea Constitutionala a inlaturat orice dubii cu privire la efectele declararii neconstitutionalitatii unor dispozitii de abrogare, stabilind ca, in cazul constatarii neconstitutionalitatii lor (n.r. a normelor de abrogare), acestea îsi înceteaza efectele juridice in conditiile prevazute de art. 147 alin. (1) din Constitutie, iar prevederile legale care au format obiectul abrogarii continua sa produca efecte juridice.".
Cu alte cuvinte, daca un act care abroga un alt act este declarat neconstitutional, atunci actul abrogat initial ramane in vigoare.
In 2000, prin Legea nr. 24, Parlamentul Romaniei spunea asa:
"Art. 64, alin (3):
Abrogarea unei dispozitii sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior sa se repuna in vigoare actul normativ initial."
Mai clar de atat nu prea se poate explica nimic. Desi intotdeauna putem gasi argumente ca un cerc e, in realitate, patrat.
In tot acest razboi stupid, singurul care are de pierdut este contribuabilul. Omul caruia i se vor da hotarari judecatoresti care se bat cap in cap. Omul care, pana la urma, chiar daca nu-si da seama, plateste si birocratii de la Curtea Constitutionala si tot aparatul lor de documentare.
P.S.
Stiu, n-am spus despre ce articole de lege e vorba. Si n-am facut-o pentru ca, daca as fi spus, probabil ca s-ar fi pierdut adevaratul subiect, care nu are legatura cu articolele in cauza ci cu muschii birocratilor de la noi. Sa nu va mire deci ca e vorba despre articolele 205, 206 si 207 din Codul Penal, cele care incrimineaza insulta, calomnia si care reglementeaza proba veritatii.
Art. 205 - Insulta
"Atingerea adusa onoarei ori reputatiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocura, se pedepseste cu amenda. Aceeasi pedeapsa se aplica si în cazul cand se atribuie unei persoane un defect, boala sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate. Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate. Împacarea partilor înlatura raspunderea penala";
Art. 206 - Calomnia
"Afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoana, care, daca ar fi adevarat?, ar expune acea persoana la o sanctiune penala, administrativa sau disciplinara ori dispretului public, se pedepseste cu amenda de la 2.500.000 lei la 130.000.000 lei. Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate. Împacarea parailor înlatura raspunderea penala";
Art. 207 - Proba veritatii
"Proba veritatii celor afirmate sau imputate este admisibila, daca afirmarea sau imputarea a fost savârsita pentru apararea unui interes legitim. Fapta cu privire la care s-a facut proba veritatii nu constituie infractiunea de insulta sau calomnie.
avocatnet.ro explicăm legislația
Comentarii articol (22)