Zilele si ramasitele lor

“Seara este cea mai frumoasa parte a zilei. Ti-ai terminat lucrul pe ziua de azi.
Acum poti sa faci o pauza si sa te distrezi.
(...)
... poate ca nu este inutil sfatul lui de a inceta sa privesc atat de mult inapoi, de a adopta un punct de vedere cat mai optimist si de a incerca sa profit cat mai din plin de ce a ramas din zi. La urma urmei, ce avem de castigat daca tot timpul privim inapoi si ne invinovatim fiindca viata noastra nu a luat intorsatura pe care ne-am dorit-o? (...) Ce rost are sa ne intrebam necontenit ce am fi putut sau nu sa facem ca sa controlam drumul pe care a pornit viata noastra? Fireste ca este suficient sa incercam, lucru real cel putin pentru cei din categoria mea, sa ne aducem o contributie mica, dar care sa insemne ceva adevarat si demn”. (Kazuo Ishiguro – “Ramasitele zilei”)

Asa se incheie romanul lui Kazuo Ishiguro, “Ramasitele zilei”. Autorul povesteste in cartea sa despre viata unui majordom care isi indeplineste sarcinile de serviciu cu mai mult decat o maxima seriozitate, cu o inalta conduita morala, sacrificandu-se pe sine pentru munca sa. Dupa o perioada de ordine perfecta si un control total, personajul ajunge sa constientizeze experientele si oamenii pe langa care a trecut si pe care le-a pierdut.

Nu stiu cati oameni dedicati trup si suflet unei profesii pe care o fac cu pasiune mai exista astazi, dar cati dintre acestia si cati dintre noi pot spune cu sinceritate ca seara este cea mai frumoasa parte a zilei?

De cele mai multe ori lasam zilele sa treaca pe langa noi ca si cum ar veni in numar nelimitat. Viteza cu care ne traim viata, presiunea pusa de cei care vin in urma noastra si care ne obliga sa mergem inainte si sa nu ne oprim in loc, rutina care se instaleaza in viata noastra si care ne tine captivi in patratelul nostru, problemele de la serviciu aduse acasa langa grijile de familie, responsabilitatile care se inghesuie pe umerii nostri, toate acestea si multe altele ne tin conectati intr-un ritm in care nu indraznim sa incetinim pasul. Viteza cu care ne ducem existenta ne determina sa traim uneori superficial.

Astfel, la sfarsitul zilelor, ramasitele pe care le adunam vorbesc despre irosire, despre regrete. Acestea se inmultesc si la un moment dat in viata ajungem sa regretam ca nu am profitat mai mult de timpul avut la dispozitie.

La sfarsitul zilelor, nu ne ramane nimic sau ne ramane regretul ca am facut o alegere gresita, ca am dedicat prea mult timp unor lucruri care aparent ne-au adus o satisfactie de moment si nimic mai mult.

Si totusi, seara poate fi cea mai frumoasa parte din zi, dar la fel de bine poate fi si dimineata sau dupa-amiaza. Ziua poate fi intotdeauna suficient de lunga pentru noi. Nu momentul zilei este important, ci incercarea noastra de a profita cat mai mult de ce ne ramane din zi.

Avem deadline pentru orice lucru din viata noastra pe care trebuie sa il ducem la indeplinire pana la termenul stabilit. Fie ca este vorba despre sarcinile de serviciu, despre o programare la medic, despre facturile pe care trebuie sa le platim.

Dar cum ar fi daca deadline-ul nostru personal ar fi la finalul fiecarei zile, deadline pe care ar trebui sa ni-l asumam cu aceeasi responsabilitate cu care ducem la indeplinire sarcinile de serviciu?

Ramasitele zilelor sunt lucrurile care conteaza cu adevarat pentru fiecare dintre noi.

Ramasitele zilelor sunt bucuriile marunte, sunt gesturile simple pe care uneori uitam cum sa le exprimam.

Ramasitele zilelor sunt ceea ce facem pentru noi ca sa ne dezvoltam mai frumos, ceea ce facem pentru cei la care tinem pentru a-i vedea fericiti si a ne bucura de fericirea lor.

Ramasitele zilelor sunt acele clipe pe care reusim sa le petrecem cu prietenii pe care i-am amanat din cauza orele petrecute peste program.

Ramasitele zilelor sunt o imbratisare oferita la momentul potrivit, o plimbare in parc si un ras zgomotos.

Ramasitele zilelor sunt momentele in care ajungem acasa si cineva drag ne deschide usa, asteapta sa ia masa cu noi si sa impartasim din existenta noastra de peste zi, cu bune si cu rele.

La sfarsitul acestei zile mie imi ramane sentimentul placut ca fac ceea ce mi-am dorit, ca scriu, si ca am cuprins de aceasta data in cuvinte cateva dintre lucrurile care stau evidente in fata noastra, lucruri cu care suntem familiari, dar ratam sa patrundem in esenta lor tocmai din cauza obisnuintei cu ele si pe care am reusit sa le aduc in atentia voastra.

Voi ce ramasite culegeti la sfarsitul acestei zile?