Pe avocatnet.ro găsești mii de consultanți, din diferite domenii, pe care îi poți contacta direct.
Află cum!
Pe avocatnet.ro se fac lunar mii de cereri de consultanță către consultanții înscriși.
Află detalii!
Vrei să afle și alții câte lucruri știi în domeniul tău de activitate?
Răspunde la întrebăriOricat de tare am incercat sa ma tin deoparte, nu am reusit. Febra sau, mai degraba, scandalul bacalaureatului din acest an m-a cuprins si pe mine, n-a fost chip sa-i rezist. La fel ca si ceilalti implicati, de la elevi, profesori, pana la simpli spectatori, am ramas cu un gust amar si cu multe intrebari fara raspuns. Ca bonus, mi s-a intarit convingerea ca in Romania viata bate filmul. Sau sa zic ca bate schitele lui Caragiale? Pana la urma, n-as exagera cu nimic spunand ca dramaturgul a prevazut mersul societatii romanesti cu o exactitate demna de Nostradamus.
Articolul continuă mai jos
In fiecare an, cu precizia unui ceas, Romania se confrunta cu o mare problema: bacalaureatul. Ba mai mult, in mod surprinzator, acest examen ce s-a desfasurat "in tacere" atata amar de vreme, a devenit pe nesimtite subiect de breaking news, iar internetul abunda in titluri precum "E oficial. Avem cele mai slabe rezultate din istoria Bacalaureatului" sau "Bacalaureat 2013. Suspiciuni de frauda la Liceul Bolintineanu".
Nu mai spun ca stirile in domeniu incep ingrijorator, iar alaturarea cuvintelor "bacalaureat", "frauda" si "coruptie" nu ni se mai pare asa stranie ca in trecut: "Ca sa nu mai ia mita si anul acesta la Bac (...)" sau "Este primul an din istoria Bacalaureatului ialomitean cand Inspectoratul Scolar cheama politistii anticoruptie sa discute cu profesorii".
Asa se face ca recentele intamplari de la Liceul Dimitrie Bolintineanu din capitala, despre care sunt convinsa ca ati auzit, au tinut paginile ziarelor zile intregi. Sigur, nu fara motiv. Aproape 100 de elevi audiati de politie si un cadru didactic arestat sunt subiecte ce merita, intr-adevar, tratate si disecate fara mila. Tocmai de aceea, avand in vedere ca deja au fost indelung dezbatute, le voi trece cu vederea.
Ce as vrea sa discutam astazi este modul in care au reactionat parintii copiilor implicati in acest scandal "fara precedent", cum a fost denumit de presa autohtona. Caci, daca in cazul elevilor s-au tot gasit oarecare scuze ("n-au avut minte, domne, sunt copii" sau "nu stiau in ce se baga"), nu am gasit pe nicaieri scuze pentru atitudinea parintilor.
La o simpla cautare in Dictionarul explicativ al limbii romane, observam ca una dintre definitiile parintelui este: "indrumator, calauzitor, protector spiritual".
Voi extinde putin aceasta definitie si va voi spune ce inseamna pentru mine un parinte.
Un parinte e acel supererou care isi sprijina neconditionat copilul, il motiveaza constant si ii da cele mai bune sfaturi din lume. Un parinte e bland, e calm, e iubitor, rabdator, amuzant si vesnic neobosit. Un parinte stie cand sa-si certe copilul, cand sa-l asculte, cand sa-l ia in brate si cand sa aiba grija de el.
Parintele trebuie sa-si indrume copilul, sa-l invete sa rada la minunile vietii, sa-i dea aripi sa zboare, sa-i explice cate-n luna si in stele, sa-l sprijine atunci cand cade si sa il sustina atunci cand vrea sa mai urce putin pe scara vietii. De s-ar putea, parintele ar trebui sa planga laolalta cu al sau copil, si, in acelasi timp, sa-i stearga lacrimile si sa-l ajute sa gaseasca zambetul printre atatea lacrimi. In plus, ar trebui sa-i fie cel mai bun si sincer prieten, cel mai aprig critic si cel mai puternic sustinator.
Fara doar si poate, parintele trebuie sa-si invete copilul sa fie independent, sa se descurce fara ajutorul nimanui, sa fie echilibrat, sa fie bun, sa-si recunoasca greselile, sa spuna "imi pare rau" si "multumesc", sa fie responsabil, sa-si asume faptele si sa fie corect.
Ca sa aplicam zicala de mai sus in relatia parinte-copil: invata-l sa se descurce singur si va reusi sa ajunga acolo unde isi doreste. Invata-l sa fie comod, rasfata-l, sufoca-l cu atentie, da-i tot ce isi doreste si chiar mai mult si va reusi sa ajunga... la politie.
Intr-o lume ideala (a se citi in lumea mea ideala), parintii copiilor implicati in scandalul bacalureatului nu ar fi revoltati pe sistem, pe profesori, pe subiectele grele, pe politie. Nu.
Ar fi suparati si si-ar pune mari semne de intrebare cu privire la educatia copilului crescut. Ba chiar ar trebui sa fie suparati pe ei insisi pentru ca nu au reusit sa duca la indeplinire cu succes singura misiune cu adevarat importanta pe care o aveau: aceea de a fi parinti. Ar trebui sa-si reconsidere atitudinea si sa incerce sa-si indrepte greselile fata de propriii copii.
Cu toate astea, contrar oricaror asteptari, parintii in chestiune au fost agresivi in limbaj si si-au aparat odraslele pana-n panzele albe, acuzand politia si tot restul lumii pentru propriul esec. (caci, privind dintr-o alta perspectiva, copii pot fi considerati oglinda parintilor, nu?)
Mai mult, afirmatiile lor, "Asta e bataie de joc" sau "Se iau de copiii nostri? Ce sa facem, sa le luam gatul? Pentru copiii nostri suntem in stare de orice", par niste scuze menite sa justifice fapte ce nu au justificare intr-o societate normala si corecta, unde fiecare trebuie sa-si asume ce-a facut, indiferent ca e bun sau rau. Din pacate, tocmai astfel de afirmatii sunt cele care limiteaza copiii, care ii "incurajeaza" sa persiste in greseli si sa ramana la un nivel mediocru.
Nu, nu le poti lua gatul. Poti, in schimb, sa ii motivezi si le explici ca lucrurile, ca sa iasa bine, trebuie facute altfel. Ca reusita nu e treaba usoara si ca cele mai mari satisfactii le ai atunci cand reusesti prin propriiile-ti forte, nu furand sau pacalind sistemul. Ca nu ai ce sa pierzi daca inveti si muncesti ca sa treci un examen de dificultate medie.
-----
Ascultand "pledoariile" parintilor si tot citind stirile in materie, sa stiti ca am ramas cu un gust amar. Mai mult, in loc sa gasesc o scuza parintilor pentru agresivitatea de care au dat dovada (asa cum imi propusesem), am gasit, fara sa vreau, o scuza tot elevilor care au picat/fraudat bacalaureatul: parintii sunt de vina, nu i-au educat cum trebuie.
Dar, pentru ca, in momentul de fata, eu nu pot privi lucrurile decat dintr-o singura perspectiva, aceea de copil, am sa-i rog pe parintii care au citit aceste randuri sa isi spuna punctul de vedere intr-un comentariu. Poate, impreuna, vom gasi un potential raspuns la urmatoarea intrebare: cine e de vina pentru ca acest examen isi pierde din seriozitate si rigoare de la an la an?
PS. Acum ceva vreme, sustineam ca niciodata nu e prea tarziu sa spui "multumesc". Ei bine, as vrea sa le multumesc, inca o data, parintilor mei. Stiu ei mai bine pentru ce.
PPS. Titlul este, de fapt, o fraza din celebra schita a lui Caragiale, "Bacalaureat", pe care o puteti citi aici.
Citește mai mult despre editorial, bacalaureat
Comentarii articol (50)