Teo Milea a avut nevoie de opt ani, de la idee pana la finalizarea acesteia, respectiv primul album, "on white... and black keys", dar anul viitor il pregateste in detaliu pe al doilea, pentru care si-a planuit primele lansari de piese, isi programeaza atent urmatoarele concerte si a crescut numarul de ore de exercitiu. Desi pare totul exact, n-am spus nimic. De fapt, tot ceea ce i s-a intamplat lui Teo Milea in ultimul an a venit de la sine si pare sa continue in acelasi fel.
Teo Milea a inceput sa cante la pian la 6 ani, acum 25 de ani. Apoi, el a studiat la Liceul de muzica "Sabin Dragoi" din Arad si a urmat cursurile Facultatii de Muzica, de la Universitatea de Vest din Timisoara. In prezent, el locuieste in Timisoara, desi s-a nascut in Arad. Dupa ce a terminat Conservatorul, cativa ani, el a facut parte din diverse formule de muzica clasica, duo-uri si trio-uri, impreuna cu care a calatorit in multe tari si-a participat la mai multe concursuri. Una dintre cele mai importante colaborari din aceasta perioada a fost cea cu Opera din Viena. Intre 2009 si 2011, el a cantat jazz, pop, rock si electro, in diverse trupe muzicale.
Anul trecut, el a inceput sa compuna. Primele piese proprii, "Nostalgia" si "Ireversibil", le-a interpretat pe 26 iulie 2012, in cadrul unui eveniment desfasurat la Timisoara, unde s-a dus cu bicicleta, deoarece este un biciclist pasionat. Acestor doua piese le-a facut si clipuri pe care le-a postat pe YouTube, in august 2012.
TM: Am avut norocul sa asculte muzica mea cine trebuie, Andrei Kerestely (n.a. - producatorul primului album al lui Teo Milea), la inceputul inceputurilor si drumurile s-au deschis. Sansa mea a fost ca i-a placut foarte mult ceea ce a auzit pe YouTube si ne-a contactat, cand stiam ca trebuie sa facem albumul, dar nu stiam unde, cand, cu cine.
Pe 23 septembrie 2012, pianistul a sustinut primul sau recital in Bucuresti. Apoi, in octombrie 2012, el si-a interpretat piesele "Nostalgia" si "Ireversibil" in cadrul "Festivalului International de Teatru" de la Arad. Atunci le-a auzit si regizoarea Alexandra Gandi.
In noiembrie 2012, a aparut primul album al lui Teo Milea, intitulat "on white... and black keys", care cuprinde 7 piese, totalizand o ora de muzica. L-a scos in engleza, pentru ca dorea sa-l prezinte la Comandamentul Romaniei de la NATO, de la Bruxelles, unde a sustinut un concert cu ocazia Zilei Nationale a Romaniei.
Sunt artisti care la fiecare piesa de pe album isi pun povestea. N-ai scris nicio poveste. De ce?
TM: N-am scris nicio poveste, pentru ca de cele mai multe ori in timpul recitalului imi povestesc povestea. Incep, cant prima piesa si dupa aia iti povestesc, ma prezint, iti spun ca eu sunt cel de pe afis, ca n-am trimis pe altul, anunt ca nu vin cu bicicleta la concert, pentru ca este prea lung drumul.
La interviu, a fost prezenta si sotia lui, de care mi-a vorbit mult. Asa ca intreb, cu indoiala ca poate nu-mi raspunde: mai scoteai albumul daca nu era ea?
TM: Trebuie sa recunosc ca am avut un sprijin gigant din partea ei (n.a. - sotia lui, Raluca Milea; s-au cunoscut acum trei ani si s-au casatorit pe 26 iulie 2013). Daca nu era ea, inca improvizam la ora aceasta. Meritul meu ca muzician, ca om, nu este foarte mare, pentru ca eu primesc un mesaj din sfera divina si-l decodific pentru lumea umana, dar meritul mare este al ei, pentru ca m-a motivat si m-a mobilizat sa imi duc un vis pe care-l aveam de foarte multi ani, din anul 4 de facultate, de pe la 22 de ani. A fost posibil dupa opt ani (n.a. - acum un an). Pana sa ma mobilizeze Raluca, doar voiam sa scriu, aveam teme inregistrate, dar nu un produs finit. Ea m-a ajutat sa ma pun pe picioare.
Raluca Milea a reuntat la cariera de jurist, in Arad, unde a lucrat in mediul public si cel privat, ca sa aiba timp sa organizeze concerte si sa promoveze muzica.
Povestea continua
Anul acesta, in februarie, Teo Milea a sustinut un nou concert in strainatate, la Nurnberg, in cadrul targului de produse bio Biotech, iar, in aprilie, piesele i s-a auzit la premiera piesei de teatru "Viata ca un joc usor", de la Targu Mures, care este despre o femeie care are cancer la san. Piesa a pus-o in scena regizoarea Alexandra Gandi, iar drept coloana sonora a folosit primele doua piese lansate de Teo Milea, "Nostalgia" si "Ireversibil".
Datorita Alexandrei Gandi, Teo Milea a ajuns sa fie primul instrumentalist care a cantat in cadrul Galei Internationale de Balet a Operei din Dormund, in acest an, cand a fost a XVIII-a editie. Alexandra Gandi este prietena cu Monica Fotescu-Uta, prim balerina Operei din Dortmund, care si-a dorit sa sustina, in cadrul acestei Gale, un recital pe piesa lui Teo Milea "Agonie si extaz". Directorul artistic al acestei opere a fost de-acord, astfel ca pianistul roman si-a interpretat muzica in doua seri ale Galei, pe 5 si pe 6 octombrie.
TM: Cand ai presiunea ca sunt in sala 1.200 de spectatori, iei o data aer si-l dai afara cand poti. Acolo este presiunea momentului, stii cu cine esti pe scena, cu prim balerina si cu balerinul american, trebuie sa-i urmaresti, sa fii pe bataie, sa calci odata cu ei, sa sari odata cu ei, muzical vorbind, si, gradual, ca intensitate, nu mai esti la fel de relaxat. Mie, daca imi vine la un moment dat in timpul recitalului sa lungesc un pasaj, il lungesc. La Dortmund nu puteam sa fac lucrul acesta. Am avut si nebunia ca directorul artistic al Operei, Xin Peng Wang, a venit sambata dupa-amiaza si mi-a spus: "Esti primul pianist care urca pe scena Galei". Eu umil i-am spus: "As fi preferat sa-mi spuneti maine seara lucrul acesta". El: "Nu-ti fa griji, am incredere in tine, o sa iasa bine". Conteaza mult sa ai sprijin moral din partea unui om care stia o piesa. Duminica seara mi-a spus: "O sa ne mai intalnim pe scena".
Pe 30 noiembrie 2013, Teo Milea, va fi din nou prezentat la Dortmund, ca sa interpreteze pe scena, in timpul piesei "Viata ca un joc usor", melodiile "Nostalgia" si "Ireversibil".
Pe langa concerte si CD, muzica lui Teo Milea poate fi ascultata pe tot mai multe playere muzicale si radio-uri din strainatate, printre care CD Baby, Shazam si SkyFM. Chiar in timp ce ii luam interviul, Teo Milea a primit un email de la redactor-sef al SkyFM, unul dintre cele mai mari radio-uri online, care i-a spus ca ii va introduce 3, dintre cele 7 piese de pe album, pe unul dintre streaming-uri, "Solo Piano".
Al doilea album
TM: S-a cam dus perioada in care aveam libertate (n.a. - sa studieze, sa compuna si sa concerteze), pentru ca am inceput sa lucrez la discul doi, care o sa iasa anul viitor, in octombrie. Am observat ca ne este mai usor sa ne organizam activitatea in obiective (n.a. - impreuna cu sotia sa), pentru ca astfel nu apar timpi morti. Trebuie sa ajung din nou la o ora de muzica (n.a. - atatea minute de muzica vor fi pe noul album) si-atunci trebuie sa structurezi. Am facut planul pe anul viitor: ce anume trebuie sa prezint, astfel incat in aprilie va fi lansat primul videoclip al primei piese de pe discul doi. Discul n-are inca nume, dar piesa are, se numeste "Strazi in creion". Cant franturi din ea in concerte pana cand va fi in forma finala, cu tot cu videoclip. In iulie, anul viitor, va aparea cea de-a doua piesa de pe discul doi, "Balerina".
Colaborarea cu Monica Fotescu-Uta l-a inspirat lui Teo Milea sa scrie piesa "Balerina".
TM: Cand am vazut la ce nivel lucreaza ei si cat de multa pasiune pun in balet, la fel de multa cat pun eu in muzica, am zis ca este prea mult saptamana aceasta pe care am petrecut-o alaturi de celebritatile baletului mondial la ora actuala, sa nu le dedic o piesa. Chiar in timp ce eram la Dortmund am hotarat sa scriu o piesa. Va fi povestea unei balerine vazute dincolo de scena. Noi, publicul, cand ne ducem la un concert, vedem un produs finit de o ora, o ora si ceva, dar nu stii ce se intampla in spatele acelei ore. Toata lumea spune: "Ce bine sunt facute miscarile alea", dar, ca sa le faci, poate ai nevoie de cateva luni, ca sa lucrezi doar miscarile acelea.
Succesul
Credeai ca ai sa ajungi pana aici, pe aceste scene, la al doilea album?
TM: Ce am ajuns pana in momentul de fata este mai mult decat mi-am stabilit, n-am avut un obiectiv. Acum nu mai sunt perceput drept Teo Milea, baiatul care canta fain Mozart si Chopin si Rahmaninov. Credeam ca muzica pe care am scris-o si pe care-o scriu nu va prinde la public. Am facut-o pentru mine, ca sa ma autodepasesc, era un concurs cu mine. Intotdeauna am considerat ca cel mai mare adversar al meu sunt eu. O stiu de multi ani, de cand am lucrat cu un mare pianist, Arkady Sevidov, eram pusti, aveam vreo 15 ani, la Targu Mures, am lucrat cu el vreo trei saptamani. I-a placut mult de mine. S-a uitat la mainile mele si-a zis: "Hai sa vedem ce esti in stare sa faci cu capacele acestea doua de buda". Mi-a zis ca: cel mai de temut competitor al tau esti tu; sa fii numarul unu nu este mare lucru, poate ai prins momentul cand ceilalalti erau la somn sau chefuri; si regula numarul trei, cand te urci pe scena, cucereste-ti publicul. Acestea trei aliniate sunt temelia vietii mele de artist, se intampla de fiecare data.
Ce compozitor iti place cel mai mult sa interpretezi?
TM: Cel mai mult imi place sa cant Rahmaninov, care vine din perioada romantica, o perioada care mie mi se muleaza foarte bine pe suflet, pe mana, pe intelect, are o alta abordare a muzicii privind starea si spiritual – odata este tensiune, odata este bucurie, lacrimi, in unele pasaje te ia, te da cu capul de pereti, in altele iti face "Draga, draga". Nu este o chestie care este previzibila: ai zbuciumul care era in viata lui si-n perioada respectiva, toate nebuniile din vremea respectiva el le pune in muzica lui, lucru ce-l fac si eu. Imi place sa scormonesc in mine, in voi. Eu ma inspir de la voi, nu ma duc pe muntele Athos, stau acolo o luna, mananc iarba si zgandar furnici.
Concertele
Cand isi stabileste un concert, Teo Milea le cere organizatorilor, in primul rand un pian natural. El spune ca acesta este instrumentul pe care "materialul lui suna si transmite cel mai bine".
TM: Albumul meu o sa-ti placa, dar cand il vei auzi live o sa-ti placa de zece ori mai mult, sunetul o sa fie de 25 de ori mai bun decat pe disc, daca am un pian bun. Un pian bun inseamna un pian bine echilibrat, un pian natural in primul si-n primul rand.
Organizatorilor din Romania le este greu sa indeplineasca aceasta cerinta, din cauza costurilor si pentru ca le lipsesc instrumentele de calitate.
TM, linistit, dar cu pasiune: Exista posibilitatea sa faci rost de instrumente. Noi ducem insa lipsa de bunavointa, organizare si initiativa. Daca pe acestea trei le-am pune la punct lucrurile s-ar misca in cu totul alta dimensiune. La muzica pe care o scriu: una imi transmite un pian natural, altceva unul digital, care n-are suflet. Nu sunt doua piane naturale care sa sune identic, cum nu sunt doi oameni care sa semene. Vrei sa-ti scad BPM-ul (bataile inimii pe minut), sa te fac sa plangi dupa ce zambesti? Ajuta-ma sa fac lucrul acesta, nu-mi pune piedici. Pe un pian digital, faci o gama si in 5 minute ai inteles ce este cu el, pe unul natural s-ar putea sa ai nevoie de trei ore, minim, ca sa intri in povestea lui, ca sa-l intelegi, unde iti raspunde si cum, care ii sunt dedesubturile, care ii sunt plusurile, care ii sunt minusurile. Tu trebuie ca din minusurile acelea sa cladesti un plus. Pianele de pe scena sunt toate de exceptie, dar unele sunt cu un plus valoare pentru mine, iar altele cu un minus valoare pentru mine, pentru ca toti pianistii suntem diferiti. Daca imi pica in mana un pian care pentru mine este mai usor de stapanit, ma mulez sa-l stapanesc la maximum de plus valoare.
Cat timp studiezi?
TM: N-am un program fix. In perioada in care am scris la material si-am studiat sa-l pun in picioare, undeva la 6 ore pe zi, doar studiu de compozitie si de aprofundare a materialului. In momentul in care l-am scris, doar l-am scris, dar apoi trebuia sa-l fac cap coada, sa-i dau un curs, sa-i dau povestea. La "Agonie si extraz" a trebuit sa lucrez o luna pe branci, piesa imi punea probleme. Ma ducea capul, dar nu ma duceau mainile: aveam informatia, stiam ce vreau sa transmit, dar nu mai aveam dexteritate. In perioada in care am cantat pop si rock nu mai aveam nevoie de o agilitate fantastica si-am pierdut vremea vreo trei ani. Exact ca la sportul de performanta. In momentul de fata, studiez vreo doua trei ore pe zi, de intretinere, dar deja incep sa se lungeasca orele, pentru ca m-am apucat de lucru serios. Am scris in jur de 90 de idei pentru noul material, albumul doi, din care voi salva cele mai bune 60 de minute, pana in 65 de minute, ca o muzica este ca predica faina de la biserica, daca incepe sa zica popa prea mult si incepi s-adormi, te-ai dus degeaba. 60 de minute este o durata decenta, pentru ca eu mai si povestesc, in timpul recitalurilor, tot timpul am glumele la mine, sunt un tip haios si hazliu, nu este un recital batut in cuie, este un recital liber, in care vorbim, povestim, mai comunic cu ei si placerea este sa raspund la provocari imediat, atunci se duce recitalul la o ora si jumatate. Apoi, vin bisurile si se duce la doua ore.
Alte proiecte, pasiuni si ganduri
Te gandesti sa compui muzica de film?
TM: Multi imi spun ca ceea ce asculta pe album suna a muzica de film. Am prieteni care sunt regizori si care-mi spun ca atunci cand asculta piesele, se creeaza un film cu ochii inchisi. Cred ca as putea sa fac fata. Ar trebui sa am un scenariu si sa mulez muzica pe scenariul acela. N-am avut inca cerinta, dar cred ca o sa apara.
Esti pasionat de gatit. Ce gatesti?
TM: Sunt un gurmand si-un pasionat de oale. Nu gatesc nimic de la carte, gatesc ce am prin camara si bucatarie. Seara mai mult gatesc. Fac tot felul de avioane: de pui cu prune, cu piersici, de pere, de sezon, morcovi, mango, kiwi.
Un copil?
TM: Nu prea avem voie in momentul de fata. Mai stam, sa scoatem si discul doi, dupa poate ne gandim la un "derbedeu" in familie. Suntem foarte mult plecati.
Viata in Romania si in strainatate
In Romania, ati sustinut concerte doar la Arad, Bucuresti si Timisoara, iar in ultimul timp ati avut mai multe in Germania. Va stabiliti in strainatate?
Teo Milea spune, glumind, tot timpul are la el o gluma si-un zambet, ca-si fac "un fel de casa de vacanta la Dortmund", dar:
Nu cred ca o sa fie un moment in care sa vrem sa emigram. Este o placere sa mergi, sa te bucuri de ei si dupa aia sa vii sa te incarci acasa. Peste tot pe unde merg iau franturi si le pun in teme muzicale si le asez intr-o forma placuta urechii, dar tot acasa vin si le cizelez. Eu cred ca acolo unde te-ai nascut, acolo ai tu izvorul, acolo prinzi, acolo este sursa ta de energie. M-am nascut la Chisinau Cris, cand trec pe-acolo m-apuca rasul, buna dispozitie, zambetul, este si subconstient. La varsta a doua vreau sa ma mut acolo, o perioada, sa compun.
Trebuie sa recunosc ca lumea de-afara este ceva mai deschisa la muzica, la tot. Observ de-a lungul deplasarilor ca lumea (din afara) nu este atat in goana aceasta nebuna de a-si plati ratele, datoriile si de-a fi tot timpul numai cu banul dramuit, la fiecare ora. Nebunia presiunii ratelor pe spate nu te lasa sa mai fii la fel de relaxat, de dezinvolt si de doritor de a absorbi informatie, iar in momentul in care ai oaza de informatie la botul calului, ti se da posibilitatea sa iei cat vrei, nu o vezi, nu o percepi, n-o intelegi, nu-i intelegi rostul, pentru ca esti realmente dus cu mintea in alta parte. Cand vin in Bucuresti, de fiecare data, vad lumea mult mai agitata decat la noi, in Timisoara. Eu sunt un tip foarte calm si relaxat. Ma uit si la altii din Timisoara care sunt mai turati decat mine, aici este dublu, este goana, goana dupa avutie, care cred ca este goana dupa a mai pastra ce mai poti, ce nu-ti mai da voie sa fii uman.
Uman? Ce pierd bucurestenii?
Bucuria de-a fi tu insuti, de a te simti un om liber, chiar daca ai un angajament fata de o companie multinationala, fata de business-ul tau. La fel cum esti intr-o familie. Suntem sot – sotie, avem familie, dar fiecare poate avea entitatea lui mai departe, sa aiba poate el placerea de-a merge de trei ori pe saptamana, cate o ora, singur, in padure, ca poate sotia nu vrea sa-l acompanieze la caldaram. Sau cafeaua pe care sotia vrea s-o serveasca cu prietenele ei, in care sa-si povesteasca de posete, de tocuri, de flecuri, de ce au mai vazut, chestii care pe mine nu m-ar coafa de nicio culoare. Eu as pleca de la o astfel de intalnire un pachet de nervi. Probabil, asa ar fi si ea sa bata padurile cu bicicleta.
Multa lume este prea agitata, prea tensionata, prea uita sa zambeasca. Eu ma plimb pe strada si, daca vad o persoana care emana energie pozitiva, ii zambesc. Am intalnit cazuri in Bucuresti, in care persoana a zambit si ea, dar a revenit, s-a uitat inapoi sa vada daca chiar ei i-am zambit si apoi a zambit din nou.
Eu cand intru intr-un magazin dau "Buna ziua" sau daca vad o doamna de varsta mamei mele ii spun "Sarutmana" si ea va raspunde "Buna ziua" din reflex. 90% – 95% dintre trecatorii magazinului vor zice "Buna ziua" sau nimic, iar eu ii zic “Sarutmana” si ramane… Vad cum un colt al gurii i se ridica putin, aduci o fractiune de secunda de bucurie, il scoti pe om din circuitul lui monoton, drept. Exact acest lucru am vrut sa fac si cu muzica mea, sa-I scot din circuitul acela.
Ai reusit?
Am reusit, pentru ca mi-au confirmat cei prezenti la primul recital din Bucuresti, acum un an (23 septembrie 2012). Inainte de recital, le-am spus ca vreau sa le reduc bataia pe minut (BPM) de la 120, cat o aveti normal in Bucuresti, ceea ce nu este normal, la 70 – 80, care ar fi o bataie normala. Erau foarte sceptici c-as putea sa fac lucrul acesta. Dupa recital, i-am intrebat: "Care este BPM-ul vostru? 80, in cor".
In Timisoara nu te chinui atat?
Te chinui mult si-acasa. Totusi, acasa este publicul pe care-l stiu si publicul care ma stie cel mai bine si ma analizeaza si din perioada in care eram un concertist de muzica clasica: veneau si ma analizau sa vada cum fac, ce fac.
Nu v-ati muta la Bucuresti.
TM: Suntem mai aproape de Germania de la Timisoara, la cum se arata apele. Bucurestiul este un oras fain, ca vizitator, dar nu stiu daca m-as obisnui cu el. Agitatia de-aici, pe termen scurt, doua saptamani, imi place, dupa o perioada incep sa ma satur, sa vreau linistea de-acasa.
Fain ca vizitator?
TM: Pai, piesa "Strazi in creion" este inspirata de Bucuresti, ca in forma finala vom regasi si un bulevard din Dortmund si unul din prin Nurnberg si altul de la Bruxelles si altul de pe te miri unde vom ajunge, cand vom finaliza piesa, nu exclud, dar tema ei este pe ruta de la Piata Romana pana pe strada General Berthelot, la Sala Radio, acolo studiam anul trecut, la Sala Radio, unde ma pregateam pentru recital. Am vrut sa scriu o piesa care sa reprezinte Bucurestiul in forma lui ideala: in care toata lumea se plimba cu bicicleta, perioada interbelica, cand lumea mai iesea cu caleasca, cand era liniste, pace, bucurie, nu erau atatea banci, ca institutii, internet.
Vrei sa pastrezi Bucurestiul in creion….
Vreau si videoclipul sa fie asa, in creion, sa fie un desen in creion, sa fie un concept nou. Acum ma duc acasa (la Timisoara) si sper sa gasesc omul care sa puna in valoare samburele meu de idee.
Pare scump.
Unii sunt de parere ca nimic nu este gratis pe lumea aceasta, nici macar un zambet. Eu il dau cu cea mai mare placere. In momentul in care faci cu daruire un lucru si nu te gandesti doar financiar, nu dai de atatea obstacole, lucrurile incep sa fuzioneze, este chimia care se leaga intre oameni cand incep sa se cunoasca, moleculele incep sa se sudeze. Este o punte faina intre oameni care pana acum ceva timp nici nu se cunoasteau sau nici macar nu stiau de existenta unul altuia. Daca iti urmezi visul si nu te abati de la drum, iti mai pica si-o mana in cap.
Spectatorii cum reactioneaza la concertele tale?
Cand vorbesti si povestesti si incepi sa intretii o relatie de prietenie, tii apropii, se deschid mult mai mult. Lumea vine la mine ca la o terapie de muzica. O data ce intra lumea in sala in care eu concertez, ii consider prietenii mei, ma feresc foarte mult de cuvantul fani. Pentru mine nu exista, nu sunt fanii mei, sunt prietenii mei si se bucura de ceea ce fac si le ofer o ora de pauza, in care uita de rate, de te miri ce de genul acesta, atunci imi doresc sa le dau bucuria mea. Este un schimb de energie: eu iti ofer prima data energie pozitiva si in a doua, in a treia piesa, incepi sa mi-o dai tu. In momentul acela, daca ar exista un aparat care sa poata scana schimburile de energie, s-ar putea vedea ca se face un schimb de energie intre mine si celalalt, si celalalt, pentru ca intram in aceeasi chimie. Aceasta este dorinta mea: in momentul in care intram pe scena, imi gasesc elementul X si, pana la piesa a treia, gasesc eu ceva, ma reinventez, atunci pe loc, si-l caut, si vizualizez si transmit energetic. Niciodata nu va fi la fel. Asta ar fi tragic, sa sune la fel. Ar fi ca un pictor care ar reusi sa-si reproduca o capodopera identitic. Ala nu se mai numeste pictor, este un foarte bun copist, un executant. N-ai voie.
Sursa foto: Mihai Toth
Colectia de oameni frumosi este o sursa saptamanala de speranta marca AvocatNet.ro. Aici veti intalni, sambata de sambata, oamenii firesti din Romania pe care ne era dor adanc sa ii auzim vorbind - oamenii echilibrati, care impresioneaza tocmai prin normalitatea lor, intr-o lume de ”senzational” si ”extraordinar” si ”nemaipomenit”.
Comentarii articol (3)