Ce vrei sa vezi?

Pe 8 noiembrie, s-au implinit 129 de ani de la nasterea lui Hermann Rorschach, un psihanalist si psihiatru elvetian care a devenit celebru pentru testul psihologic proiectiv bazat pe pete de cerneala. In cadrul acestui test, pacientii trebuie sa spuna ce cred ei ca reprezinta desenul din cerneala care le este prezentat de psihiatru. In acest mod se acceseaza zonele mai greu de patruns ale creierului uman, ceea ce ajuta sa se identifice personalitatea reala a persoanelor.

 

Hermann Rorschach a facut zece cartonase cu desene din pete de cerneala, dar, dupa moartea sa, testul a fost imbogatit de alti psihiatri. De altfel, el nici n-a mai avut timp sa contribuie la dezvoltarea testului, pentru ca a murit cand avea 37 de ani, la doar un an dupa ce i-a aparut cartea "Psihodiagnostic", in care a descris experimentul si consecinta, testul amintit.

 

Totusi, acum nu voi detalia acest test. El doar mi-a amintit de alte multe evenimente pe care le pot plasa sub aceasta umbrela a diferentelor de perceptie, desi nu ajung pana in zona patologicului. 

 

Astfel, de multe ori trecem prin momente in care spunem sau facem ceva, iar reactia celuilalt este, nu doar neasteptata si greu de anticipat, ci face referire la cu totul si cu totul altceva decat ceea ce enuntam. Acest raspuns ne pune intr-o situatie si mai dificila, in care un nou raspuns doar amplifica situatia. In functie de moment, situatia in sine si de starea fiecaruia dintre cei implicati, totul se incheie cu un non-combat sau cu o cearta.

 

La fel se intampla si in scris. Pentru ca zilnic trebuie sa parcurg o mare cantitate de informatie, de multe ori observ cum aceleasi date brute ajung sa fie interpretate drept un dezastru sau un beneficiu. Ma refer aici doar la oamenii care fac aceasta interpretare cu buna credinta. 

 

Apoi, mai sunt situatiile in care ne este mult mai simplu sa reactionam la prima mana, dupa prima senzatie, incat ajungem sa ne "cream" noua insine "istorii" si mai mari. Astfel, ne este clar ca cineva are intentii bune doar din ton, gesturi si aspect, fara sa ascultam si esenta mesajului. Asa ajungem sa acceptam de buna voie situatii dificile sau in care practic altcineva profita de noi sau in care ne face viata dificila.

 

Si, iarasi, observ ca astfel este tratata si multa informatie. Niste aspecte nerelevante ajung sa devina mai importante si explicate mai pe larg decat evenimente care au cu adevarat impact asupra vietii noastre. Numai ca aspectele acelea nerelevante asigura o doza scurta de buna-dispozitie care este mai tentanta.

 

N-am nicio solutie la toate acestea, doar am observat cum dezvoltarea tehnologiei nu calmeaza toate aceste situatii, ci le amplifica, pentru ca aduna tot felul de detalii neimportante. Intr-un fel scriu cu parere de rau acest lucru, pentru ca sunt un fan al tehnologiei. Dar nu ma intelegeti gresit. Tehnologia n-are nicio vina. Eu doar am observat cum contribuie ea la situatiile de mai sus. De vina suntem tot noi care uitam ca trebuie sa stapanim tehnologia, nu sa o investim cu putere si o facem sa devina dintr-un aspect un eveniment important.

 

Astfel, pana la urma toata aceasta viteza in care traim ajunge sa ne intarzie ritmul firesc al vietii. Voi vedeti sau observati acest lucru?