Fii personajul principal din viata ta!

"Lumea intreaga e o scena si toti oamenii sunt doar actori!" (William Shakespeare)

De-ar fi sa dam crezare lui Shakespeare, am fi de acord ca fiecare dintre noi joaca un rol. Nu conteaza prea tare ce fel de rol, asta poate nu vom descoperi niciodata. Nici pentru cine jucam acest rol sau daca il jucam bine sau rau nu prezinta asa un interes sustinut. Poate ca cel mai important lucru este sa jucam rolul nostru, nu pe al altora. Sa fim actorii principali ai propriilor noastre vieti, iata adevarata provocare!

Spun provocare pentru ca devine din ce in ce mai greu sa ne punem pe noi insine pe primul plan. Mereu va exista ceva sau cineva care ne va opri din a ne juca rolul si mereu noi vom ceda fara lupta si vom prefera un rol secund. Acceptam asta din comoditate, din teama, dintr-un soi de altruism ce, la final, se dovedeste daunator si, mai rau, total inutil. Acceptam asta pentru ca asa e mersul lucurilor, pentru ca trebuie sa ne integram si pentru ca trebuie "sa fim in randul lumii", nu?

Cunosc oameni care depun eforturi si se schimba pentru a se adapta unui grup, oameni care se apuca de fumat pentru a socializa la munca si oameni care fac compromisuri sau trec cu vederea defectele celorlati doar pentru a-i pastra ca prieteni. Stiu parinti care isi dau copilul la scoala in functie de preferintele vecinului de la doi si copii care isi doresc iPhone doar pentru ca are colegul de banca. Vad pe strada tinere imbracate si aranjate dupa acelasi tipar, ca si cand ar fi trase la indigo.

Si nu ma pot abtine sa nu ma intreb: de unde aceasta dorinta inexplicabila de a ne pierde individualitatea? De ce ne-am dori sa ne pierdem in multime, sa stam in spatele cortinei?

Cautam in jurul nostru raspunsuri si adevaruri, vrem sa ne luam puterea de la altii cand, de fapt, ea se afla in noi. Ne poticnim in temeri ce nu-si au rostul si preferam sa jucam un rol secundar doar pentru ca ne lipseste increderea ca "putem". Frica de a nu fi suficient de buni este cea care nu ne lasa sa evoluam si care ne determina sa ne punem singuri pe locul doi. Cautam sprijin si sustinere din partea celorlati, actionam in functie de "cum trebuie" si ramanem in umbra din teama de a nu gresi sau de a nu fi catalogati in vreun fel. Ne inchidem in cochilia noastra si, in loc sa ne facem remarcati, asteptam sa ne remarce cineva si sa ne "distribuie" in rolul principal. Dar cum oare s-ar putea intampla asta, cand ceilalti sunt ocupati tocmai cu a se face ei insisi remarcati?

Din fericire, exista si oameni care-si iau viata in maini, care pun o bariera intre ei si restul si prefera sa traiasca asa cum isi doresc, fara prejudecati si fara oprelisti care-i limiteaza. Si-aceia sunt cei mai fericiti, pe ei ii vezi mereu cu zambetul pe buze. Pentru ca stiu ca isi joaca rolul lor si ca, indiferent de cat de bine il joaca, sunt stapanii propriilor fapte si decizii.

Da, putem fi puternici si trebuie sa devenim constienti de puterea noastra. Avem capacitatea de a ierta, de a iubi, de a suferi, de a lupta, de a persevera, de a deveni mai buni. Avem puterea de a trai la maxima intensitate, caci stim ca putem muri oricand. Si, cu toate astea, nu o facem.

Va spuneam candva ca niciodata nu e prea tarziu sa spui multumesc. Ei bine, astazi va spun ca niciodata nu e prea tarziu sa reveniti pe scena vietii. Redeveniti personajul principal si nu va fie teama sa primiti aplauzele. Le meritati pe deplin.