incubator107: Oamenii se neglijeaza pe ei insisi, daca vad ca lucrul pe care il fac nu le va aduce bani

incubator107 este un proiect al asociatiei culturale Macaz, el incepand sa functioneze in aprilie 2011. Acesta se defineste drept locul in care oricine poate invata pe oricine orice, respectiv se organizeaza ateliere, care pot fi initiate si de cei care sunt pasionati de un domeniu, nu doar de catre profesionisti. Spatiul este amplasat in mansarda unei case din zona Traian, aflata in aria centrala a Bucurestiului.

 

Potrivit propriului site, incubator107 functioneaza din donatiile invataceilor pe care le impart in trei - spre mesteri, facturi si materialele pentru ateliere, precum si echipa incubatorului. In plus, au un loc in care se poate face troc, se aduce un obiect si lua altul la schimb.

 

La un an de la lansare, au inceput sa se extinda in alte orase, prin franciza sociala (n.a. - nu incaseaza bani, doar le-au permis sa foloseasca numele, identitatea vizuala si tipul de ateliere realizate). Al doilea incubator l-au deschis la Iasi, in aprilie 2012, au urmat Cluj, in mai 2012, Timisoara, iulie 2012, Brasov, octombrie 2012, si Oradea, mai 2013.

 

Stefana Popa (foto 1, stanga): incubatorul a fost un proiect gandit ca un experiment. Aceasta este casa mea si am zis sa fac ceva ce eu as avea nevoie in mansarda casei mele si sa vad daca si altii au nevoie de lucrul acesta. Am pornit de la ideea ca sunt foarte multi oameni din jurul nostru au tot felul de pasiuni interesante si n-au ocazia sa le impartasesca cu altii. De fapt, ei isi impart pasiunea aceasta fie cu oameni care deja sunt pasionati de acelasi lucrur, fie singuri. Nici noi, daca facem lucrul acela, nu avem ocazia sa-i descoperim decat daca mergem la cursuri foarte scumpe sau ne uitam pe internet la diverse filmulete. Noi avem un context mai cald, mai lejer in care afli despre ceva.

 

Ce pasiuni ai?
SP: Eu am avut teatrul ca pasiune, am facut facultatea, dar cand am inceput sa inteleg mai multe din cum functioneaza lumea teatrului nu mi-a placut s-o transform intr-o profesie. O facultate a fost de studii teatrale, la Sorbona, si cealalalta a fost regie la Bucuresti, dupa am urmat managementul proiectelor.

 

Eu voiam sa fac aici (n.a. - in mansarda casei sale) un teatru, initial, dupa ce m-am hotarat sa nu mai fac teatru, am zis ca voi inchiria mansarda. In momentul in care am vazut spatiul acesta cu parchet, mi-a si vorbit altfel.

 

In paralel, in viata mea, se intampla ca m-am angajat la Institutul Cultural Roman si am vrut sa plec in India, dar am avut un prieten, cel care mi-a dat un film care mi-a dat ideea sa plec in India, care mi-a zis: "Cum sa pleci in India? Trebuie sa ramai aici sa faci ceva important".

 

Atunci, am inceput ca un mic exercitiu: ce vreau eu de la mine? In decembrie 2010, de Sfantul Stefan, de ziua mea, am facut un fel de reuniune de ziua mea, in care am zis sa impartasim unii cu altii ce stim sa facem. Atunci a fost prima oara cand am adus in realitate ideea. Prin ianuarie 2011, am pus pe Facebook o intrebare: "Daca ar fi sa invatati ceva, orice, sa descoperiti, ce ati vrea sa descoperiti?". Am avut foarte multe comentarii. Apoi, i-am sunat pe oamenii acestia, am inceput si eu sa fac chestii, am descoperit un prieten din liceu care facea studii de constelatii familiale, ca psiholog, acasa la el. Chestia aceasta mi-a deschis ochii: Uite ca se poate!

 

Bogdan (Bobby) Maltezeanu (foto 2, dreapta): La deschidere, eram sase oameni si am zis fiecare trebuie sa aduca doi mesteri si sa vorbim sa aducem nu stiu cati dintre prietenii nostri. Dupa prima intalnire, a fost prietenii prietenilor prietenilor.

 

Ce pasiune ai?

BM: Prima pasiune descoperita aici au fost baloanele uriase de sapun, apoi jongleria. Am ajuns sa jonglez cu foc, la festivaluri si la evenimente. Ce am mai descoperit? Mobila din carton, mancarea, ca imi place foarte tare sa gatesc. Am tinut si un atelier cu antreuri de party. Ultima pasiune descoperita aici este sa construiesc iurte (n.a. - iurtele sunt locuinte traditionale din zona Asiei; pot fi facute din panza, pot fi termoizolate; de asemenea, iurtele sunt modulare, pot fi desfacute si transportate), este o locuinta nomada. Iurtele pot fi de vara sau de iarna. Eu sunt student la Arhitectura si acum incerc sa-mi dezvolt un business din case de iurta. Am construit o iurta pentru o fundatie care organizeaza tabere medievale pentru copii. Am mai construit una pentru noi si doua in strainatate, in Estonia si in Tara Galilor. Am facut mici, cu un diametru al cercului de la 3 metri la 7 metri, inaltimea de cam 3,5 metri.

Voi tine un atelier la incubator, in decembrie, pe construit turta dulce.

 

SP: Aceasta este idea ca aduce laolalta oameni diferiti. Nu am o pasiune. Simt ca asta trebuie sa fac. Poate, pasiunea mea acum este sa vad ca oamenii se strang in jurul unei idei, sa vad cum ideea aceasta este pusa in practica si sa ajunga oamenii sa-si puna in practica ideile, sa ii incurajez. Altfel, imi plac astrologia, tarotul, mai multe, dar n-au ajuns asa o vocatie.

 

Cum a evoluat proiectul?

SP: Primele cinci luni la incubator au fost foarte interesante, pentru ca in fiecare luna am hotarat sa aducem ceva nou in proiect, sa experimentam, atunci a fost o perioada foarte efervescenta, au inceput sa vina mai multi oameni decat ne asteptam - nu mai intrau la nocturne, nu mai intrau la mansarda. Foarte multi oameni voiau sa faca parte din ideea aceasta si din comunitatea aceasta. Acum, dupa 2 ani si opt luni, avem (organizate) cam 350 de ateliere, doar pe Bucuresti.

 

Dupa un an de activitate aici, ne-am hotarat ca am ajuns la o forma care este cu adevarat sustenabila din punct de vedere financiar si care aduce o contributie in comunitate si care poate fi aplicata in orice oras si am gasit echipe locale in alte orase in care sa functioneze proiectul - Iasi, Cluj, Timisoara, initial, in 2012, apoi au venit oameni din Brasov, Oradea, si suntem o retea.

 

Alta chestie pe care am inceput sa o facem, in 2012, a fost sa lucram cu angajatii din companii. Am avut un program de descoperire a pasiunilor, care contine cele mai bune ateliere ale noastre si cele mai interesante, tot felul de oameni care au experienta in a livra ateliere si ca sa-i ajutam pe oameni sa iasa din stare, sa nu se mai plafoneze, sa aiba unde sa comunice mai bine unii cu altii. In ipostaze inedite comunici altfel.

 

BM: Sa se cunoasca intre ei. Intr-o cladire cu patru etaje ei nu se cunosc intre ei.

 

SP: Am mai lucrat cu companii pentru evenimente interne de-ale lor - de Sarbatori, de Martisor sau am facut noi ateliere tematice. Am lucrat cu companii care n-au atat de multi angajati, dar care au o deschidere mare spre public, cum ar fi Nestea, Grolsch, care este sponsorul nostru pentru nocturne. Am luat parte la campaniile lor, am tinut ateliere prin diverse locuri, cu diverse ocazii. Am incercat sa colaboram cu toti cei cu care interactionam intr-un fel sau altul.
 
Cum va gasiti ateliere? Dar mai intai, ce pasiune ai? (n.a. - Alina nu a participat de la inceput, ci a ajuns la un moment dat, in timpul interviului)
Alina Ciotarnel (foto 3, stanga): Pasiunea mea este frisbee-ul, descoperita prin incubator. Am venit aici fara pasiune, nu stiam ce-mi place, dar am descoperit aici. Eu am participat la ateliere, initial, am ajuns la doua luni dupa ce a aparut incubatorul, la primul atelier si am ramas de-atunci. Am participat la o intalnire, am ajutat, am fost ucenic, voluntar si mai era un loc in echipa.
Suntem patru in echipa. Noi trei (n.a. - cei carora le-am luat interviul) si Lavinia (n.a. - Carcu; foto 3, stanga). In echipa mai sunt si alti voluntari: Oana, Marius.
Eu lucrez, ma ocup de Asociatia Companiilor de Vanzari Directe, pe partea de comunicare, de la trimis email si organizare intalniri pana la noul site. Sa lucrezi cu opt multinationale este provocator.

 

SP: Lavinia este profesoara la Scoala Montesori.

 

AC: Oamenii vin la noi natural. Vin si spun "Asta imi place sa fac si vreau sa dau mai departe", "Eu pot sa tin atelier pe asta", "Eu sunt trainer si vreau sa fac la voi atelierul acesta". Apoi, mai suntem si noi atenti. Daca dam peste oameni talentati sau vedem pe cineva pe un blog, la prietenii nostri, ii aducem noi in incubator, ii recrutam, ii punem sa faca ceva.

 

Va completati!
SP: Ne cam completam.
AC: Complotam, complotam. (n.a. - radem toti)

 

Cum au crescut atelierele? Ce aveati inainte si ce aveti acum?
SP: Din luna a treia a incubatorului ne-am gandit sa facem bresle, erau cinci. Nu functioneaza intr-un anumit fel breslele, sunt pur si simplu categorii in care punem atelierele. Nu actioneaza ca o organizatie separata, nu interactioneaza foarte mult mesterii intre ei, desi am incercat sa facem, dar nu functioneaza pentru ca pasiunile sunt foarte diferite si nu se completeaza una pe alta. Acum doua luni (n.a. - interviul a fost facut la inceputul lunii noiembrie), ne-am dat seama ca ar trebui sa mai facem mici precizari la bresele, pentru ca s-au strans foarte multe ateliere intr-o anumita categorie, ca ar trebui sa separam, sa impartim, acum sunt noua bresle.
Breasla Fauritorilor este cea unde sunt cei care au pasiuni sa construiasca lucruri, sa mestereasca, sa infrumuseteze, handmade, sa transforme spatiul sau iurta.   
Breasla Miscatorilor sunt ateliere de dans, de miscare, sporturi, frisbee, dansuri scotiene si de tot felul.
Breasla Glasuitorilor sunt ateliere de muzica, teatru si comunicare, vorbire si semne.
Breasla Culinarilor sunt ateliere de gatit si de bauturi.
Breasla Hedonistilor sunt ateliere de placeri - masaj, frumusete, igiena, cosmetice handmade, jocuri.
Breasla Copiilor
Breasla Calatorilor sunt ateliere tinute de oameni care au calatorit in diverse locuri si au facut proiecte in jurul calatoriilor lor.
Breasla Descoperitorilor sunt ateliere de dezvoltare personala, de urmare a vocatiei.

Mentorii sunt personalitati care au realizat ceva in viata si care vin sa impartaseasca experienta lor de viata.
 

Am vazut ca aveti luni tematice. Care sunt acestea?
SP: Avem in luna noiembrie "Da-ti demisia" care ii ajuta pe oamenii care au vocatie sau care inca nu si-au descoperit vocatia sa-si gaseasca drumul si sa reuseasca sa traiasca din vocatia lor - cum sa faca bani din ea, cum sa se organizeze, cum sa se promoveze.

 

Cum isi descopera oamenii vocatia?
SP: Participa la un atelier, sunt curiosi. Aceasta este principala motivatie pentru care vin. Ne spun "Am auzit de mult timp de incubator, dar de-abia acum mi-am facut timp de mine, sa vin, sa-mi dau voie sa descopar ceva". La inceput sunt foarte linistiti, foarte cuminti, dupa aia, devin de-ai casei si ii ajuta pe ceilalti sa se simta mai bine. Apoi, motivatiile se schimba, oamenii vin la ateliere pentru ca le este dor de noi, ca n-au mai venit de mult, ca vor sa regaseasca starea aia.

 

Cati oameni vin la ateliere?
SP: In luna "Da-ti demisia" sunt minimum 20 de oameni, in alte luni sunt cam 10 - 15. Noi acceptam oricati.
BM: Daca este nevoie schimbam si sala. Am avut un atelier la care am avut 66 de oameni.
AC: Am inchiriat o alta sala. Aici incap vreo 50 de oameni (n.a. - in mansarda).
SP: La ateliere, noi avem un ucenic din partea asociatiei, un voluntar care a venit la mai multe ateliere, stie cum functioneaza incubatorul si cam care este publicul tinta, cum gandeste, cum reactioneaza, iar el este un fel de sfatuitor al mesterului, ii spune din experienta lui cam ce ar functiona si ce n-ar functiona, poate sa mearga inclusiv in detalierea atelierului. Pentru ca el nu are neaparat cunostinte despre domeniul respectiv, pentru ca este greu sa stie despre toate, isi da mai mult cu parerea ca principiu general, ce ar functiona si ce nu, cum sa fie mai dinamic, cum sa-i facem pe oameni sa vina si la urmatoarea intalnire, cum sa-i faca pe oameni sa se simta cat mai bine, sa se deschida, adica principii generale care se pot aplica pe orice structura. Mesterul trebuie sa gandeasca cam care sunt pasii, in functie de pasiunea lui si cum stie ca trebuie sa se comporte cu un incepator, pentru ca, de obicei, la noi, vin cei care vor sa descopere ceva, nu cei avansati. Mai avem si ateliere pentru avansati, dar mai rar. Noi intervenim un pic la inceputul si la finalul atelierului, cand povestim despre conceptul incubatorului, cum functioneaza si ii incurajam pe oameni sa propuna si ei ateliere, apoi povestim despre donatie.

 

AC: Voluntarii sunt si gazdele evenimentului, ei aranjeaza spatiul, il ajuta pe mester.

 

Ce inseamna donatia?

SP: Noi sugeram o donatie de 30 de lei, care se poate pune intr-o cutie, care este in ultima camera. Noi am venit cu suma aceasta, pentru ca oamenii sa aiba un reper, dar noi vrem ca oamenii sa monetizeze singuri experienta pe care au avut-o si sa judece cam cat ar valora ceea ce au invatat si timpul petrecut cu noi, energia pe care mesterul a pus-o si cam cat ar fi dispusi sa ofere.

Cand zic sa ofere, una dintre valorile principale ale proiectului nostru este generozitatea, de la voluntarii care ne ajuta, mesterii care isi impartasesc pasiunile si participantii care dau o donatie. Ideea este sa nu se simta controlati, ca este obligatoriu sa lase o donatie, sa fie liberi si sa o faca in semn de multumire.

De asta o si punem in alta camera, ca sa nu simta ca cineva se uita: ai lasat, n-ai lasat? cat ai lasat? Noi specificam ca, daca nu-ti poti permite suma aceasta, sa nu eziti sa vii doar pentru ca n-ai bani, sa te gandesti cum ai putea sa ne ajuti, fie ca mai aduci un prieten care doneaza, fie ca ne ajuti sa promovam evenimentul, fie ca ne ajuti sa spalam vasele si pe jos dupa atelier. Sunt foarte multe feluri in care cineva poate contribui, pentru ca asa constientizeaza oamenii ca pot ajuta altfel, chiar daca n-au bani. Atunci, sunt mereu noi doritori care sa vina la evenimente.

Chiar daca sunt unii pe care dupa o luna nu-i mai vezi, ideea este ca s-au pus in pozitia aia si s-a schimbat ceva in viata lor.

 

AC: Noi cerem 30 de lei, dar ei, in medie, dau 20 de lei. Mai sunt multi care vin gratuit si care ne ajuta.

 

SP: Donatia se imparte in trei, o parte la merge la mester, o parte la incubator in materiale, incalzire si administrativ, o parte la noi, la echipa. 

Pana in noiembrie anul trecut, aveam o donatie sugerata de 10 lei, pana cand am avut prima editie "Da-ti demisia". Atunci am constientizat ca vocatia noastra este proiectul acesta si noi o facem voluntar. Poate ar fi cazul ca toata comunitatea care are nevoie de proiectul acesta sa constientizeze ca si noi ne putem dedica proiectului si sa contribuie intr-un fel, desigur financiar. Am crescut donatia si am zis sa vedem cum functioneaza? A functionat foarte bine. Oamenii chiar au inteles motivul pentru care am facut schimbarea aceasta si au fost alaturi de noi. Ideea este, daca nu-ti permiti, contribui altfel.

 

Au fost persoane din asociatie care n-au fost de-acord sa crestem donatia, dar sunt foarte multe lucruri pe care noi ne aruncam banii. Atunci, daca sunt niste lucruri pe care le facem pentru noi insine (n.a. - se refera la perspectiva publicului lor) si niste ateliere care ne-ar ajuta pe noi mult mai profund decat o gramada de prostii pe care dam banii, de ce sa nu ii facem pe oameni sa realizeze ca lucrurile acestea n-ar trebui sa fie mereu gratis si n-ar trebui sa fie doar asa...

 

Oamenii s-au obisnuit ca majoritatea lucrurilor culturale sau educationale sa fie gratis, pentru ca oamenii care le fac au fonduri, dar proiectul acesta nu este nicio afacere si nici nu incercam sa le luam banii oamenilor si nici nu este finantat de stat sau de alte fonduri. Este o incercare de a face antreprenoriat social, de a impaca dorinta aceasta, de a aduce cultura, arta, micile mestesuguri sau pasiunile la toata lumea si de a o face cat se poate de accesibila si, in acelasi timp, sa fie sustenabila. 

 

Cum crezi ca ar trebui sa se raportezei ei, ca oameni, la ideea de plata?

BM: Cine vine aici invata sa faca ceva.

 

AC: Platim din start orice am face, platim cu timp. Pe langa timp, mai sunt si alte variabile, de care trebuie sa fim constienti. Unii oameni aleg sa-si dea timpul, sa petreaca timp, vorbeam de voluntariat unde dam din timp, in functie de job, dar altii spun ca pe langa timp vor sa ne mai dea ceva noua. Depinde de valorile omului, de cum a fost invatat de ceea ce vrea sa transmita in lumea aceasta. De aceea noi incercam sa ne axam pe mai multe tipuri de oameni. Daca era, le ceream din start: "Da-ti-ne bani. Este taxa", dar nu face parte din noi si din ceea ce credem. In acelasi timp, vrem sa apropiem oameni care sunt de-acord cu ideea noastra: Hai sa fiu constient ca dau ceva, dar si primesc ceva. Este un troc, sa nu simta ca le luam bani, dar nu le dam nimic in plus.

 

SP: Oamenii se neglijeaza pe ei insisi si nu investesc in pasiunea lor, pentru ca sunt foarte orientati spre reusita profesionala si daca nu vad ca lucrul pe care il fac le va aduce inapoi bani, sa spun pe sleau, atunci nu investesc in el. Si noi am fost crescut in mentalitatea aceasta. Cred ca aici este o problema. Si eu am problema aceasta ca nu investesc foarte mult in pasiunile mele, pentru ca vreau sa investesc in lucruri pe care le vad crescand. Daca nu vad ca am un potential pentru un anumit sport sau pentru o anumita arta, atunci nu ma duc in acea directie pentru ca nu vreau sa fiu dezamagita. Cred ca este o frica a oamenilor sa nu fie dezamagiti ca sunt suficient de buni si ca ar trebui sa faca opere de arta sau performanta, cred ca de asta nu investesc nici timp, nici bani.   

 

Nu vorbim doar despre incubator, vorbim si de alte lucruri si momente in care oamenii ar putea investi in pasiunile lor. Pentru altii ar insemna sa dea o gramada de bani, ca sa mearga pe Himalaya. Este vorba despre mentalitatea oamenilor de a nu urmari neaparat ceea ce ii pasioneaza, ci ceea ce ii duce mai sus pe scara sociala, si anume sa faca mai multi bani.

 

AC: Initiativele de genul acesta sunt binevenite, pentru ca oamenii constientizeaza, iar curentul acesta a fost observat de toti speakerii: ce faci cand ai bani? Se resimte, chit ca ai 50 de ani sau 25 de ani si ti-ai dat seama ca nu vrei sa lucrezi intr-un birou, ci vrei sa salvezi focile, balenele. Aici aparem. Apare un incubator, apare inca un alt proiect si ajuta oamenii in directia aia. Mi se pare ca suntem in era si in timpul in care deja devine din ce in ce mai mare si mai puternica intalnirea dintre "Eu vreau sa fac bani" si "Eu cine sunt".

 

Se confrunta!

AC: Chiar se confrunta, dar dupa batalia aceasta se va ajunge la un echilibru, la un moment dat, pentru ca ar trebui sa tragem un pic de noi si sa ne dam o sansa. De asta avem si oameni care vin o data si, dupa aia, nu mai vin. Se si sperie un pic: "Hopa, am facut ceva. Ce se intampla aici?". Am trait-o si eu pe pielea mea. M-am dus la niste cursuri care m-au scos foarte mult din zona mea de confort si nu m-am mai dus. Mi-a fost de-ajuns, dar m-am orientat spre alta directie.

 

BM: Este si o zona de testare. De exemplu, intotdeauna mi-a placut sa fac olarit. Vreau sa fac acasa? N-am bani sa dau 2.000 de euro doar ca sa incerc, asa ca ma duc intr-un loc unde pot incerca olaritul, pentru ca aceasta inseamna cu adevarat am incercat si am vazut eu "Aceasta este". Sau vin aici si incerc tango si apoi ma duc la scoala de tango si sa fac performanta.

 

AC: Aici nu este nici presiunea trebuie sa vii sau "te legam" sa stai in mansarda. Incercam sa le dam mesterilor ideea sa incerce si sa-i pastreze, sa aflam si nevoile participantilor. Orice om care lucreaza cu alti oamenii ar trebui sa stie sa se poata plia pe publicul sau. Cei care lucreaza cu alti oamenii au asta.

Imi dau seamna ca si unii mesteri vin la voi sa se descopere pe ei?

AC: Da, nu toti mesterii sunt profesionisti. In primul rand sunt oameni pasionati si, in al doilea rand, sunt la un nivel mai mare de profesionalism sau au facut atelierul respectiv de mai multe ori sau este prima data cand vorbesc despre pasiunea lor. Sunt oameni care si-au descoperit pasiunea acum doua luni si au venit sa le vorbeasca oamenilor, au avut succes si merg in continuare.

 

Lunile celelalte?

SP: Fiecare luna are un nume, dar numele nu este neaparat legat de o tema. Am avut o tema legata de sporturi, alta legata de educatie non-formala si calatorie. Cele mai de succes au fost acestea cu calatorii, dar, din pacate, nu sunt suficiente calatorii incat sa faci o luna tematica in fiecare an, si aceasta "Da-ti demisia". Modelul incubatorului este sa ai o luna cu foarte multe ateliere, foarte diferite, pentru ca oamenii cand intra, intra ca intr-un magazin cu multe culori. Atunci, imediat, ceva iti va vorbi in fiecare luna. Noi, in fiecare luna, tinem cam 13 ateliere noi. 

 

Care ateliere se repeta?

SP: La inceput am avut jonglerie si am incercat si cu tarotul un pic, dar, dupa aia, am constientizat ca nu este bine, pentru ca oamenii ajungeau sa ne identifice cu zona respectiva, iar ideea este tocmai de diversitate. Repetam atelierele o singura data intr-o luna, in luna noastra aniversara, in aprilie. Inainte de aceasta luna, se face o votare si oamenii voteaza atelierele lor preferate din fiecare breasla si cele castigatoare se repeta in aprilie. Se mai repeta si daca exista cerere.  

 

BM: In decembrie, mergem mult si pe ideea aceasta, sa facem ceva ce putem sa facem cadou, sau decoratiuni de brad. 

 

Acum care sunt ateliere cele mai solicitate?

SP: Atelierele legate de spiritualitate, de meditatie, de yoga, vindecare emotionala, telepatie, ateliere de constientizare, cum sa ajungi la un echilibru cu tine, cu ceilalti si cele legate de vocatie sunt cel mai dorite.

 

La inceput nu era asa mare cererea pentru ele?

SP: Nu voiam eu sa facem. Eu la inceput am avut ideea ca acest loc trebuie sa fie dedicat activitatilor practice si, cand pleci de-aici, sa ai o abilitate pe care nu stii sa o faci si sa inveti sa o faci. De asta nu imi placea nimic ce suna a terapie, chestii foarte vagi. Mie mi se parea ca nu poti fi sigur de ceea ce primesti, daca vii la un atelier este mai sensibil, care intra mai mult in sufletul si in mintea ta decat in mainile tale, in picioarele tale si nu faci ceva concret.

In contiuare, vrem categoriile sa fie specifice, cand citesti despre un atelier sa stii despre ce se vorbeste clar, nu asa o chestie. Am testat cateva, dupa sase sapte luni. Am mai introdus asa si am vazut ca vine foarte multa lume. 

 

BM: Mesterul trebuia sa fie si mai specializat, sa nu fi fost doar am pasiune pentru vindecare trecutului, dar sa nu aiba studii.

 

SP: Aceasta este o conditie in domeniul acesta. Oricine ne propunea trebuia sa aiba experienta de psiholog, de pedagog. Pentru noi era foarte riscant, daca aduceam pe cineva care este la inceput si care incepea sa se joace cu mintea oamenilor si pleca de-aici cu sechele, uite asa se duce incubatorul (n.a. - a aratat in jos). Este despre oricine poate invata pe oricine orice, dar cu chestia aceasta nu ne jucam.

 

Este adevarat ca si noi am crescut cu proiectul acesta. La inceput eram foarte entuziasmata de jonglerie, la pictat pe piele. Acum, nu, acum sunt mai entuziasmata sa ma duc la un atelier de life coaching sau un atelier care o sa aiba impact in viata mea.

 

Alte proiecte?

SP: Planul nostru de viitor este sa ducem incubatorul in alte tari. Am scris un proiect pe "Tineret in actiune", care este un program prin care ei iti da bani, ca oamenii din diferite tari sa faca voluntariat de lunga durata, de la o sase luni pana la un an, sa stea intr-o tara si sa faca voluntariat intr-o organizatie. Noi am adus o voluntara din Austria si urmeaza sa vina o voluntara din Italia, care stau aici una sase luni si alta opt luni si stau in Bucuresti, intr-o prima faza, dupa aia merg in celelalte orase in care incubatorul este implementat, vad cum se implementeaza, care sunt regulile, tin si ele ateliere, la randul lor, trec prin diverse roluri si, dupa aia, se intorc la ele in tara si implementeaza incubatorul.

 

Franciza?

AC: Este doar denumirea de franciza, este doar conceptul.

 

SP: Au niste reguli de respectat, de la sigla, la site, la modul de a promova, regulile dupa care se desfasoara o luna, faptul ca trebuie sa fie pe donatie, se merge pe acelasi principiu, doar ca este un atelier. 

 

AC: Fiecare incubator (n.a. - din tara) este independent. Suntem sfatuitori, dar nu au alte forme legale de indeplinit, doar numele.

 

BM: Le dam know-how-ul si ei isi formeaza un organism care functioneaza independent. Ne mai intalnim cu ei la festivaluri. Daca cineva ne invita sa tinem ateliere, propunem din toate orasele si ne strangem acolo. 

 

 

 

Colectia de oameni frumosi este o sursa saptamanala de speranta marca AvocatNet.ro. Aici veti intalni, sambata de sambata, oamenii firesti din Romania pe care ne era dor adanc sa ii auzim vorbind - oamenii echilibrati, care impresioneaza tocmai prin normalitatea lor, intr-o lume de "senzational" si "extraordinar" si "nemaipomenit".