Alina Kasprovschi: Ati auzit de donatia care nu costa nimic?

Fundatia Comunitara Bucuresti (FCB) a implinit doi ani la sfarsitul lunii noiembrie. O fundatie comunitara colecteaza bani si resurse din comunitatea locala si le redistribuie in proiecte practice (n.a. - de exemplu, curatarea unei zone, sterilizarea cainilor vagabonzi, o mini-biblioteca etc), care imbunatatesc viata comunitatii si sunt relevante pentru donatori. In prezent, in tara noastra sunt 12 fundatii comunitare.

 

Alina Kasprovschi, directorul executiv al FCB: Noi ne ocupam sa ajutam oamenii si companiile din Bucuresti sa se implice in comunitate, ii ajutam sa gaseasca proiectele potrivite pentru ei. Nu finantam propriile proiecte, ci strangem bani cu care finantam proiectele din comunitate, proiecte care deja exista acolo si care au nevoie de ajutor. 

Ne-a luat aproape un an si jumatate sa ne infiintam (n.a. - din toamna anului 2010 pana la inceputul anului 2012), dintre care un an sa strangem bani, ca sa infiintam fundatia. Pentru a infiinta o fundatie in Romania, este nevoie de un capital social de 100 de salarii minime pe economie. La momentul respectiv, asta insemna 70.000 lei. Asociatia pentru Relatii Comunitare (ARC), initiatoarea miscarii de fundatii comunitare in Romania, ne-a sprijinit cu jumatate din suma – pe restul, a fost nevoie sa o strangem noi de la oamenii si firmele din Bucuresti. Infiintarea fundatiei a fost si un proces de training pentru noi in care am invatat ce inseamna o fundatie comunitara. 

In primul an (n.a. - 2012), ni s-a parut o idee buna sa dezvoltam proiecte in anumite domenii de interes care erau relevante pentru donatorii nostri fondatori. Eram o organizatie noua, de care nimeni nu auzise, pe o piata profesionista si concurentiala. Nu am avut mult succes. Cu toate acestea, am inceput sa povestim cu oameni, care, chiar daca n-au cumparat ceea ce le-am "vandut" atunci, acum am inceput sa reluam legatura. In 2013, am hotarat sa ne implicam in zonele relevante pentru donatorii nostri, in loc sa ii atragem pe ei in zone pe care noi le consideram prioritare. Si a functionat.

 

Conceptul de fundatie comunitara a fost adus in tara noastra din Marea Britanie, acum 12 ani, de catre Asociatia pentru Relatii Comunitare (ARC), care are sediu la Cluj. Pentru a face legatura dintre proiectele din comunitate si finantatori, fundatiile comunitare, impreuna cu ARC, pun la punct platforme si organizeaza evenimente prin care acestia se pot cunoaste. De exemplu, unele fundatii comunitare au organizat la inceputul lunii iulie 2013, Swimathonul, un concurs prin care echipele inoata, ca sa stranga bani pentru diverse cauze. Acest concurs s-a desfasurat in mai multe orase din Romania: Iasi, Cluj, Bucuresti, Bacau, Targu Mures si Oradea.

 

In Bucuresti, FCB a organizat Swimathonul pe 6 iulie, pentru sustinerea a 20 de proiecte, carora le-au dat sume in jur de 660 de donatori, valoarea donatiilor fiind de aproximativ 100.000 de lei. Au inotat pentru aceste cauze 138 de persoane.

 

AK: Noi punem la dispozitie platforma, dar nu strangem noi fondurile, ci organizatiile si inotatorii. Noi nu ne asteptam sa avem asa mare succes. A fost o atmosfera de concurs. Am strans mai mult de jumatate din bani din donatiile facute acolo, iarasi neasteptat. Dupa ce am finalizat strangerea de fonduri, am semnat contracte cu fiecare din cele 20 de proiecte si le-am finantat. Trei luni mai tarziu, fiecare donator a primit un mesaj despre impactul pe care l-au avut banii lui. La prima editie, proiectele le-am ales noi. In alte orase a fost o competitie intre proiecte. Noi am decis sa mergem pe proiectele care stim ca au o reputatie buna sau proiecte cu care mai lucraseram si aveam incredere. Anul viitor, probabil ca vor fi o buna parte dintre proiectele de anul acesta si vom incerca sa adaugam proiecte noi.

 

Undeva sunt 4,5 milioane de euro care pot fi directionate in comunitatea din Bucuresti

 

In ce stadiu sunteti cu programul pentru IMM-uri, Fondul "Contezi"?

AK: Acesta este un fond prin care IMM-urile care au profit pot directiona, conform Codului fiscal, 3 la mie din cifra de afaceri, pana la 20% din impozitul pe profit, ca sponsorizare, si se deduce din impozitul pe profit. O companie poate sa dea banii acestia la stat sau sa ii dea pentru comunitate, nu ii costa nimic. De asta noi intrebam intotdeauna antreprenorii: "Ati auzit de donatia care nu costa nimic?". Toata lumea face ochii mari. Noi estimam ca una din patru companii care ar putea sa faca asta o fac, iar in 2012 au fost 5.900 si ceva de companii din Bucuresti care ar fi putut sa directioneze macar 1000 de euro in comunitate. Daca toate sumele se aduna, inseamna ca undeva sunt 4,5 milioane de euro care pot fi directionate in comunitatea din Bucuresti si nu sunt. Ajung la stat. Punct.

 

De ce nu directioneaza?

AK: Noi am gasit mai multe motive. Unul dintre cele mai importante este acela ca oamenii nu stiu de chestia aceasta. Vorbind cu multi antreprenori, mi-au spus "A, stiu, 2%". Nu, 2% este altceva, este pentru persoanele fizice, este un formular care trebuie completat si, practic, banii ajung de la stat la organizatii. In cazul lui 3 la mie este un contract de sponsorizare intre companie si un ONG, banii merg direct de la companie la ONG, iar contractul de sponsorizare sau dovada platii intra in contabilitate ca orice alta factura sau chitanta si o poti deduce. Nu este un circuit foarte lung, asa cum se intampla in cazul banilor de la 2%. La 2%, banii din 2013 ii poti directiona in luna mai 2014 si vor ajunge la un ONG pana in luna mai iunie 2015. Dureaza doi ani, doi ani si jumatate, daca tu calculezi din ianuarie 2013 pana in mai 2015.  

 

Sunt contabili care considera ca este foarte complicat, dar nu este absolut deloc complicat. Sunt contabili care considera ca trebuie sa stie suma precisa, ca sa fie deductibila. Nu este adevarat. Poti sa deduci orice suma, mai mica de 3 la mie sau de 20% din impozitul pe profit si mai mult, doar ca nu este deductibila. Multa lume se sperie ca trebuie sa fie o chestie fixa. Poti sa sponsorizezi cat vrei tu, dar deductibili sunt trei la mie din cifra de afaceri, maximum 20% din impozitul pe profit.

 

Alte persoane sunt foarte ocupate cu ceea ce fac, au o afacere de condus si tocmai de aceea vorbim cu ei, le spunem ca este simplu si ca le da si lor satisfactie.  

 

Alta categorie de oameni au impresia nu sunt atat de multi bani: "La dimensiunea Bucurestiului, ce rezolva cei 1.000 de euro?". Tocmai de asta am construit acest fond colectiv pentru IMM-uri, asa incat mai multe companii sa puna impreuna 1.000 de euro si sa vedem ce facem cu banii.

 

Noi semnam contractele de sponsorizare cu IMM-urile si colectam banii pana la sfarsitul anului. La sfarsitul fiecarui trimestru poti calcula impozitul pe profit si poti deduce. In contractele de sponsorizare, antreprenorii bifeaza niste domenii care sunt relevante pentru ei, in Bucuresti. Adunam toate contractele si vedem, in procente, cata lume este interesata sa finanteze un anumit tip de proiect.

 

Noi avem niste domenii prioritate pentru noi, pentru ca, atunci cand ne-am infiintat ca fundatie comunitara, primii nostri donatori au zis ca pentru ei este o problema si ar face ceva ca sa rezolve lucrurile, in urmatoarele domenii: copii, educatie, spatii verzi, ecologie, curatenie, caini comunitari si voluntariat. Nu inseamna ca nu finantam proiecte si din alte domenii, donatorii pot alege sa directioneze banii spre orice domeniu relevant pentru ei si de care e nevoie in Bucuresti.

 

Noi am vrea sa finantam proiecte intre 2.500 si 5.000 de euro. Vedem cate proiecte putem finanta din banii care s-au strans si incepem sa finantam proiecte in functie de ariile care sunt relevante pentru donatori. Organizam un eveniment pentru ei, la care ei nu mai platesc, pentru ca este platit din aceste sume cu care ei au contribuit. La eveniment au ocazia sa se intalneasca cu aceste proiecte, pe care le consideram relevante pentru ei. Este o perioada de 5 minute in care proiectul povesteste ce face si de ce au nevoie de banii acestia, iar 5 minute donatorii pot pune intrebari. La sfarsit, donatorii decid: dau toti banii pentru un singur proiecte, pentru mai multe sau reporteaza banii pentru sesiunea urmatoare de finantare. Atunci (n.a. - in cazul in care nu vrea sa dea banii niciunui proiect), banii stau la noi, nu-i cheltuim, pana la urmatoarea sesiune de finantare, cand donatorii iar participa la un eveniment de prezentare a proiectelor.

 

Practic, este un ciclu complet in care donatorul poate decide ce se intampla cu banii lui. De asta noi ii spunem "Contezi", pentru ca banii si parerea lor conteaza.  

 

Dupa ce finantam proiectele, de obicei, cam la trei luni dupa finantare, noi informam donatorii cu privire la ce s-a intamplat. Aceasta este o problema pe care o intalnim mereu: "Am dat banii, am donat si, pe urma, nu mi-a mai spus nimeni nimic". 

 

Este un fel de frustrare, pentru ca ei nu stiu daca au contribuit cu adevarat sau au fost inselati.

AK: Exact. Cele mai multe ONG-uri sunt de buna credinta si nu fuge nimeni cu banii, dar sentimentul acesta este. 

 

Care este calendarul pentru fondul "Contezi"?

AK: Pana la 31 decembrie 2013, trebuie sa incheiem contractele si, in al doilea rand, ne propunem ca pana la mijlocul lunii februarie sa avem acel eveniment, iar pana atunci sa gasim proiectele. Asta inseamna ca, pana la jumatatea lunii martie o sa stim ce o sa facem cu banii. In continuare, nu stim cum va merge. Este posibil sa avem 5.960 de contracte de sponsorizare, matematic. Este un pariu pe care noi il facem, pentru ca sunt extraordinar de multi bani care s-ar putea sa ajunga in comunitate si, din pacate, nu ajung. Diferit fata de cum ne gandeam noi anul trecut este ca il face evenimentul anual. Ne gandeam sa-l facem trimestrial, dar ar fi mult prea des pentru oameni. Dintre toate feedback-urile pe care le-am primit, am ajuns la concluzia sa il facem semestrial.

 

Ei pot directiona cei 3 la mie catre absolut oricine si noi le spunem acest lucru in momentul in care vorbim cu ei. Daca stiti cui vreti sa dati banii, nu are niciun rost sa treaca prin noi, ca nu aducem nicio valoare adaugata. Noi ne adresam celor care vor sa sponsorizeze, dar nu stiu cui sau cum sa selecteze proiectul pe care il sa sprijine. In momentul de fata, una din patru companii directioneaza undeva, catre un ONG. 

 

Cum ar trebui un IMM sa aleaga proiectul pentru care sa doneze?

AK: In pricipiu, m-as uita sa fie o cauza cu care eu rezonez. Inevitabil esti mai sensibil la ceva. As cauta o cauza despre care am auzit de la cineva in care am incredere sau pe care am cunoscut-o personal si am vazut-o. Si as vrea sa stiu unde se duc banii mei. Se duc la organizatia X, dar ce se intampla cu ei acolo. Depinde foarte mult de suma pe care o donezi. Daca donezi 20 de lei pentru o organizatie, este putin probabil ca iti vor da toate detaliile, ca sa poti sa alegi, dar, daca este o suma mai mare, poti alege.

 

Daca este cineva care doreste sa doneze, poate apela la noi, pentru ca asta facem, ajutam oamenii sa dea bani in comunitate.

 

Anul trecut, am facut cateva proiecte de consiliere filantropica. Am facut un curs de consiliere filantropica. Suntem zece consilieri filantropici in momentul acesta in Romania. Un consilier filantropic ii sfatuieste pe oameni cum sa-si investeasca banii pentru a face bine cu sens in comunitate, in domenii si in moduri care sunt relevante pentru ei in mod particular. Ce facem noi este sa discutam cu persoana, ca sa intelegem: cum a crescut, cum a fost familia, in ce valori crede, care sunt experientele foarte bune si negative din trecutul lor. Nu “vand proiecte”. Pun intrebari, ascult si, la un moment dat, fac conexiuni. Este un ciclu de intrebare - feedback, intrebare - feedback. Dureaza ceva sa ajungem in profunzime, pentru ca proiectele sa raspunda la nevoile lor de donatori.

 

Noi am facut si anul acesta, si anul trecut, consiliere pentru persoane. Am facut un proiect care a castigat la "Gala Oameni pentru oameni" din acest an "Premiul pentru generozitatea care schimba vieti", pentru donatorii individuali, premiu primit de Cristina si Oliver Auerbach (foto 2), care au donat darul lor de la nunta, aproape 10.000 de euro (n.a. - 41.650 de lei), pentru un proiect al Fundatiei Principesa Margareta a Romaniei. A fost important pentru ei sa se convinga ca stim ce facem, ca banii lor sunt in singuranta la noi. Am trecut prin acest proces de consiliere filantropica si concluzia la care ei au ajuns au fost sa ajunte persoanele in varsta sa fie mai active si sa se bucure de viata. O data ce am stiut chestia aceasta, am inceput sa cautam un proiect in Bucuresti. Am ales noua proiecte din Bucuresti, am vizitat impreuna cu donatorii trei dintre ele si am finantat un proiect al Fundatiei Principesa Margareta a Romaniei. Am negociat pentru donatorii nostri care sunt activitatile pentru care este cel mai bine sa doneze, care este calendarul si am platit in transe, in functie de rapoarte de activitate care ajungeau si la donatori. Pentru ei a fost foarte important sa stie, in orice moment, ce se intampla cu banii pe care ii donasera.

 

Am mai trecut prin procese de genul acesta si ne dam seama ca pentru oamenii care au un anumit nivel de venit si au bani cu care vor sa finanteze, cu atat mai mult cu cat se stie ca sunt asaltati de cereri de sponsorizare, nu stiu pe care s-o aleaga, care proiecte sunt bune si care nu, care proiect este adevarat si care nu.

 

Ce alte proiecte mai aveti?
AK: Fondul Mega Image pentru Comunitate este sprijinit de Grupul Delhaize si finanteaza proiecte care dezvolta coeziunea sociala si ideea de comunitate in Bucuresti. Noi am construit procesul de selectie si o platforma pe care putea aplica orice ONG sau grup de initiativa din Bucuresti. Finantam proiecte de pana la 10.000 lei fiecare, 100.000 lei in total. Perioada de aplicatii a inceput in septembrie si s-a incheiat la final de octombrie. Au fost peste 200 de conturi deschise pe platforma, 101 proiecte finalizate, dintre care 89 eligibile.

 

Mi-ar placea sa fiu o resursa pentru oamenii care vor sa se implice in comunitate si nu stiu cum

 

De ce ai decis sa te implici in proiecte de voluntariat? Ai facut voluntariat in facultate?

AK: In facultate nu. Am facut Facultatea de Comunicare, de stat, din Bucuresti (n.a. - la inceputul anilor 2000) si voiam sa lucrez cat mai repede, ceea ce am si facut. Am inceput sa lucrez din anul doi de facultate. Am facut tot felul de lucruri, dar nici prin cap nu-mi trecea sa fac voluntariat. A trebuit sa trec prin etapa lumii de business, apoi, in marketing, apoi, am stat doi ani in concediul de maternitate, dar, de fapt, am facut aceasta fundatie.

De fapt, am facut voluntariat cu corporatia. Lucram la Western Union, eram  Deputy Marketing Manager (aprilie 2006 - februarie 2012). Era un mediu riguros si interesant, iar eu am nevoie de rigurorizate. La un moment dat am inceput sa ma intreb la ce foloseste activitatea mea. Nu simteam ca, daca eu as pleca sau as muri, as schimba ceva. In perioada aceasta in care eu aveam intrebarile, am inceput sa fac voluntariat cu compania. Aveam un suflet bun, dar era "riguros" si nu stiam foarte multe (n.a. - poveste Alina repede si autoironica).

 

Am ajuns la voluntariat prin Habitat for Humanity. A fost foarte interesant ca dintr-odata sa pun mana pe un ciocan si sa construiesc o casa. Stateam pe scheletul unei case si bateam cuie si la un moment dat mi-am dat seama ca stau la cinci metri distanta de pamant si bat cuie intr-un acoperis. Este un sentiment pe care nu poti sa-l explici. Mai era faptul ca tu construiesti case pentru cineva. Mi s-a parut interesant ca ei nu dau cadou o casa. Ei dau case unor familii care locuiesc in niste conditii foarte proaste, dar au niste venituri, pentru ca ei platesc materialele casei. Primaria le da terenul si ei platesc materialele casei. La momentul la care am fost eu, ei trebuiau sa plateasca 20.000 de euro pe casa, in rate pe 20 de ani, fara dobanda, bani care se duceau in construirea altor case. Era un ciclu. Ca sa primeasca casa, familia trebuia sa voluntarieze un anumit numar de ore, la construirea casei. Mai mult decat atat, de obicei, se fac mini cartiere, se construieste o comunitate, pentru ca familiile construiesc impreuna si nu stiu a cui este casa. Toti lucreaza la toate casele si la sfarsit se trage la sorti casa fiecaruia. In plus, familiile trebuie sa-si adune familia si prietenii ca sa ajunga la numarul de oameni cu care sa-si construiasca locuinta. Asta a fost foarte important. Am construit o casa in care va locui cineva. Am fost in 2009.

 

Atunci ma uitam la colegii mei, colege din corporatii: doamnele care aveau manichiuri super scumpe, seara plecam in salopetele noastre murdare, la hotelul de 4 stele.... era un contrast intre lumi foarte ciudat. M-am intrebat de ce trebuie sa ma plateasca pe mine compania? Eu nu pot sa ma duc sa fac voluntariat si sa fac o casa? I-am intrebat pe cei de la fundatie cum se face. Mi-au spus ca sunt companii care organizeaza chestia aceasta, dar nicio echipa de voluntari individuali in Romania. Ei mi-au zis ca "Nu merge, dar, daca vrei, vino". Mi-am propus sa aduc 50 de voluntari, in doua weekend-uri. A fost utopic. Mi-a luat toata vara. Vineri dimineata plecam pe santier si ma intorceam duminica seara. O data plecam cu cinci oameni, o data cu sapte oameni, per total am dus 40 de oameni. Am contribuit la 12 case, in vara respectiva, 2009.  

 

Mi-am dat seama ca, daca ar fi fi ceva care mi-a placea sa fac foarte mult, si cineva m-ar plati pentru asta, sau n-ar conta daca mi-ar da bani, mi-ar placea sa fiu o resursa pentru oamenii care vor sa se implice in comunitate si nu stiu cum. Nu stiam ca exista fundatia comunitara. Nici cand am aplicat nu stiam ce inseamna, credeam ca fundatia si comunitara sunt doua cuvinte alaturate. 

 

M-am tot gandit, am cochetat cu ideea, dar mi-era frica. Ma gandeam sa fac intai copilul si apoi fundatia sau intai fundatia si apoi copilul. Numai bine ca am ramas insarcinata si am zis ca acum o sa le fac pe amandoua. Si asa a fost.

 

In prima mea zi de concediu de maternitate, cand eu ma intrebam "Ce fac acum?", ca mai aveam o luna pana nasc, sa vad un anunt al Asociatiei pentru Relatii Comunitare, care cauta grupuri de initiativa pentru a porni fundatii comunitare locale. Era ultima zi in care se putea aplica, iar pana dupa-amiaza am format grupul de oameni. Am fost doua grupuri de initiativa din Bucuresti, ne cunosteam de ceva vreme si ne povesteam de planurile noastre, asa ca pana la urma ne-am unit intr-un singur grup. 

 

Fundatia si copilul meu, Toma, s-au nascut cam in aceleasi zile. In toamna lui 2010, ne-am intalnit cu celalalt grup, era zece in total, si am inceput sa discutam. Ne-a luat cam un an si jumatate din momentul in care am primit acceptul de la ARC pana a aparut fundatia. 

 

Exista spiritul de comunitate in Bucuresti?

AK: Daca intrebi oamenii, iti vor spune "Du-te dom'le de-aici!", dar ce vedem noi este ca sunt comunitati mici, mai degraba de interese. De exemplu, eu sunt implicata intr-o comunitate de mamici pe Facebook, care face de la strangeri de fonduri pentru tot felul de lucruri pana la afaceri in interiorul comunitatii.

Oamenii au mare nevoie sa faca si altceva decat sa fie intr-un oras in care mergi cu metroul unde toata lumea se uita in jos. Daca oamenii isi doresc foarte mult, se pot implica. 

 

 

 

Colectia de oameni frumosi este o sursa saptamanala de speranta marca AvocatNet.ro. Aici veti intalni, sambata de sambata, oamenii firesti din Romania pe care ne era dor adanc sa ii auzim vorbind - oamenii echilibrati, care impresioneaza tocmai prin normalitatea lor, intr-o lume de "senzational" si "extraordinar" si "nemaipomenit".