In 2014, imi doresc si va doresc multe evenimente colosale

In jur de 20 decembrie, am gasit un link pe Facebook, care m-a dus la emisiunea "Nocturne", difuzata pe 17 decembrie, pe postul TVR 1, pe care o puteti urmari si voi aici. In acea emisiune, Marina Constantinescu l-a intervievat pe actorul Marcel Iures.

 

Actorul spune la un moment dat ca romanii, desi sunt unul dintre cele mai vechi popoare din zona aceasta (n.a. - din regiune), inca nu stiu cine sunt si sunt precauti cand li se cere sa adopte o atitudine. De ce sunt precauti? "Din lipsa de exercitiu, (...) lipsa de tandrete, de importanta. Nu ne-am acordat. Atunci, neavand acest balans, nu ne pretuim. Poate ne suspectam, poate ne invidiem, in cel mai bun caz, ne individiem cu drag si o si spunem, ceea ce poate fi constructiv, la un moment dat, dar are valoarea unui eveniment colosal sa mangai un om in Romania, sa-l imbratisezi, sa-i dedici ceva, sa fii fericit pentru el si sa-i si arati asta. Nu inteleg de ce. Serios nu inteleg. Cu atat mai putin inteleg de ce suntem livrati asa, suntem la voia intamplarii, oricine vine aici spune ce vrea el, nu-l corecteaza nimeni, ia cati bani pofteste, exprima orice vrea el, pare ca a trecut printr-o apa, nu s-a legat nimic", a raspuns Marcel Iures. Puteti urmari aceste declaratii intre minutele 9 si 11. 

 

Aceasta declaratie mi-a amintit de o dorinta de-a mea, mai veche, care este asemanatoare cu ceea ce spune Marcel Iures: ca sa ne fie mai bine, noi avem nevoie doar sa avem mai multa grija de noi, sa ne "mangaiem" mai mult. Prima data mi-am pus aceasta dorinta acum vreo patru-cinci ani, dupa ce am calatorit in strainatate si nu vedeam nicio diferenta majora intre noi si alte popoare, cu o singura exceptia, aceea ca noi nu ne apreciem si nu stim sa ingrijim ceea ce avem. Atunci, mi-am dorit ca noi, romanii, sa avem mai multa grija de noi, aici intre granitele noastre, sa ne pretuim si sa ne apreciem, dar cu onestitate si simt critic, nu doar in virtutea faptului ca avem aceeasi origine.  

 

Si acum, cand o scriu, si ori de cate ori imi rasuna in minte, aceasta dorinta pare neadecvata contextului, nerealista, imposibila. Traiesc intr-o lume care are grija, zi de zi, cu o meticulozitate pe care nu reusesc sa deslusesc ce o sustine, sa ma readuca cu picioarele pe pamant - imi arata ea mie care este realitatea.

 

Realitatea o stiu. Intamplarea face ca de cateva ori pe an sa trec prin una dintre cele mai sarace zone ale Romaniei, prin satele din zona Moldovei. Si stiu cazuri reale de familii in care copiii de 8 - 10 ani trebuie sa-si cumpere din banii lor, castigati din colindat si urat, mancare (macaroane, zahar etc) si sa gateasca pentru intreaga familie, inclusiv sa-si hraneasca parintii care, pe romaneste, beau de sting, zile la rand.

 

Apoi, cunosc si realitatea in care unii nu suporta gandul ca s-ar putea imbraca in altceva decat in Armani, Valentino si Gucci, originale. Cel putin asa sustin. 

 

V-am dat exemple extreme, pentru ca intre ele stiu si realitatea celor care muncesc in multinationale pe branci, ca sa isi faca in fiecare an concediul in strainatate, pentru a respira aerul normalitatii, nu neaparat pentru a vizita locuri exotice unde s-ar duce o singura data in viata. Stiu si de tinerii profesori care trebuie sa tina cursuri la trei scoli ca sa aiba o norma intreaga sau sa faca zilnic naveta zeci de kilometri, precum si de rezidentii care fara sprijinul parintilor sau al sotilor de-abia daca le-ar mai ramane bani de paine.   

 

Cu toate aceste realitati, dorinta mea refuza sa se dea batuta. Asa ca va urez si voua ca anul acesta sa aveti parte si sa faceti cat mai multe evenimente colosale. Probabil de asta si refuza ea, dorinta. Stie ca depinde doar de noi.