Croitorul fericirii

Am mai vorbit si alta data despre fericire. Si as mai putea vorbi, caci ii dau zilnic definitii. Nu am o idee clara despre ce e si nu o pot exprima in cuvinte, doar o simt. Si cateodata nu-mi incap in piele de fericire. Iar alteori imi dau seama cat e de simplu sa fii fericit, pentru ca ziua urmatoare sa cred ca nu voi gasi niciodata fericirea.

Ce stiu sigur e ca nu trebuie s-o caut in alta parte, ci doar in mine, in jurul meu, in lucrurile ce ma inconjoara. Sau, cum ar zice Kazantzakis, trebuie sa mi-o croiesc singura. Ca si cand n-ar fi deja suficiente toate lucrurile pe care trebuie sa le croiesti in viata.. Dar poate ca asta-i si provocarea, ca dintre toate minunile croite intr-o viata, sa-ti iasa cea mai frumoasa tesatura a fericirii. 

Nu sunt un croitor bun. De fapt, nu sunt deloc. Dar, imi doresc sa cred ca voi fi in stare sa-mi croiesc o fericire care sa ma invaluie perfect. Si-mi mai doresc ca, atunci cand voi coase tivul, sa stiu ca nu mi-am irosit viata cautand o fericire mai mare ca mine, o fericire care nu ma defineste. Asa ca-mi voi cauta fericirea mea, oricat ar fi de mica. 

--

Mai jos, va propun un scurt fragment din Alexis Zorbas, este unul dintre cele mai simple texte despre fericire si viata pe care le-am citit.

Traiesc clipe de mare bucurie aici, fiindca sunt foarte simple, plamadite din elementele eterne: aer curat, mare, paine din faina de grau, iar seara un uluitor Sindbad Marinarul, care sta protapit in fata mea, deschide gura, vorbeste, iar lumea se largeste dintr-odata. Cateodata, cand vorba nu-i mai ajunge, il vezi sarind in sus de doi metri si incepe sa danseze; alteori, cand nici chiar dansul nu-i incape, ia santuri-ul pe genunchi si se pune pe cantat.

Melodia este cand salbatica de-ti vine sa plesnesti, fiindca iti dai seama brusc ca viata ta este fara rost si rau croita, nevrednica de om, cand trista, de simti ca viata ti se prelinge ca nisipul printre degete si nu exista salvare.

Sufletul meu se misca, de la un capat la celalalt al pieptului, ca o suveica, si tese. Tese aceste cateva luni pe care am de gand sa le petrec in Creta si, Domnul sa ma ierte, dar cred ca-s fericit.

Confucius spune: <multi cauta fericirea mai presus de om; altii, mai prejos; dar fericirea este dupa statura omului>. Corect. Asadar, exista atatea fericiri cate talii de om. Iata, dragul meu invatacel si dascal, fericirea mea de acum; o masor, o masor din nou, cuprins de neliniste.
(…)

Viata asta tu o consideri, desigur, fericire. Si, din moment ce o crezi, asa si este. Ti-ai croit fericirea dupa statura ta; iar statura ta acum, slava Domnului!, este mai impunatoare decat a mea.

(Nikos Kazantzakis, Alexis Zorbas)