Zodia poemelor

Stiu ca stam tot mai prost cu timpul si ca suntem ocupati mai mereu. Stiu ca fiecare zi ne este rezervata din zi pana-n seara si ca abia facem loc unui minut pentru a ne pune ordine in ganduri. Si mai stiu si ca ne e tot mai greu sa citim, sa mergem intr-o librarie sau sa cumparam o carte. Nu pentru ca n-am vrea, ci pentru ca, ati ghicit, nu e timp. Da, avem alte prioritati, mereu amanam si mereu gasim scuze.

Dar, vin si va intreb: de-ar fi timp, ati aloca 10 minute pentru un poem? 

Pana la urma, ce rau ne pot face versurile? Oare nu ne-ar scoate din rutina noastra de zi cu zi? N-ati simti ca, citind, va deconectati de la lumea reala si va provocati spiritul?

Pentru ca vineri a fost Ziua Internationala a Poeziei, va propun sa facem astazi un mic exercitiu. Haideti sa lasam deoparte treburile si sa citim un poem. Nu conteaza de cine e scris, nu conteaza de e lung sau scurt, cu rima sau fara rima. Conteaza doar sa-l citim, sa ne descretim fruntile si sa ne aducem aminte de vremurile in care ne permiteam sa petrecem ore intregi citind. 

Am sa incep eu, cu o poezie semnata de Paler, descoperita zilele trecute, caci am vrut sa sarbatoresc Ziua Internationala a Poeziei citind ceva nou. 

Ce bine ar fi fost sa fiu un rac autentic,
sa merg constant inapoi.

Te-as intalni printre amintiri
si dupa ce te-as gasi nu ti-as mai da drumul,
te-as tari cu mine inapoi,
sa ne iubim tineri si nevinovati,
dupa care, mereu inapoi, te-as tari mai departe,
spre copilarie,
ne-am juca inocenti
pana ce, obositi de joc si de inocenta,
am disparea intr-un mit.

Dar nu sunt un rac autentic,
in zadar ma tot laud cu zodia mea,
sunt condamnat sa merg inainte
si tot ce pot e sa tarasc intre clestii mei de rac
toata memoria mea, fara sa cedez nimic, nimic, nimic,
cu riscul ca povara ei uriasa sa ma ucida intr-o zi.

(Zodia racului, Octavian Paler)

Continuati voi acest exercitiu? Care e ultima poezie pe care ati citit-o si v-a ramas intiparita in minte? :)