Reguli de politete si de eticheta vechi de 150 de ani, dar inca utile

Politetea a fost descrisa ca <<blandetea artificiala>>, dar ar fi mai bine sa se spuna ca blandetea este politetea fireasca. Ea ne inspira o continua atentie in ambele directii, atat spre a-i multumi pe ceilalti, cat si spre a evita sa-i jignim. Codul sau este un ceremonial, convenit si stabilit prin umanism, care da fiecaruia marturii externe de prietenie si de respect.

Politetea si eticheta constituie un fel de adaos la lege, prin care societatea se protejeaza contra ofenselor asupra carora legea nu are autoritate. De exemplu, legea nu poate pedepsi un barbat pentru obiceiul de a se holba la oameni intr-un maniera obraznica si enervanta, dar societatea poate expluza un asemenea ofensator din cercurile bune si sa-l numeasca vulgar.

Eticheta consta in anumite forme, ritualuri si reguli prin care principiul politetii stabileste si intareste reglementarea manierelor in relatia dintre barbati si femei.

(.....)

Adevaratul scop al politetii este sa ii faceti pe cei cu care va asociati cat se poate de multumiti de ei insisi.  

(....)

Politetea este un fel de bunavointa, care evita sa raneasca mandria sau sa socheze prejudecatile celor din jur.

(...)

Politetea trebuie cultivata, deoarece indemnurile naturii au un inalt grad de egoism, iar curtoazia si buna-crestere pot fi dobandite doar prin efort si disciplina. Dar curtoazia are limitele pana acolo de unde demnitatea ar trebui sa guverneze. Dusa la exces, curtoazia, in special in ceea ce priveste manierele, se invecineaza cu linguseala, care este aproape la fel de mizerabila precum grosolania. Sa le suprasoliciti oamenilor atentia, sa ii faci sa se simta inconfortabil impreuna cu o risipa de servicii oferite, sa insisti asupra unor indatoriri pe care ei nu si le doresc, nu inseamna doar sa te faci pe tine insuti dezagreabil, dar si vrednic de dispret.

(...)

Asa cum scopul conversatiei este placerea si perfectionarea, la fel, doar acele subiecte care sunt universal interesante pot fi teme legitime ale glumelor sau discutiei. Si marele talent intr-o conversatie il constituie exprimarea rapida a gandurilor si argumentelor, sclipitor si intr-o maniera eleganta asupra acestor subiecte, prin aducerea la suprafata a unor noi idei, care sa dea nastere punctelor de vedere si opiniilor altora, prin atasarea interesului tuturor asupra subiectului discutat, totusi facandu-l neinsemnat prin el insusi, dar cu greutate si importanta spre aprecierea ascultatorilor. Dar acest talent nu poate fi etalat niciodata, cu siguranta am putea sublinia, decat pentru o cauza buna si cand conversatia este purtata intr-un spirit de generozitate si de bunavointa.  

Mai multe reguli pentru o conversatie agreabila puteti citi aici.