Fii atat de bun incat...

"Mirela, trebuie sa fii atat de buna, incat sa-i determini si pe cei din jurul tau sa fie mai buni", mi-a spus, recent, un prieten.

Discutam, pesemne, de bunatate exagerata, dusa pana la prostie. Sau despre faptul ca bunatatea asta nemasurata nu te conduce mereu catre vreun succes profesional sau personal, ci iti poate provoca si cateva esecuri si dezamagiri greu de uitat. Depinde cum gestionezi situatia. Eu, de pilda, nu reusesc sa gestionez cum trebuie astfel de "fapte bune", asa ca nu-mi aud prea des vreun "multumesc".

Una peste alta, mi-a placut incurajarea. Atat de mult, ca mi-a ramas intiparita in minte. Am fost chiar tentata s-o aplic pe cineva, daca un soi de egoism ascuns adanc inlauntrul meu nu mi-ar fi soptit ca eforturile mele vor fi, in final, inutile. Asa ca am renuntat chiar inainte de a incepe.

Asta nu inseamna, insa, ca am incetat sa ma gandesc la aceasta fraza. Ba mai mult, desi am tot analizat-o si intors-o pe toate partile, ma tot macina unele intrebari. Cu ce rost sa fii bun pentru altii? De ce as vrea eu sa-i fac pe cei din jurul meu mai buni?

A scoate ce-i mai bun din cineva presupune mult efort, implica timp, rabdare, ascultare, sfaturi, putere, determinare. Oare cati oameni sunt dispusi sa aloce toate astea pentru ca cei din jur sa devina mai buni? Si daca cei pentru care te zbati nu devin mai buni, atunci unde se duc toate aceste eforturi? 

Poate ca rolul nostru in viata nu este de a contribui in vreun fel la schimbarea omului de langa noi. Cred ca fiecare isi construieste singur drumul pe care vrea sa mearga. Si tot singur poate alege cat de bun vrea sa fie. Caci oamenii nu se schimba si nu devin mai altruisti peste noapte, nu conteaza cine e langa ei. Oamenii sunt buni prin natura lor, prin sufletul lor, iar asta o vor arata doar atunci cand vor considera ei de cuviinta. 

Nici macar nu trebuie sa ne facem un scop din a fi buni sau din a-i face pe altii mai buni. De suntem cu adevarat, cu siguranta se va reflecta in actiunile si faptele noastre. Involuntar, vom fi alaturi de cei care au nevoie, ii vom sprijini si le vom da increderea de a merge mai departe, indiferent de drumul anevoios ce se asterne in fata. Le vom servi drept exemplu si le vom oferi un strop din puterea noastra.

Mi-ar placea sa bifez o astfel de "reusita", mi-ar placea sa fiu un punct de reper pentru cineva. Banuiesc, insa, ca asta vine la pachet cu o responsabilitate. Greselile-mi vor fi taxate mai aspru, critica poate-ar fi mai dura, iar dezamagirea in caz de esec mai mare. Dar cine-a zis ca nu trebuie sa-ti asumi si riscuri? 

Cat despre titlu, stiu ca e incomplet. L-am lasat asa pentru ca fiecare dintre noi isi poate defini "bunatatea" dupa pofta inimii. Asadar, astept sa-mi spuneti cat de buni vreti voi sa fiti. Incep eu: Fii atat de bun incat zambetul de pe buze sa-ti fie mereu sincer.