Cate secrete (mai) are viata

Se pare ca materialul in chestiune a fost publicat acum doi ani, intr-un cotidian international, ajungand, in timp, sa fie cel mai citit text motivational din lume.

Scris chiar de o tanara romanca, materialul a fost distribuit pe Internet de peste 1 milion de oameni, fiind denumit fie "Cele 15 secrete ale vietii", fie "15 lucruri la care trebuie sa renunti pentru a fi fericit".

Va redau mai jos cele 15 secrete ale vietii, asa cum le-am extras din articol:

1. Renunta la nevoia de a avea intotdeauna dreptate
2. Renunta la nevoia pentru control
3. Renunta la vina
4. Renunta la auto-infrangere
5. Renunta la convingerile tale limitate
6. Renunta sa te mai plangi
7. Renunta la luxul de a critica
8. Renunta la nevoia de a impresiona celelalte persoane
9. Renunta la ideea de a te opune schimbarii
10. Renunta la etichetare
11. Renunta la temerile tale
13. Renunta la trecut
14. Renunta la atasament
15. Renunta sa iti traiesti viata in functie de asteptarile celorlalti

Ce ma surprinde e ca fiecare dintre aceste asa-zise secrete ale vietii incepe cu un verb negativ, a renunta. Desi, din ce-am invatat eu pana acum, viata nu inseamna deloc a renunta, ci din contra, inseamna a darui, a realiza lucruri, a fi bun, a  merge mai departe indiferent de ce se intampla si a ne asuma decizii.

Nu pot si nici nu vreau sa renunt la trecut. Acolo imi sunt amintirile, acolo sunt oamenii pe care nu-i mai am langa mine, acolo este copilul ce-am fost candva si tot acolo sunt toate realizarile mele, toate alegerile care m-au facut ceea ce sunt acum. Nu e o chestiune de principiu, de tipul "nu vreau sa renunt la trecut si gata". E vorba doar de faptul ca trecutul ne defineste, reflecta omul ce-am fost si am devenit. Sa renunti la trecut e ca si cum ai renunta la identitatea ta, ca si cum nu ti-ai asuma nimic din ce-ai facut.

Nu ne putem detasa de trecut, asa cum nu putem renunta nici la atasamentul pentru anumite persoane, lucruri sau momente din viata noastra.

Nu vad niciun motiv pentru care as face asta. Am locuri preferate, am carti pe care le-as reciti mereu cu drag, am obiecte de care nu ma despart decat rareori si prieteni de care m-am atasat suficient de tare incat sa vreau sa-i revad in fiecare luna. De n-as avea toate astea, parca n-as avea nimic, nu mi-as pune amprenta pe nimic si-as trece prin viata fara vreun rost.

Sa-ti fie teama, sa iti doresti sa controlezi, sa vrei sa te ridici la asteptarile parintilor, profesorilor sau sotului… toate acestea sunt umane. Indiferent ca le numim calitati, dorinte sau defecte, ele ne construiesc pe noi, ca oameni, asadar nu le vad ca pe niste greseli, ca pe lucruri care ne incarca viata mai mult decat e cazul sau ca pe oprelisti in calea fericirii noastre.

Din contra, tocmai aceste slabiciuni, vina, auto-infrangerea, critica sau nevoia de control, ne invata, ne formeaza ne "calesc", ne fac mai puternici si ne ajuta sa ne cunoastem mai bine.

Daca renuntam din start la ele, de unde vom sti ce e bine/rau, cum vom putea compara, cum vom putea alege? Poate ca multumirea unor oameni isi gaseste radacina in sacrificiu, in temeri sau in dominatie. Poate ca fericirea altora se ascunde in a-si trai viata in functie de asteptarile celorlalti sau atasandu-se neconditionat de oameni.

Contrar aparentelor, intentia mea nu este sa demontez vreunul dintre secretele enuntate mai sus. Si nici sa spun ca ele nu sunt valabile in anumite cazuri. Ci doar sa pun in evidenta faptul ca diferentele dintre oameni sunt prea mari pentru a fi curpinse in stereotipuri sau sfaturi universal valabile. Nimeni nu poate afirma cu certitudine ca stie ce-i mai bine pentru celalalt, din simplul motiv ca nu exista un "bine" general, o stare de fericire generala, comuna tuturor.

Eu nu vreau sa renunt la nimic din viata mea, indiferent ca-i bun sau rau. Pot corecta unele trasaturi, pot invata sa fiu mai buna, pot incerca sa nu mai critic sau sa nu mai dau vina pe altcineva. Dar, de renuntat nu vreau sa renunt la nimic. Fiecare principiu dupa care ma ghidez, fiecare vis, fiecare dorinta, fiecare slabiciune si fiecare convingere limitata, toate ma definesc si ma diferentiaza de ceilalti.

De fapt, viata ti-o construiesti tu singur, nu ai nevoie de nimeni altcineva sa-ti spuna de unde sa pornesti, la ce sa renunti, ce reguli sa urmezi pentru a fi fericit sau ce trebuie sa schimbi. Asta, zic eu, e marele secret.

Daca tot vorbim de secrete ale vietii, al vostru care e? :)