Destinul unei muze

Veronica Micle s-a nascut pe 22 aprilie 1850 la Nasaud. Tatal ei, Ilie Campeanu, a murit inainte ca ea sa se nasca, asa incat ca mama sa, Ana, s-a mutat in 1850, impreuna cu Veronica si fratele acesteia, Radu, la Targu Neamt, mentioneaza Wikipedia.ro. Insa la scurt timp, fratele ei Radu moare.

Dupa ce termina cursurile primare, Veronica se inscrie la Scoala Centrala de fete pe care o absolva in 1863 cu calificativul "eminent". Coincidenta sau nu, din comisia de la examenul de absolvire, faceau parte, printre altii, Titu Maiorescu si Stefan Micle, doua personaje de care destinul ei se va lega.

Asadar, Stefan Micle ii va deveni sot pe 7 august 1864, in timp ce de Titu Maiorescu o va lega o alta situatie. Mai exact, in anii 1864 si 1865 Veronica participa, in calitate de martor, la procesul intentat de cativa membri ai fractiunii politice liberale lui Titu Maiorescu, pe atunci profesor de gramatica si pedagogie la Scoala Centrala de fete si presedinte al Comitetului de inspectiune scolar. I se imputa "fapte scandaloase, ba chiar si romanse intregi". Titu Maiorescu este in cele din urma achitat, dar postura Veronicai de martor al acuzarii nu va fi uitata cu usurinta

Mai departe, in anul 1866 Veronica Micle naste o fetita, Valeria, pe care o va alinta "greiere", iar doi ani mai tarziu o aduce pe lume pe Virginia Livia, alintata "fluture".

La un an de la nasterea celei de-a doua fiice, Veronica contribuie la infiintarea si bunul mers al unei scoli profesionale de fete, se implica in indrumarea unor scoli de fete din Iasi si incepe sa fie activa in viata literara.

Apoi, in primavara anului 1872 face o calatorie la Viena pentru un tratament medical, ocazie cu care ii este prezentat Mihai Eminescu. Tot in 1872 Veronica debuteaza in revista "Noul curier roman" cu doua scrieri in proza.

La 1 septembrie 1874 Eminescu e numit director al Bibliotecii Centrale din Iasi, astfel ca va locui in Iasi pana in octombrie 1877, timp in care are cu Veronica o relatie tumultoasa.

In timpul Razboiului de Independenta, Veronica Micle a fost sora de caritate, a facut parte din "Comitetul central pentru ajutorul ostasilor romani raniti" si i-a ajutat cu bani pe invalizi sa se intoarca pe la casele lor.

Pe 4 august 1879, sotul ei, Stefan Micle, moare. Urmeaza un lung sir de demersuri pe langa oamenii politici ai vremii pentru a i se asigura, ei si fetelor ei, o pensie de urmas, insa in ciuda promisiunilor, nici in 1883 forurile legiuitoare nu aprobasera pensia. Ramasa vaduva, Veronica reia legatura cu Eminescu, iar impreuna incearca, fara sa reuseasca, sa-si intemeieze o familie.

In 1887, ea se muta la Bucuresti, incercand sa-l sprijine pe Eminescu, iar dupa moartea acestuia, in 1889, se retrage la Manastirea Varatec, unde alcatuieste un album intitulat "Dragoste si Poezie", in care a transcris versuri proprii sau unele din poeziile lui Eminescu, ce i-au fost dedicate, insotindu-le de comentarii.

Veronica Micle moare in acelasi an, pe 3 august, si este inmormantata in incinta Manastirii Varatec.

Dincolo de povestea de iubire dintre ea si Mihai Eminescu au ramas scrierile sale, printre care se numara: "Rendez-vous", "Plimbarea de mai in Iasi", "Poezii", "Dragoste si Poezie".