La mall, birjar!

Si eu ma duc la mall, recunosc, cateodata imi place sa fiu comoda. Dar, sunt si unele situatii care impun alte masuri, sa zicem. Spre exemplu, la un cinema din mall vei gasi doar filme comerciale si la moda.

Aleg, deci, din cand in cand, un cinematograf dintre cele vechi, singurele, de altfel, care mai proiecteaza cate un film romanesc sau unul european. La inceput, am fost surprinsa sa constat cat de multe locuri libere sunt. De fapt, mai bine va spun cate locuri se ocupa: maximum 10.

Intr-o sala de 100 de locuri, ma simt si stinghera. Mai ca-mi vine sa-i intreb pe cei care vand bilete cum reusesc sa se sustina, sa fie platiti. Eu, una, as inchide un cinematograf care nu produce prea mult, dar fiecare cu politica lui.

Si sunt surprinsa nu doar pentru ca vin putini oameni, ci si pentru ca biletele sunt la rang de pomana: 6 lei. Fara reduceri de elev, student sau mai stiu eu ce. 6 lei. Nu au multe filme, maximum 3 ruleaza pe zi, la unele sali chiar unul singur. Cateodata nici macar zilnic, ci la doua, chiar trei zile sau doar in week-end.

Mai stiti "Pozitia copilului", faimosul castigator de la Berlin? Ei bine, l-am vazut la Patria. Eram in jur de 16 oameni, unii mai galagiosi decat ar trebui, iar prin sala o pisica isi facea de cap printre scaune.

"Closer to the moon", al lui Nae Caranfil? L-am prins la Muzeul Taranului Roman, o sala cam seaca, scaune nu prea confortabile, vreo 7 lei biletul. Ca bonus, in loc de pisica era insusi Caranfil, curios sa ne vada reactiile. Si lista ar putea continua, dar cred ca v-ati facut deja o idee.

Niciunul dintre aceste filme romanesti, cele mai cunoscute din ultimii ani, nu l-am vazut la mall. Nici nu stiu daca au rulat acolo, ma indoiesc. Nu mai vorbesc de filmele frantuzesti sau italiene. Sunt cele mai greu de gasit si ruleaza doar la vreun Europa, Elvira Popescu sau Muzeul Taranului Roman.

Dar noi tot la mall ne ducem. Desi e mai scump, desi abia prindem locuri, desi stam la cozi la intrare si vedem aceleasi comedii sau animatii americane.

Ne scuzam afirmand ca e vina statului, ca nu amenajeaza salile si ca nu ne creeaza toate conditiile. Asta pare o scuza buna: "statul nu imi asigura". Dar eu ce fac pentru stat? In cazul de fata, nimic. Preferam sa dam bani privatilor din mall-uri decat sa ii dam la stat, pentru ca cele mai de renume cinema-uri sa supravietuiasca in continuare.

Si nu vorbesc doar de cinematografe. Chiar si patinoarele (culmea, tocmai patinoarele din interior au ajuns la mare cautare!) am vazut ca sunt lasate de izbeliste pentru cele din mall, restaurantele si cafenelele din aer liber au din ce in ce mai putini clienti.

Ne lasam coplesiti de confortul acestor centre comerciale si in curand ne vom trezi mergand pe strazi goale, magazine si baruri inchise. Drept dovada, de sarbatorile legale, Craciun si Paste doar mall-urile au program cu publicul. Pana la acest nivel s-a ajuns. Cred ca problema nu este cea a mall-urilor care lucreaza de sarbatori, ci a noastra, a celor care prefera o astfel de activitate in locul unei mese linistite in familie. La o adica, daca exista cerere, de ce nu ar exista si oferta?

Nu putem invinui cu adevarat mall-urile, caci ele raspund cerintelor noastre. Mi-ar placea sa cerem mai asiduu un spital mai curat, parcuri amenajate sau scoli la standarde europene. Dar asta ar implica un efort mai mare din partea noastra si, sigur, statul nu va asigura indiferent de ce vom face.

Asa ca, de ce ne-am mai complica? La mall sa fie, caci acolo le gasim pe toate, dupa pofta inimii!