Testamentul unui savant: Mostenirea va ramane celor care servesc binele omenirii

Alfred Nobel (21 octombrie 1833 – 10 decembrie 1896) a scris, in 1895 la Paris, ultimul sau testament, care a creat dupa moartea sa multe controverse, atat in Suedia (tara sa de orgine), cat si la nivel international, informeaza site-ul nobelprize.org. Motivul l-a reprezentat faptul ca Nobel a lasat o mare parte din averea pentru infiintarea unor premii.

In testamentul sau, Alfred Nobel scria ca averea sa va fi utilizata pentru a-i premia pe cei care "pe parcursul anului precedent au adus cel mai mare beneficiu omenirii":

Toata averea mea va fi repartizata in felul urmator:

Capitalul, investit de catre executorii mei in titluri de valoare, va constitui un fond, iar dobanda va fi distribuita anual sub forma de premii celor care, in cursul anului anterior, au adus omenirii cel mai mare beneficiu. Respectiva dobanda va fi impartita in cinci parti egale care vor fi repartizate dupa cum urmeaza:

o parte persoanei care va fi facut cea mai importanta descoperire sau inventie in domeniul fizicii; o parte persoanei care va fi facut cea mai importanta descoperire sau imbuntatire in domeniul chimiei; o parte persoanei care va fi facut cea mai mare descoperire in domeniul fiziologiei sau medicinei; o parte persoanei care va fi produs in domeniul literaturii lucrarea cea mai remarcabila cu o tendinta idealista; si o parte persoanei care va fi facut cel mai mult sau cel mai bine pentru fraternitatea intre natiuni, pentru eliminarea sau reducerea armatelor permanente, precum si pentru organizarea si promovarea congreselor de pace.

Premiile pentru fizica si chimie vor fi acordate de Academia Suedeza de Stiinte; cele pentru fiziologie sau medicina de Institutul Karolinska din Stockholm; cele pentru literatura de Academia din Stockholm; si cele pentru campionii pacii de catre un comitet format din cinci persoane care urmeaza sa fie alese de catre Parlamentul norvegian.

Este dorinta mea expresa ca in acordarea premiilor sa nu se ia in considerare cetatenia candidatilor, ci cel mai vrednic va primi premiul, fie el scandinav sau nu.