CCR a decis: Justitiabilii nu mai sunt obligati sa fie reprezentati de un avocat la recurs

Codul de procedura civila prevede ca redactarea cererii de recurs, precum si exercitarea si sustinerea acestei cai de atac trebuie asistate, in mod obligatoriu, de un avocat. Cu alte cuvinte, justitiabilii nu se pot apara singuri in cazul recursului, ci trebuie sa apeleze la un avocat.

Concret, CPC stabileste, la art. 83, ca, la redactarea cererii si a motivelor de recurs, precum si in exercitarea sau sustinerea recursului, partile (persoane fizice) vor fi asistate si reprezentate, sub sanctiunea nulitatii, numai de catre un avocat.

Mai departe, la art. 486 din acelasi act normativ se mentioneaza ca cererea de recurs trebuie sa cuprinda, printre altele, urmatoarele informatii: numele si prenumele, domiciliul sau resedinta partii in favoarea careia se exercita recursul, numele, prenumele si domiciliul profesional al avocatului care formuleaza cererea si semnatura avocatului. In plus, la cererea de recurs trebuie atasata dovada achitarii taxei de timbru si imputernicirea avocatiala.

Asadar, dupa cum se arata in reglementari, cererile de recurs care nu cuprind semnatura unui avocat sunt respinse de instanta.

De la aceasta regula exista, insa, si o exceptie, detaliata tot de CPC, la art.13, alin.2: "In recurs, cererile si concluziile partilor nu pot fi formulate si sustinute decat prin avocat sau, dupa caz, consilier juridic, cu exceptia situatiei in care partea sau mandatarul acesteia, sot ori ruda pana la gradul al doilea inclusiv, este licentiata in drept".

Preverile mentionate mai sus au fost insa declarate neconstitutionale de catre Curtea Constitutionala a Romaniei prin Decizia nr. 462/2014, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014.

Decizia CCR a venit ca urmare a sesizarilor primite din partea a trei instante (Curtea de Apel Timisoara, Curtea de Apel Constanta si Curtea de Apel Suceava) privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin.(2) teza a doua, art. 83 alin.(3) si art. 486 alin.(3) din Codul de procedura civila.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca articole criticate din Codul de procedura civila incalca accesul liber la justitie si dreptul la aparare al fiecarui cetatean, intrucat lipsa posibilitatilor financiare, care impiedica apelarea la serviciile unui avocat, nu ar trebui sa duca la anularea cererii de recurs facuta in termen. In plus, dispozitiile legale criticate infrang vointa partii de a se apara singura, drept fundamental garantat de Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

CCR: Obligatia formularii recursului prin avocat impune costuri suplimentare justitiabililor

Curtea retine ca, prin instituirea obligativitatii reprezentarii si asistarii partilor prin avocat ca o conditie de admisibilitate a exercitarii caii de atac a recursului, legiuitorul a reglementat o limita a accesului liber la justitie.

Mai mult decat atat, CCR arata ca prin conditionarile impuse este afectat in mod iremediabil interesul individual, respectiv cel al persoanei care doreste sa recurga la concursul justitiei pentru realizarea drepturilor si intereselor sale subiective. Potrivit sursei citate, prin articolele criticate din Codul de procedura civila se produce un dezechilibru in defavoarea justitiabilului, in sensul ca acesta trebuie sa suporte costurile sau sanctiunile procedurale, dupa caz.

"Astfel, conditionarea exercitarii caii de atac de incheierea, in mod obligatoriu, a unui contract de asistenta judiciara, drept conditie de admisibilitate a recursului, impune in sarcina individului atat conditii excesive pentru exercitarea caii de atac a recursului, cat si costuri suplimentare si semnificative in raport cu cheltuielile efectuate de cetatean pentru plata serviciului justitiei", se mentioneaza in Decizia CCR nr. 462/2014.

Mai exact, pe langa taxa de timbru (ce variaza intre 100 de lei si 50% din taxa datorata la suma contestata), justitiabilii trebuie sa plateasca si onorariul avocatului, ceea ce inseamna noi cheltuieli suplimentare, se mai arata in document.

In acelasi timp, CCR mentioneaza ca, desi obligatia reprezentarii prin avocat in etapa procesuala a recursului a fost corelata cu dispozitiile OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar in materie civila, totusi ajutorul public judiciar se acorda numai persoanelor care nu pot face fata, din punct de vedere financiar, cheltuielilor ocazionate de desfasurarea procedurilor judiciare si ale caror venituri se incadreaza in anumite limite de venit. Prin urmare, Curtea constata ca ajutorul public judiciar priveste o categorie redusa de cetateni, or, obligativitatea reprezentarii si asistarii prin avocat in etapa procesuala a recursului se rasfrange asupra tuturor cetatenilor, chiar si asupra celor ale caror limite de venit nu se incadreaza in prevederile OUG nr. 51/2008 si care nu dispun intotdeauna de mijloace materiale pentru a plati un avocat. Astfel, ajutorul public judiciar nu poate fi considerat un remediu judiciar capabil sa asigure accesul tuturor cetatenilor la calea de atac a recursului.

In conditiile in care justitiabilii trebuie sa suporte cheltuieli suplimentare la recurs, acestia ar putea fi descurajati sa apeleze la serviciul justitiei.

Avand in vedere aspectele mentionate anterior, CCR a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constat ca dispozitiile din Codul de procedura civila cuprinse in art. 13 alin. (2) teza a doua, art. 83 alin. (3), precum si in art. 486 alin. (3) cu referire la mentiunile care decurg din obligativitatea formularii si sustinerii cererii de recurs prin avocat sunt neconstitutionale. In acest sens, Curtea a enuntat urmatoarele motive:

Curtea constata ca masura reprezentarii si asistarii prin avocat in etapa procesuala a recursului nu este proportionala cu scopul urmarit de legiuitor, avantajul public fiind nesemnificativ in raport cu gradul de afectare a drepturilor si libertatilor fundamentale ale individului, respectiv cele consacrate de art. 21 si art. 24 din Constitutie.

Mai mult, Curtea retine ca obligatia reprezentarii si asistarii prin avocat pentru exercitarea recursului echivaleaza, pe de o parte, cu transformarea continutului acestui drept fundamental intr-o conditie de admisibilitate a exercitarii unei cai de atac, iar, pe de alta parte, cu convertirea acestui drept intr-o obligatie, ceea ce afecteaza substanta dreptului la aparare astfel cum este configurat in Constitutie. Or, legiuitorul nu poate da dreptului la aparare garantat de Constitutie valente care, practic, contravin caracterului sau de garantie a dreptului la un proces echitabil.

Asadar, avand in vedere cele de mai sus, Curtea constata ca solutia legislativa criticata creeaza premisele transformarii liberului acces la justitie si a dreptului la aparare in drepturi iluzorii, fapt care nu este de natura sa conduca la consolidarea continua, fireasca, a statului de drept, ceea ce atrage neconstitutionalitatea acesteia.

UNBR: Recursul nu poate fi exercitat cu sanse reale de succes decat prin intermediul unui specialist juridic

Dispozitiile privind obligativitatea asistentei prin avocat in etapa procesuala au fost criticate in repetate randuri, pe motiv ca acestea contravin Constitutiei Romaniei. Astfel ca inainte ca CCR sa decida ca obligativitatea semnarii recursului de catre un avocat este neconstitutionala, Uniunea Nationala a Barourilor din Romania a emis in luna iulie un punct de vedere referitor la constitutionalitatea acestei masuri.

Conform UNBR, criticile aduse prevederilor din Codul de procedura civila nu sunt fondate, pentru ca decurg din negarea sau neintelegerea naturii recursului, a scopului urmarit la adoptarea normelor juridice relevante. Mai precis, corpul profesional al avocatilor sustinea la acea data ca normele cuprinse in Codul de procedura civila care reglementeaza obligativitatea asistentei juridice in recurs, prin avocat, sunt in deplin acord cu Constitutia Romaniei, Conventia Europeana a Drepturilor Omului si legislatia tarilor europene cu sisteme procedurale comparabile cu cel roman.

In sustinerea constitutionalitatii dispozitiilor privind recursul, UNBR a adus mai multe argumente. Astfel, conform explicatiilor institutiei, o cale de atac extraordinara atat de complexa cum este recursul, care poate fi formulata numai pentru motivele de nelegalitate expres prevazute de lege si care implica dezbateri asupra unor chestiuni juridice de ordin substantial si procedural, nu poate fi exercitata, in conditii rezonabile si cu sanse reale de succes, decat prin intermediul unui specialist cu pregatire juridica, avocat sau consilier juridic.

"Astfel, se poate intelege mai bine de ce este obligatorie asistenta juridica a partii care doreste sa exercite recursul, respectiv sa se apere impotriva caii de atac declarate de partea adversa", puncta sursa citata. 

Potrivit UNBR, avand in vedere ca recursul este o cale extraordinara de atac, partea a avut deja acces fara avocat sau consilier juridic in fata instantelor de fond. Aceeasi sursa a adaugat ca fara o redactare corespunzatoare a cererii de recurs, de catre un specialist in drept, cu standarde de calificare recunoscute de legiuitor, exercitarea recursului poate fi un demers inutil, sursa a unor deziluzii pentru justitiabilul care nu intelege natura si specificul caii de atac, deziluzii care se transforma intr-un sentiment de neincredere fata de sistemul judiciar in ansamblu.

"Sustinem ca obligativitatea asistentei juridice in recurs, prin avocat sau consilier juridic, reprezinta o garantie a caracterului efectiv al accesului la calea de atac extraordinara a recursului, reprezinta o necesitate obiectiva fata de noua configurare a recursului in noul Cod de procedura civila si totodata o premisa a eficientizarii activitatii judiciare in materie civila", aprecia UNBR.

Prin urmare, conform sursei citate, normele care reglementeaza aceasta regula sunt constitutionale, conventionale si in acord cu practica europeana. Totusi, Decizia CCR nr, 462/2014 arata tocmai contrariul, stabilind ca masura prin justitiabilii sunt obligati sa apeleze la un avocat pentru formularea recursului este neconstitutionala.

Cereri de recurs, respinse deja pentru ca nu au fost semnate de specialisti

Instantele din Romania au respins deja mai multe cereri de recurs pe motivul ca ele nu erau redactate si semnate de un avocat sau consilier juridic. Un exemplu in acest sens este o decizie recenta pronuntata de Curtea de Apel Cluj. 

Concret, este vorba despre Decizia civila nr. 1904/2014, pronuntata in sedinta publica in 28 februarie 2014, in dosarul nr. 10434/117/2013 al Curtii de Apel Cluj.

Hotararea magistratilor priveste recursul declarat de catre intervenienta accesorie Asociatia X.X. (Curtea de Apel Cluj nu a facut publica denumirea partilor, n.r.), persoana juridica fara scop patrimonial, inscrisa in registrul special al Judecatoriei Cluj-Napoca.

In consecinta, avand in vedere ca dispozitiile CPC se aplica si persoanelor juridice, nu doar celor fizice, exista obligatia ca la redactarea cererii si a motivelor de recurs reprezentantul legal sa fie asistat de consilier juridic, iar cererea sa contina numele si prenumele consilierului juridic care a intocmit-o sau aceste operatiuni sa fi fost efectuate de avocat. "In ambele situatii, semnatura avocatului sau consilierului juridic trebuia sa se regaseasca pe cererea de recurs", se mentioneaza in Decizia Curtii de Apel Cluj.

Mai exact, Codul de procedura civila prevede la art. 84 alin.(2) ca la redactarea cererii si a motivelor de recurs, precum si in exercitarea si sustinerea recursului, persoanele juridice vor fi asistate si, dupa caz, reprezentate, sub sanctiunea nulitatii, numai de catre un avocat sau consilier juridic, in conditiile legii.

Intrucat recursul nu continea niciuna dintre aceste semnaturi, magistratii au declarat nul documentul.

Important! Potrivit Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispozitiile din legile si ordonantele in vigoare constatate ca fiind neconstitutionale isi incetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale daca, in acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pune de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei.