De ce ar fi buna o clasificare a universitatilor din Romania

In 2011, pe cand Daniel Funeriu era ministru al educatiei, a fost facuta prima clasificare pe criterii europene a universitatilor autohtone. N-a fost bine. S-a lasat cu critici, scandal, acuzatii si procese.

Acum, in 2015, Ministerul Educatiei pregateste o noua clasificare, ceea ce nu poate fi decat o veste buna pentru studenti, viitorii studenti si angajatori.

Inainte de toate, o clasare a universitatilor ar ajuta foarte mult absolventii de liceu sa faca alegeri informate in privinta facultatii la care vor sa fie admisi si apoi sa beneficieze de studii cat mai bune. Totodata, de acest lucru ar profita si angajatorii, carora le-ar fi mai usor sa gaseasca salariati potriviti pe baza studiilor urmate.

Apoi, o astfel de evaluare ar duce la o competitie productiva intre universitati. Cele aflate mai jos in clasament ar face eforturi pentru a urca, in timp ce universitatile bine clasate si-ar da silinta pentru a pastra (sau imbunatati) nivelul calitativ al ofertei educationale.

In fine, un alt beneficiu ar fi ca studiile facute in Romania ar fi apreciate in strainatate la adevarata lor valoare si ar ajuta absolventii fie sa urmeze alte studii universitare (masterat, doctorat) la standarde ridicate, fie sa-si gaseasca usor locuri de munca din domeniul in care au pregatire.

Sigur ca un clasament nu poate fi aproape niciodata pe placul tuturor partilor implicate, asa ca nemultumirile vor fi mereu constante. Insa ceea ce trebuie sa inteleaga reprezentantii acestor institutii de invatamant superior este ca o clasare slaba trebuie sa-i motiveze sa ia masurile necesare pentru a ajunge cat mai sus.

Scandalurile si incercarile de a anula o astfel de ierarhizare nu pot decat sa traga in jos sistemul nostru educational.