Despre realitatea de altadata, actuala si astazi

Pe agenda evenimentelor din saptamana care a ajuns la final am bifat si data de 15 ianuarie, cand s-au implinit 165 de ani de la nasterea lui Mihai Eminescu.

Anul trecut, cu aceeasi ocazie, va prezentam cateva fragmente din doua articole publicate de Mihai Eminescu, pe teme economice si legislative.

Acum, dat fiind contextul international agitat, va propun un articol publicat de Eminescu pe 1 ianuarie 1883, in ziarul "Timpul". Articolul reda realitatea vietii din acea perioada, care, la o prima vedere, seamana foarte mult cu cea de astazi.

Daca privim regularitatea fenomenelor lumii siderale si o comparam cu nestatornicia sortii omenesti, am putea a crede ca altceva se petrece in ceruri, altceva pe pamant. Cu toate acestea, precum o lege eterna misca universul deasupra capetelor noastre, precum puterea gravitatiunii le face pe toate sa pluteasca cu asa repejune in chaos, toti astfel alte legi, mai greu de cunoscut, dar supuse aceleiasi necesitati, de la care nu este nici abatere, nici exceptie, guverneaza oamenii si societatile.

Oricat de mici am fi pe acest glob atat de neinsemnat in univers, a carui an intreg de cateva sute de zile nu e macar un ceas pentru anul lui Neptun de sasezeci de mii de zile, totusi ce multe si mari mizerii se petrec in atat de scurt timp, cat de multe mijloace nu inventeaza oamenii spre a-si face viata grea si dureroasa!

S'ar crede ca cu cat cunostintele inainteaza, cu cat omul castiga convingerea despre nimicnicia lui si despre marimea lui Dumnezeu, ar scadea desertaciunea care este isvorul urei si al desbinarilor;

(...)

Se vede ca aceeasi necesitate absoluta, care dicteaza in mecanismul orb al gravitatiunii ceresti, domneste si in inima omului; ca ceea ce acolo ni se prezinta ca miscare, e dincoace vointa si actiune si ca ordinul moral de lucruri e tot atat de fatal ca si acel al lumii mecanice.

De aceea vedem ca marile evenimente istorice, rasboae cari sgudue omenirea, desi par a atarna de decretul unui individ, sunt cu toate acestea tot atat de inevitabile ca si un eveniment in constelatiunea cereasca. E drept ca cei vechi n'aveau cuvant de-a pune oroscopul si de-a judeca dupa situatiunea aparenta a luminilor ceea ce se va petrece odinioara pe pamant, dar cu toate acestea in naivul lor chip de-a vedea se ascundea un adevar, acela, ca precum o constelatiune e data cu necesitate, tot astfel evenimentele de pe pamant se'ntampla intr'un sir, pare ca de mai nainte determinat.

Daca, dupa constelatiunea imprejurarilor celor din urma, am pune oroscopul anului ce vine, nu multa speranta ne-ar inspira, nu multa bucurie ne-ar face.

(...)

In acest conflict, pe care viitorul il indica cu claritate, ce se va alege de cei mici? Poporul nostru mic este pus tocmai ca o muche de despartire intre furtuna ce vine din apus pentru a intampina pe cea din rasarit. Oricare ar fi soarta armelor, oricare norocul rasboiului, oricat de inteleapta va fi politica micului popor, rezultatul evenimentelor va fi totusi stabilirea unei preponderante politice, pururea fatala noua, chiar daca nu ne-ar ameninta cu nimicirea totala.

(...)

Cu toate acestea curentul fatal de inoituri, care e caracteristic pentru epoca de spoiala in care traim, impinge pe majoritate la punerea unor chestiuni ce nu pot decat sa turbure tara si sa accentueze deosebirile de interes si de partid intre oameni.

Cu parere de rau cata sa constatam ca, cu toata batranetea prematura a naravurilor, inteligenta politica a acestei tari arata uneor si semne de copilarie. Ca un sfinx, mut inca si cu ochii inchisi, sta anul viitor inaintea noastra, dar stim bine ca multe are de zis, ca cumplite sunt enigmele ce le va rosti, ca in prapastie va cade cel ce nu va fi in stare sa le deslege.

Iar Edipul destinelor noastre se uita in fata acestui sfinx, si in loc de a fi patruns de seriozitatea adanca, tragica poate a fizionomiei lui, el s'apropie de monstru pentru a-i raspunde cu... jucariile noastre constitutionale... Fara indoiala ceea ce are sa se'ntample se va'ntampla, dar e pacat si nu e demn ca atunci, cand timpurile sunt foarte serioase, un popor sa joace mica comedie a luptelor sale dinlauntru".

Sursa: Mihai Eminescu - Scrieri politice