Datoriile către stat și amenzile pot fi plătite „în rate” de contribuabili. Care este procedura?

Până anul acesta, eșalonarea obligațiilor fiscale era prevăzută într-o ordonanță de urgență, și anume OUG nr. 29/2011, care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 200 din 22 martie 2011. 

De la 1 ianuarie 2016, aceste reglementări sunt cuprinse în noul Cod de procedură fiscală, la Capitolul IV Înlesniri la plată. Concret, la art. 184 se menționează faptul că organele fiscale centrale pot acorda la cererea debitorilor eșalonări la plată pe o perioadă de cel mult 5 ani.

Ce tipuri de înlesniri la plată poate acorda Fiscul

Potrivit noului Cod de procedură fiscală, organul fiscal local poate acorda, la cererea „temeinic justificată” a contribuabilului, pentru obligațiile fiscale restante două tipuri de înlesniri la plată:

• Eșalonări și/sau amânări la plata obligațiilor fiscale, precum și a obligațiilor bugetare menționate mai sus;
• Scutiri sau reduceri de majorări de întârziere.

Eșalonarea la plată se acordă pe o perioadă de cel mult 5 ani, iar amânarea la plată se acordă pe o perioadă de cel mult 6 luni, dar care nu poate depăși data de 20 decembrie a anului fiscal în care se acordă.

De menționat că, pe perioada pentru care au fost acordate amânări sau eșalonări la plată, pentru obligațiile fiscale principale eșalonate sau amânate la plată, se vor datora majorări de întârziere de 0,5% pe lună sau fracțiune de lună.

Persoanele fizice trebuie să constituie garanții în cuantumul unei sume egale cu două rate medii din eșalonare, reprezentând obligaţii fiscale locale eşalonate şi majorări de întârziere calculate, în cazul eşalonărilor la plată, sau o sumă rezultată din raportul dintre contravaloarea debitelor amânate şi majorările de întârziere calculate şi numărul de luni aprobate pentru amânare la plată, în cazul amânărilor la plată;

În schimb, în cazul persoanelor juridice garanţia trebuie să acopere totalul obligaţiilor fiscale eşalonate şi/sau amânate la plată.

Ce obligații fiscale pot fi eșalonate

Eșalonarea la plată se acordă pentru:

• Obligațiile fiscale principale reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidat, precum și obligațiile fiscale accesorii;
• Amenzile de orice fel administrate de organul fiscal;
• Creanțele bugetare stabilite de alte organe și transmise spre recuperare organelor fiscale, potrivit legii, inclusiv creanțele bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale stabilite prin hotărâri judecătorești sau alte înscrisuri care, potrivit legii, constituie titluri executorii.

În schimb, potrivit noului Cod de procedură fiscală, eșalonarea la plată nu se acordă pentru:

• obligaţiile fiscale care au făcut obiectul unei eşalonări acordate în temeiul prezentului capitol, care şi-a pierdut valabilitatea;
• obligaţiile fiscale care au scadenţa şi/sau termenul de plată după data eliberării certificatului de atestare fiscală;
• obligaţiile fiscale care, la data eliberării certificatului de atestare fiscală, intră sub incidenţa art. 167, în limita sumei de rambursat/de restituit/de plată de la buget;
• obligaţiile fiscale stabilite prin acte administrative fiscale care, la data eliberării certificatului de atestare fiscală, sunt suspendate în condiţiile art. 14 sau 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. În cazul în care suspendarea executării actului administrativ fiscal încetează după data comunicării unei decizii de eşalonare la plată, debitorul poate solicita includerea în eşalonare a obligaţiilor fiscale ce au făcut obiectul suspendării, precum şi a obligaţiilor fiscale accesorii aferente. În acest scop, organul fiscal competent comunică debitorului o înştiinţare de plată privind obligaţiile fiscale individualizate în acte administrative pentru care a încetat suspendarea executării, precum şi deciziile referitoare la obligaţiile fiscale accesorii aferente;
• obligaţiile fiscale în sumă totală mai mică de 500 lei în cazul persoanelor fizice şi 5.000 lei în cazul persoanelor juridice.

Contribuabilii trebuie să îndeplinească 6 condiții 

Codul de procedură fiscală stabilește că eșalonarea la plată se acordă pentru toate obligațiile fiscale înscrise în certificatul de atestare fiscală, dacă sunt îndeplinite o serie de condiții.

Mai precis, pentru acordarea unei eșalonări la plată a obligațiilor fiscale un debitor trebuie să îndeplinească cumulativ condițiile următoare:

• să aibă depuse toate declarațiile fiscale, potrivit vectorului fiscal;
• să se afle în dificultate generată de lipsa temporară de disponibilităţi băneşti şi să aibă capacitate financiară de plată pe perioada de eşalonare la plată. Aceste situaţii se apreciază de organul fiscal competent pe baza programului de restructurare sau de redresare financiară ori a altor informaţii şi/sau documente relevante, prezentate de debitor sau deţinute de organul fiscal;
• să aibă constituită garanţia potrivit art. 193 din Codul de procedură fiscală;
• să nu se afle în procedura insolvenţei;
• să nu se afle în dizolvare potrivit prevederilor legale în vigoare;
• să nu se fi stabilit răspunderea potrivit legislaţiei privind insolvenţa şi/sau răspunderea solidară, potrivit prevederilor art. 25 şi 26. Prin excepţie, dacă actele prin care s-a stabilit răspunderea sunt definitive în sistemul căilor administrative şi judiciare de atac, iar suma pentru care a fost atrasă răspunderea a fost achitată, condiţia se consideră îndeplinită.

Cererea de acordare a eșalonării la plată - modelul valabil în 2016

Potrivit Codului de procedură fiscală, în vederea acordării eșalonării la plată, contribuabbilii trebuie să depună o cerere în acest sens, la registratura organului fiscal competent sau prin poștă cu confirmare de primire. Această cerere este soluționată în termen de 60 de zile de la data înregistrării.

Procedura de aplicare a eșalonării la plată acordate de organul fiscal central a fost aprobată prin Ordinul ANAF nr. 90/2016 pentru aprobarea conținutului cererii de acordare a eșalonării la plată și a documentelor justificative anexate acesteia, care a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 45 din 20 ianuarie 2016.

Potrivit Ordinului ANAF nr. 90/2016, organul fiscal competent poate acorda patru tipuri de înlesniri la plata obligațiilor fiscale, și anume:

• eșalonarea la plată, la cererea debitorului, a obligațiilor fiscale;
• amânarea la plată, în condițiile legii, a penalităților de întârziere aferente obligațiilor fiscale eșalonate la plată, în vederea anulării, până la data finalizării eșalonării la plată;
• amânarea la plată, în condițiile legii, a unui procent de 50% din majorările de întârziere, reprezentând componenta de penalitate a acestora, aferente obligațiilor fiscale eșalonate la plată, în vederea anulării, până la data finalizării eșalonării la plată;
• amânarea la plată a penalităților de nedeclarare aferente obligațiilor fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect de debitor și stabilite de organul de inspecție fiscală prin decizii de impunere, eșalonate la plată, în vederea reducerii cu 75%, până la data finalizării eșalonării la plată

Concret, Ordinul ANAF nr. 90/2016 stabilește că cererea de acordare a eșalonărilor la plată a obligațiilor fiscale cuprinde următoarele elemente:

• datele de identificare a debitorului: denumirea/numele și prenumele acestuia, a/ale reprezentantului legal/reprezentantului fiscal/împuternicitului, dacă este cazul, domiciliul fiscal, codul de identificare fiscală, numărul de telefon/fax al acestora, adresa de e-mail, precum și datele de identificare pentru sediile secundare înregistrate fiscal, potrivit legii;
• perioada pentru care se solicită eșalonarea la plată, exprimată în luni, și motivarea acesteia;
• suma totală pentru care se solicită eșalonare la plată și/sau amânare la plată, după caz, defalcată pe tipuri de impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidat și, în cadrul acestora, pe obligații fiscale principale și accesorii. În cazul debitorilor care au înființate sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, impozitul pe venitul din salarii se menționează separat pentru debitor și separat pentru fiecare dintre sediile sale secundare;
• justificarea stării de dificultate generate de lipsa temporară de disponibilități bănești și cauzele acesteia;
• mențiuni referitoare la înlesnirile la plată acordate până la data depunerii cererii, în baza actelor normative în materie de înlesniri la plată;
• mențiuni referitoare la bunurile în proprietate, în cazul debitorilor care nu dețin bunuri în proprietate sau acestea sunt insuficiente pentru constituirea garanțiilor la nivelul prevăzut de art. 193 din lege, după caz;
• data și semnătura debitorului/reprezentantului legal/reprezentantului fiscal/împuternicitului

Ce documente trebuie anexate cererii

Persoanele fizice trebuie să anexeze la cererea de acordare a eșalonărilor la plată a obligațiilor fiscale și alte documente, printre care:

• o declarație pe propria răspundere a debitorului din care să reiasă că nu se află sub incidența legislației privind insolvența, că nu se află în dizolvare, potrivit prevederilor legale în vigoare, și că nu i s-au/s-a stabilit răspunderile/răspunderea, potrivit legislației privind insolvența, și/sau răspunderea solidară, potrivit prevederilor art. 25 și 26 din lege;
• documente sau informații relevante în susținerea cererii;
• registrul-jurnal de încasări și plăți sau, după caz, actele prin care se dovedesc veniturile debitorului pe ultimele 6 luni anterioare datei depunerii cererii de acordare a eșalonărilor la plată a obligațiilor fiscale;
• programul de redresare financiară sau orice alt document similar, care va conține și argumentarea posibilității plăților pe perioada solicitată la eșalonare.

În schimb, în cazul persoanelor juridice,  la cererea de acordare a eșalonărilor la plată a obligațiilor fiscale se anexează și următoarele documente:

• copia ultimei situații financiare anuale;
• situația încasărilor și plăților pe ultimele 6 luni anterioare datei depunerii cererii de acordare a eșalonărilor la plată a obligațiilor fiscale;
• copia ultimei balanțe de verificare;
• programul de restructurare sau de redresare financiară semnat de reprezentantul legal al debitorului, care va conține și argumentarea posibilității plăților pe perioada solicitată la eșalonare;
• situația privind indicatorii orientativi și alte informații

Notă: Cererea de acordare a eșalonării la plată poate fi retrasă de debitor până la emiterea deciziei de eșalonare la plată sau a deciziei de respingere, potrivit art. 188 din Codul de procedură fiscală. În acest caz, debitorul nu pierde dreptul de a depune o nouă cerere.

Concret, în termen de cel mult 60 de zile de la data înregistrării cererii, aceasta se soluționează, după caz, prin:

• emiterea unei decizii de eșalonare la plată a obligațiilor fiscale și a unei decizii de amânare la plată a penalităților de întârziere și a penalităților de nedeclarare

sau

• emiterea unei decizii de respingere a cererii de acordare a eșalonărilor la plată a obligațiilor fiscale.

Certificatul de atestare fiscală se eliberează în cel mult 5 zile

Organul fiscal competent eliberează, ulterior primirii cererii de acordare a eșalonării la plată, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare, din oficiu, certificatul de atestare fiscală, pe care îl comunică debitorului. Este important de menționat că eliberarea acestui document nu este supusă taxei extrajudiciare de timbru.

În cazul în care cererea a fost depusă de un debitor persoană fizică ce desfășoară activități economice în mod independent sau exercită profesii libere, termenul de eliberare a certificatului de atestare fiscală este de cel mult 10 zile lucrătoare.

În noul Cod de procedură fiscală se menționează faptul că certificatul de atestare fiscală cuprinde obligațiile fiscale restante existente în sold la data eliberării acestuia.

Ce informații conține certificatul de atestare fiscală eliberat în scopul înlesnirilor la plată a obligațiilor fiscale

Ordinul ANAF nr. 90/2016 stabilește că, prin excepție de la prevederile art. 158 alin (2) din Codul de procedură fiscală, certificatul de atestare fiscală cuprinde obligațiile  fiscale restante existente în sold la data eliberării acestuia, precum și alte creanțe bugetare individualizate în titluri executorii emise potrivit legii și existente în evidența organului fiscal competent în vederea recuperării.

Certificatul de atestare fiscală cuprinde 3 secțiuni:

Secțiunea A „Obligații fiscale existente în evidența organului fiscal central” – se înscriu următoarele:

• obligațiile fiscale principale individualizate pe fiecare tip de impozit, taxă, contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat. În cazul debitorilor care au înființate sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, se înscriu obligațiile fiscale principale ale debitorului, precum și impozitul pe venitul din salarii datorat de fiecare dintre sediile sale secundare;
• obligațiile fiscale accesorii defalcate pe tipuri de impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidat și, în cadrul acestora, pe majorări de întârziere/dobânzi/penalități de întârziere/penalități de nedeclarare. În cazul debitorilor care au înființate sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, se înscriu obligațiile fiscale accesorii ale debitorului, precum și obligațiile fiscale accesorii aferente impozitului pe venitul din salarii datorate de fiecare dintre sediile sale secundare;
• sumele reprezentând amenzi de orice fel administrate de organul fiscal central;
• sumele reprezentând creanțe bugetare stabilite de alte organe și transmise spre recuperare organelor fiscale competente, potrivit legii, inclusiv creanțele bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale stabilite prin hotărâri judecătorești sau alte înscrisuri care, potrivit legii, constituie titluri executorii

Secțiunea B  „Obligații fiscale care nu pot face obiectul înlesnirilor la plată” - se înscriu:

• obligațiile fiscale rămase nestinse din înlesnirile la plată acordate în baza actelor normative în materie de înlesniri la plată. În cazul debitorilor care au înființate sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, se înscriu obligațiile fiscale rămase nestinse ale debitorului, precum și impozitul pe venitul din salarii, rămas nestins, datorat de fiecare dintre sediile sale secundare. Aceste obligații nu se înscriu în cazul eliberării certificatului de atestare fiscală pentru menținerea valabilității înlesnirii la plată;
• suma totală din decontul/deconturile cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare în curs de soluționare. Se vor menționa obligațiile fiscale de natura celor prevăzute la secțiunea A, a căror compensare urmează a fi înregistrată la data emiterii deciziei prin care a fost aprobată suma de rambursat;
• obligațiile fiscale existente în sold la data eliberării certificatului de atestare fiscală, cu excepția celor care au făcut obiectul eșalonării a cărei valabilitate a fost pierdută, în cazul certificatelor de atestare fiscală emise în scopul menținerii valabilității eșalonării la plată;
• obligații fiscale existente în sold la data eliberării certificatului de atestare fiscală de a căror plată depinde menținerea valabilității înlesnirii la plată, cu excepția celor prevăzute la art. 195 alin. (1) și (12) din lege, precum și a ratelor neachitate, în cazul certificatelor de atestare fiscală emise în scopul modificării eșalonării la plată

Secțiunea C „Obligații fiscale nete ce pot face obiectul înlesnirilor la plată” reprezintă diferența dintre obligațiile fiscale cuprinse la secțiunea A și obligațiile fiscale cuprinse la secțiunea B, se înscriu obligațiile fiscale nete ce pot face obiectul înlesnirilor la plată sau sume rămase nestinse care au făcut obiectul eșalonării sau amânării la plată a căror valabilitate a fost pierdută, în cazul menținerii valabilității înlesnirilor la plată. Acestea se individualizează pe fiecare tip de impozit, taxă, contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat, inclusiv obligațiile fiscale accesorii. Pentru debitorii care au înființate sedii secundare înregistrate fiscal potrivit legii, se înscriu obligațiile fiscale nete ale debitorului, precum și impozitul pe venitul din salarii net datorat de fiecare dintre sediile sale secundare.

Notă: În cazul penalităților de întârziere se înscriu separat cele ce fac obiectul eșalonării la plată și separat cele ce fac obiectul amânării la plată.