Desfăşurarea activităţilor economice de către titularii întreprinderilor familiale este reglementată în legislaţia autohtonă prin intermediul Ordonanţei de urgenţă nr. 44/2008, act normativ care stabileşte şi condiţiile în care funcţionează o persoană fizică autorizată (PFA) sau o întreprindere individuală (II) - detalii despre înfiinţarea acestor două forme de organizare sunt aici şi aici.
Potrivit OUG amintite, o întreprindere familială, denumită anterior asociaţie familială, este acea întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică împreună cu familia sa. Concret, membrii familiei pot fi soţul, soţia, copiii acestora care au împlinit vârsta de 16 ani la data autorizării întreprinderii familiale, dar şi rudele şi afinii până la gradul al patrulea inclusiv.
Totuşi, dacă membrii unei astfel de entităţi trebuie să aibă cel puţin 16 ani, nu acelaşi lucru este valabil şi pentru titularul IF. Concret, acesta trebuie să aibă cel puţin 18 ani, condiţie prevăzută expres în actul normativ citat anterior şi întâlnită şi la constituirea unei PFA sau II. Pe lângă criteriul vârstei, reprezentantul IF, dar şi membrii acesteia, trebuie să fie cetăţeni români sau ai unor state membre ale Uniunii Europene şi să nu fi săvârşit fapte sancţionate de legile financiare, vamale sau altele de natura celor înscrise în cazierul fiscal.
Nu în ultimul rând, cei care vor să desfăşoare activităţi economice sub forma unei IF trebuie să aibă un sediu profesional asupra căruia să deţină un drept de folosinţă şi să declare, pe propria răspundere, că îndeplinesc condiţiile de funcţionare din punct de vedere al legislaţiei din domeniile sanitar, sanitar-veterinar, protecţia mediului şi protecţia muncii.
În ceea ce priveşte activităţile economice ale IF, acestea pot fi desfăşurate în toate domeniile, meseriile, ocupaţiile sau profesiile pe care legea nu le interzice în mod expres. Astfel, IF poate activa în agricultură, industrie, turism, construcţii, IT sau comerţ.
Autorizarea activităţii IF la Registrul Comerţului
Potrivit prevederilor cuprinse în OUG nr. 44/2008, întreprinzătorii persoane fizice titulari ai unei întreprinderi familiale au obligaţia să solicite înregistrarea în registrul comerţului şi autorizarea funcţionării, înainte de începerea activităţii economice. În cazul în care reprezentantul entităţii nu formulează o cerere în acest sens în termen de şapte zile de la încheierea acordului de constituire, acel document obligatoriu, încheiat de membrii familiei în formă scrisă, oricare membru al întreprinderii familiale poate să solicite înregistrarea în registrul comerţului şi autorizarea funcţionării, în termen de cel mult 15 zile de la încheierea acordului de constituire.
La fel ca şi în cazul înmatriculării altor entităţi, fie ele cu sau fără personalitate juridică, prima etapă în procedura de înfiinţare a unei PFA o reprezintă rezervarea denumirii, prin depunerea la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul în raza căruia solicitantul îşi stabileşte sediul profesional a cererii de verificare disponibilitate şi/sau rezervare firmă (formularul este disponibil aici), în original, şi achitarea taxei de registru la casierie, taxă care în prezent este de 72 de lei, fiind formată din: taxa de registru (45 de lei) şi un procent aplicat taxei de registru -- 50% Fondul de lichidare şi 10% Fondul de buletin -- prevăzute de Legea nr. 85/2014 (27 de lei).
Potrivit informaţiilor disponibile pe site-ul Oficiului Național al Registrului Comerțului (ONRC), activitatea unui profesionist, titular al unei întreprinderi familiale, se compune din numele familiei sau a reprezentantului acesteia, la care se adaugă sintagma „Întreprindere familială”.
Odată obţinută dovada rezervării denumirii, aceasta este valabilă timp de trei luni şi va fi ataşată dosarului de înregistrare. În cazul în care procedura de înmatriculare a entităţii nu este finalizată în acest interval de timp, documentul îşi pierde valabilitatea, astfel încât solicitantul trebuie să ceară o nouă rezervare de denumire şi să achite taxele aferente.
Apoi, reprezentatul IF trebuie să aibă un sediu profesional declarat, adică să facă dovada că deţine un sediu social. Acest lucru se face prin, ataşarea la dosarul de înregistrare, a documentului care atestă drepturile de folosinţă asupra spaţiilor cu destinaţie de sediu social, respectiv: contract de vânzare-cumpărare (dacă solicitantul este şi proprietarul imobilului unde este declarat sediul social) sau contract de comodat/închiriere, în cazul în care spaţiul este închiriat.
Potrivit ONRC, pentru sediul profesional al unei IF, la fel ca în cazul unei PFA sau a unei II, actul care atestă dreptul de folosinţă trebuie prezentat în original sau copie legalizată. Dacă sediul social al asociaţiei este stabilit într-un bloc de locuinţe, este nevoie şi de aprobarea vecinilor cu pereţi comuni şi a asociaţiei de locatari, prin care aceştia îşi dau acordul ca spaţiul respectiv să fie transformat într-un spaţiu cu destinaţie de sediul social.
Ce documente sunt necesare?
Pe lângă cererea de înregistrare, formular ce poate fi descărcat de aici, dosarul pentru constituirea unei IF, care se depune la oficiul registrului comerţului în raza căruia titularul îşi stabileşte sediul profesional, la ghişeu, prin corespondenţă sau prin biroul de asistenţă şi reprezentare din cadrul primăriilor, va mai cuprinde următoarele documente:
- dovada verificării disponibilităţii şi rezervării firmei, prezentată anterior - original;
- cartea de identitate sau paşaportul fiecărui membru, în copie conformă cu originalul;
- anexa 1 privind înregistrarea fiscală - formularul este disponibil aici;
- documente care atestă drepturile de folosinţă asupra sediului profesional/punctelor de lucru - original sau copie legalizată, aşa cum deja am precizat;
- dacă este cazul, avizul privind schimbarea destinaţiei imobilelor colective cu regim de locuinţă (completat pe formular-tip, original);
- specimenul de semnătură al reprezentantului IF - original. Acesta se depune la oficiul registrului comerţului (ORC) odată cu cererea de înregistrare şi poate fi dat în faţa notarului public, în formă legalizată, ori în faţa directorului ORC sau a înlocuitorului acestuia, care va certifica semnătura.
- declarația pe propria răspundere care să ateste îndeplinirea condițiilor legale de funcționare prevăzute de legislația specială din domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecției mediului și protecției muncii (model 2 - original);
-
după caz:
- precizare din care să rezulte că titularul dreptului de proprietate înţelege să afecteze folosinţa spaţiului în vederea stabilirii sediului profesional;
- documentele doveditoare pentru patrimoniul de afectaţiune (declaraţie pe proprie răspundere).
- documentele care atestă pregătirea profesională sau documentele care atestă experienţa profesională, în copie.
Aşadar, pentru desfăşurarea anumitor activităţi, prevăzute expres în legislaţia autohtonă, persoanele în cauză trebuie să demonstreze, cu documente relevante, calificarea pe care o au în domeniul în care urmează să desfăşoare activităţi.
Concret, pentru demonstrarea calificării, titularul întreprinderii familiale trebuie să fie pregătit să prezinte unul sau mai multe dintre următoarele documente:
- diplomă;
- certificatul sau adeverința prin care se dovedește absolvirea unei instituții de învățământ;
- certificatul de calificare profesională sau de absolvire a unei forme de pregătire profesională, organizată în condițiile legii în vigoare la data eliberării acestuia;
- certificatul de competență profesională (cartea de meșteșugar, carnetul de muncă al solicitantului, declarație de notorietate cu privirea la abilitatea de a desfășura activitatea pentru care se solicită autorizarea, eliberată de primarul localității respective în mod gratuit, în cazul meseriilor tradiționale artizanale);
- atestatul de recunoaștere și/sau echivalare pentru persoanele fizice care au dobândit calificarea în străinătate;
- atestatul de recunoaştere a calificării dobândite în străinatate, în afara sistemului de învăţământ;
- orice alte dovezi care să ateste experienţa profesională.
Alte aspecte importante despre activitatea IF
Aşa cum am specificat şi anterior, întreprinderea individuală este formată din doi sau mai mulţi membri au unei familii, neexistând în legislaţie o limită maximă a numărului acestora.
Conform normelor în vigoare, IF nu poate angaja terţe persoane cu contract de muncă, dar membrii acestei forme de organizare pot fi simultan PFA sau titulari ai unor întreprinderi individuale. De asemenea, aceştia pot cumula şi calitatea de salariat al unei terţe persoane care funcţionează atât în acelaşi domeniu, cât şi într-un alt domeniu de activitate economică decât cel în care şi-au organizat întreprinderea familială.
De asemenea, membrii IF sunt asiguraţi în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi au dreptul de a fi asiguraţi în sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi al asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile prevăzute de lege.
În ceea ce priveşte acordul de constituire, document obligatoriu de altfel, acesta trebuie încheiat în formă scrisă, ca o condiţie de validitate. Acordul va cuprinde numele şi prenumele membrilor, reprezentantul, data întocmirii, participarea fiecărui membru la întreprindere, condiţiile participării, cotele procentuale în care vor împărţi veniturile nete ale întreprinderii, raporturile dintre membrii întreprinderii familiale şi condiţiile de retragere, sub sancţiunea nulităţii absolute.
Totodată, potrivit OUG nr. 44/2008, va fi desemnat un reprezentant al IF, împuternicit printr-o procură specială, care să gestioneze interesele noii entităţi.
Notă: Întreprinderea familială, prin reprezentantul său, poate colabora cu alte persoane fizice autorizate ca PFA, întreprinzători persoane fizice titulari ai unor întreprinderi individuale sau reprezentanţi ai unor întreprinderi familiale ori cu alte persoane fizice sau juridice, pentru efectuarea unei activităţi economice, fără ca aceasta să îi schimbe statutul juridic dobândit.
Chiar dacă IF nu dobândeşte personalitate juridică prin înregistrarea în registrul comerţului şi nu are un patrimoniu propriu, membrii acesteia pot stipula constituirea unui patrimoniu de afectaţiune. Aceste cuprinde, practic, totalitatea bunurilor, drepturilor şi obligaţiilor afectate scopului exercitării unei activităţi economice, constituite ca o fracţiune distinctă a patrimoniului titularului.
Astfel, membrii IF răspund solidar şi indivizibil pentru datoriile contractate de reprezentant în exploatarea întreprinderii cu patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost constituit, şi, în completare, cu întreg patrimoniul, corespunzător cotelor de participare stabilite în acordul de constituire.
Notă: Acest articol face parte dintr-o campanie informativă AvocatNet.ro cu privire la înfiinţarea entităţilor cu sau fără personalitate juridică. Toate articolele din serie pot fi găsite AICI.
Comentarii articol (6)