Identitate in ruptura

J. P. Sartre spunea ca esti atat de liber incat, daca nu vrei sa te duci la razboi, te poti sinucide. Chiar daca nu pare intotdeauna asa, suntem liberi sa alegem. Nici o situatie nu este fara iesire, exista acel lucru minunat: liberul arbitru. Alegem sa facem unele lucruri in viata si pe altele le ratam. Ne ramane sa nu ne intrebam daca am facut alegerile corecte, ci chiar sa le facem.

Imi amintesc de ziua cand m-am dus sa ma inscriu la liceu... La 15 ani mi se cerea sa fac o alegere: uman sau real? Am optat din toata inima pentru uman, contrar oricarei traditii a familiei din care fac parte (medici, contabili), nu pentru ca traiesc in afara realului, ci pentru ca stiintificul nu m-a atras niciodata. Tin minte ca aveam o vaga senzatie de claustrofobie cand vedeam sau cand trebuia sa scriu pe un caiet de matematica. In momentul in care a trebuit sa aleg facultatea, am ales Litere.

Ce vreau sa fiu cand o sa fiu mare? Ce liceu urmez? La ce facultate ma duc? Pentru cati dintre noi au fost alegeri reale, am ales cu adevarat noi, au ales parintii pentru noi? Am ales in cunostinta de cauza? Am ales o anumita facultate, pentru ca am fost pasionati de ceva sau am ales pentru ca trebuia sa alegem ceva? Realitatea te pune mereu in fata unui numar covarsitor de alegeri, mai importante sau mai putin importante: ce cariera urmez, cu cine imi voi petrece restul (teoretic) vietii, ce fac maine, cu ce ma imbrac azi ... Da! Fiecare dintre noi face alegeri, poate nu cele mai potrivite pentru noi, dar in final fiecare alege ceva. Alegem cateodata lucrurile comode, cateodata gresim dureros in a alege persoanele din viata noastra, alegem, e adevarat si nu ne face cinste, fara a sti bine ce alegem si cateodata corvoada de a analiza optiuni este atat de greu de suportat, incat alegem sa lasam pe altii sa decida pentru noi.

Cred cu tarie ca ne definim prin alegerile pe care le facem. Viata in diversitatea ei nu te lasa sa nu optezi pentru ceva. Nu mai exista non-optiunea; pasivitatea, lipsa alegerii devin imposibile azi. Exista, daca vreti, un imperios al alegerii, o prezenta aproape agresiva a ei in viata noastra. Ritmul lumii moderne, cumva haotic, nu te lasa sa contempli, iti cere prezenta activa, te implica activ.

Daca nu mostenesti matusi putred de bogate (:D) sau daca parintii tai nu sunt suficienti de instariti incat sa nu iti faci griji pentru tot restul vietii, atunci trebuie sa optezi pentru un job.

Alegerile pot aduce continuitate, sau ruptura in vietile noastre. Si odata intervenita ruptura mai exista indentitate? Ruptura aduce cu sine si schimbarea, adaptabilitatea noastra este testata mereu, capacitatea noastra de a invata lucruri noi intr-un timp record. Schimbarea presupune noi inceputuri si ca orice inceput, inceputul este greu si mai mereu plin de greseli care starnesc (auto)ironia si rasul.

A gresi, veti spune, este omeneste. Asta este foarte adevarat daca nu a trebuit sa scrii o factura sau sa completezi un CEC pentru BCR de curand. Iata-ma la o anumita varsta (e drept nu foarte inaintata), reinvatand caligrafia si simtindu-ma ca in clasa a doua cand nu aveam voie sa gresesc pe caietul dictando, pentru ca invatatoarea m-ar fi "retrogradat" la caietul de caligrafie. Cu siguranta greseala capata o cu totul alta dimensiune din persectiva asta.

Facem alegeri care ne modeleaza viata, facem alegeri sperand ca sunt cele mai bune pentru noi. La fel ca in anii de studentie am vrea sa existe mereu cineva langa noi care sa ne dea note bune, daca studiem, am vrea sa fim mai buni decat colegii nostri de viata, am vrea un loc mai bun de munca, un salariu mai bun si daca suntem suficient de curajosi am vrea propria noastra afacere.

Intr-o lume in care optiunile te coplesesc prin numarul lor, ai vrea sa stii exact ce vrei, ai vrea sa fii sigur ca alegerea pe care ai facut-o este cea corecta si cea care ti se potriveste cel mai bine. Intodeauna am crezut ca in viata as putea face orice as fi vrut. Pe masura ce timpul a trecut, mi-am dat seama ca nu este asa, ca suntem de fapt limitati in alegerile noastre, ca unii dintre noi pot fi medici, altii avocati, unii pot fi pictori, iar altii muzicieni.

Suntem suma alegerilor noastre: prietenii de care ne inconjuram, slujba pe care o avem, cartile pe care le citim, sporturile pe care le practicam. Alegerile ne definesc pe noi ca oameni si daca nu ne putem alege parintii, locul unde ne-am nascut, sau daca sa ne nastem sau nu, cu siguranta compensam pe tot parcursul vietii. Viata este si inseamna alegere.

Nota autoarei:
Titlul articolului este omonim cu titlul cartii lui Sorin Alexandrescu, Identitate in ruptura, Bucuresti, Editura Univers, 2000

EDITORIAL

Identitate in ruptura

Silvia Tuvene ,

Comentarii articol (0)