Impozitul specific, mult mai convenabil pentru restaurantele medii și mari: pot plăti la stat și de patru ori mai puțin decât înainte

Un nou sistem de impozitare aplicabil firmelor din sectorul turistic, restaurante şi alimentaţie publică a fost introdus în legislația autohtonă de la 1 ianuarie 2017, prin intermediul Legii nr. 170/2016.

Concret, este vorba despre impozitul specific, iar vizate de aplicarea noului sistem de taxare sunt companiile care își desfășoară efectiv activitatea în domeniul cazării sau al alimentației publice, având trecute în actele constitutive cel puțin unul dintre următoarele coduri CAEN:

• 5510 - „Hoteluri și alte facilități de cazare similare”;
• 5520 - „Facilități de cazare pentru vacanțe și perioade de scurtă durată”;
• 5530 - „Parcuri pentru rulote, campinguri și tabere”;
• 5590 - „Alte servicii de cazare”;
• 5610 - „Restaurante”;
• 5621 - „Activități de alimentație (catering) pentru evenimente”;
• 5629 - „Alte servicii de alimentație n.c.a.”;
• 5630 - „Baruri și alte activități de servire a băuturilor”.

Potrivit prevederilor din actul normativ în vigoare de la începutul anului în curs, forfetarul se calculează în funcție de anumite variabile, precum rangul localității în care este amplasată unitatea, suprafața acesteia sau sezonalitatea.

Totodată, acesta se determină prin însumarea impozitului specific aferent fiecărei unități, calculat conform unei formule stabilite în funcție de domeniul de activitate al entității. Spre exemplu, formula de calcul aplicabilă firmelor ce au unul dintre următorele coduri CAEN: 5610 - „Restaurante”, 5621 - „Activităţi de alimentaţie (catering) pentru evenimente” şi 5629 - „Alte servicii de alimentaţie n.c.a.” arată așa:

Impozit specific anual/unitate = k*(x+y*q)*z, unde:

• k - 1400, valoarea impozitului standard (lei);
• x - variabilă în funcţie de rangul localităţii;
• y - variabilă în funcţie de suprafaţa utilă comercială/de servire/ de desfăşurare a activităţii;
• z - coeficient de sezonalitate (se referă la perioada de funcţionalitate a unităţilor de cazare în timpul unui an);
• q = 0,9 şi reprezintă coeficient de ajustare pentru spaţiu tehnic unitate - locaţie de desfăşurare a activităţilor.

Aplicând această formulă rezultă că, spre exemplu, proprietarul unui restaurant cu o suprafaţă de peste 800 de mp, aflat în centrul Bucureștiului, va plăti anual suma de 70.245 de lei.

În acelaşi timp, proprietarii micilor restaurante din centrul Capitalei (suprafaţă de până în 30 de mp) datorează un impozit de 11.844 de lei, iar suma crește cu cât restaurantul este mai mare, și anume la 17.514 lei, pentru 51-70 metri pătrați, la 43.596 de lei, pentru 241-300 metri pătrați și la 56.070 lei, pentru 401-500 metri pătrați.

Din start, obervăm că suma achitată pe metru pătrat rămâne mult mai mare pentru cei ce deţin o afacere de mici dimensiuni. În analiza de azi ne vom opri asupra unei afaceri de dimensiuni medii, respectiv un restaurant de 350 de mp, situat în centrul Bucureștiului, pentru a vedea cât ar fi plătit acesta dacă rămânea plătitor de impozit pe profit, comparativ cu suma ce va trebui achitată în 2017, după introducerea noului sistem de impozitare.

Mai întâi însă, este important să precizăm că o astfel de analiză presupune o serie de variabile, reieșind mai multe simulări de calcul, pe care le-a realizat  Cosmin Preda, Senior Tax Consultant la Viboal Findex. Astfel, specialistul contactat de redacția noastră a ținut cont, printre altele, de numărul de mese existent într-o unitate de 350 de mp, gradul de ocupare al localului pe timpul anului sau consumația medie a clienților. 

Iar cum în Legea nr. 170/2016 este stabilit că în determinarea impozitului specific se ține cont de suprafața efectivă de comercializare, fără a se lua în calcul suprafață ocupată de bucătărie, toalete sau căi de acces, Cosmin Preda a considerat cei 350 mp ca fiind ocupați doar de mese de patru persoane, cu un spațiu între ele de 4 mp, de unde ar fi rezultat aproape 90 de mese existente în restaurantul nostru.

Cum însă mesele nu sunt lipite între ele și se mai pierde spațiu cu aranjarea lor sau culoarele dintre ele, vom lua în calcul o masă de patru persoane la fiecare zece mp, rezultând astfel 35 de mese. 

Totodată, vom avea în vedere cheltuielile cu chiria, angajații sau utilitățile, astfel încât calculele noastre să fie cât mai precise.

În toate situațiile, vorbind totuși de un restaurant cunoscut, ce înregistrează profit, a reieșit un impozit specific mai mic de cel puțin două ori față de ceea ce ar fi însemnat aplicarea impozitului pe profitul obținut de respectiva entitate. Cu cât însă unitatea este una de mai mare succes, înregistrând încasări mai mari, se poate ajunge ca forfetarul să fie chiar de patru sau cinci ori mai mic decât ce s-a plătit anul trecut, spre exemplu, ca impozit pe profit. 

Impozitul specific, mult mai convenabil pentru afacerile medii și mari

Aplicând formula de calcul pentru determinarea impozitului specific, aflăm că restaurantul din exemplul nostru, respectiv o unitate în suprafață de 350 de mp, aflată în centrul istoric al Bucureștiului, va achita anul acesta 53.235 de lei.

Și cum vorbim despre o afacere poziționată foarte bine, putem lua în calcul un grad de ocupare pe timpul anului cuprins între 40 și 60%, cu un adaos comercial aflat între 300 și 500% (un produs cumpărat cu un leu se vinde, în medie, cu 4-6 lei) și în care consumația medie de persoană se încadrează în intervalul 50-75 de lei. 

Totodată, ținând cont de prețurile pieței, vom considera că restaurantul nostru achită o chirie lunară de 10.000 de euro, funcționează zilnic, pe tot timpul anului, în intervalul orar 09:00-00:00, și, în funcție de gradul de ocupare, are trei sau patru persoane angajate ca bucătar, fiecare dintre acestea fiind plătită cu suma netă de 3.000 de lei/lunar.

De asemenea, există între șase și opt persoane ce lucrează ca ajutor de bucătar și care primesc, lunar, câte 2.000 de lei de fiecare, între cinci și șapte ospătari remunerați lunar cu suma de 1.500 lei fiecare, dar și una sau două persoane ce sunt angajate pe postul de șef de sală, funcție pentru care primesc 3.000 lei/lună/persoană. 

În plus, există și alt personal administrativ, plătit în total, pe lună, cu 10.000 de lei, sumă la care se ajunge și cu costurile utilităților, în medie. Nu în ultimul rând, există și alte cheltuieli, care ajung la 360.000 de lei/an, însemnând costuri de contabilitate, diverse servicii, internet, o parte dintre acestea fiind nedeductibile. 

În fine, vom lua în calcul prezența, în medie, a două persoane la fiecare masă de patru, rezultând astfel aproximativ șapte serviri (note de plată) într-o zi, la fiecare masă. 

Astfel, ținând cont de toate aceste variabile, care au un impact semnificativ asupra calculelor, ajungem la 12 simulări de calcul, așa cum puteți vedea în fișierul atașat articolului.

În prima dintre acestea, și cea mai puțin optimistă de altfel pentru respectivul comerciant, observăm că impozitul pe profit anual ar fi depășit 137.000 de lei, ceea ce înseamnă deja o economie de aproape 84.000 de lei, în condițiile în care, așa cum am precizat mai sus, acesta va achita anul acesta, pentru impozitul specific, puțin peste 53.000 de lei.

Mergând mai departe cu exemplele (simularea nr. 6 din tabel), observăm o diferență de peste 576.000 de lei, diferență de bani plătită în minus de restaurant pentru impozitul specific, față de cât ar fi plătit impozit pe profit.

Desigur, cele mai avantajate de noul sistem de impozitare sun restaurantele de calibru, cu cifră de afaceri de peste un milion de euro și o marjă de profitabilitate medie de 9-10%. Astfel, se poate ajunge ca o unitate de acest tip să achite doar 53.325 de lei impozit specific, în loc de 737.340 de lei, impozit pe profit. Rezultă, așadar, o economie de nu mai puțin de aproximativ 684.000 de lei pentru afacerea respectivă, aspect ce vine să confirme cumva ceea ce mai mulți specialiști au anunțat din toamna anului trecut, atunci când documentul ce a introdus impozitul specific a fost publicat, respectiv ideea că firmele cu profit mare sunt favorizate de noul sistem de impozitare, în timp ce micile afaceri au de plătit mult mai mult, raportat la profitul obţinut.

Când trebuie plătit forfetarul

Conform prevederilor în vigoare de la 1 ianuarie 2017, declararea şi plata impozitului specific trebuie efectuate semestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare semestrului pentru care se datorează impozitul. Suma de plată va reprezenta astfel o jumătate din impozitul specific anual, iar termenele-limită până la care trebuie achitat impozitul sunt:

• 25 iulie 2017 - plata primei tranşe, aferente semestrului I din 2017;
• 25 ianuarie 2018 - plata celei de-a doua tranşe, aferente semestrului II din 2017.

Astfel, vorbim de o plată semestrială a impozitului specific, față de una trimestrială a impozitului pe profit, ceea ce poate fi, de asemenea, un avantaj pentru firmele vizate de aplicarea forfetarului. 

Excepţie de la această regulă vor putea face contribuabilii care încetează să existe în cursul anului. Mai exact, aceştia urmează să declare şi să plătească impozitul specific până la data încheierii perioadei impozabile, potrivit legii, luând în calcul, dacă este cazul, şi impozitul specific declarat şi plătit în semestrele anterioare.

În ceea ce privește firmele care au mai multe unităţi, acestea vor putea determina impozitul specific anual prin însumarea impozitului specific aferent fiecarei unităţi calculat conform formulei corespunzătoare codului CAEN.

De altfel, aplicarea impozitului specific aduce și alte avantaje afacerilor care au profituri considerabile, pe lângă sumele mult mai mici de plată. Astfel, acestea pot ține mai ușor evidența contabilă, comparativ cu calculul impozitului pe profit. 

În fine, firmele care, în cursul anului, realizează venituri și din alte activități decât cele corespunzătoare codurilor CAEN prevăzute de Legea nr. 170/2016, aplică sistemul de declarare și plată a impozitului pe profit.

Notă: Simularea completă pentru exemplul nostru, respectiv restaurantul de 350 mp din centrul Bucureștiului, poate fi consultată în fișierul atașat.