Opinie: Pro declarația C800: Poveste cu final fericit

Declarația C800, odată depusă, dă acces online contabilului tău la dosarul fiscal al firmei. Cu alte cuvinte, contabilul poate să vadă instant fișa ta de plătitor, să ceară online certificate fiscale (și să le și primească), să vadă declarațiile depuse sau nedepuse, impozitele plătite, dobânzile și penalitățile calculate.

Partea proastă sau mai puțin bună a acestei declarații este că, după depunerea ei, Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) va face comunicarea cu firma respectivă exclusiv online, pe adresa de mail a contabilului. Cu alte cuvinte, nu îți va mai trimite acasă înștiințări de stingere a creanțelor sau somații de plată și nici popriri de conturi. Le va trimite doar în acest spațiu virtual, la care are acces doar contabilul. Sau, mă rog, are acces doar persoana care deține adresa de mail pe care a fost înregistrată semnătura electronică cu care s-a activat această declarație.

Poveste cu final fericit featuring declarația C800

Eu am depus această declarație pentru toți clienții care mi-au dat acordul în acest sens. Am militat pentru implementarea ei, pentru că îmi dădea acces instant la fișa de plătitor și puteam vedea oricând aveam nevoie, fără să depind de programul sau toanele vreunei inspectoare, fișa de plătitor a clientului.

Cât despre îngrijorarea de a mă transforma în secretara firmelor pentru care am depus C800, în ideea în care, fiind singura care are acces la acest tip de informație, devin, practic, responsabilă cu înștiințarea firmelor. Ei bine, activitatea mea e setată de așa manieră, încât chestia asta nu este o problemă. Noi depunem declarații zilnic. Facem un stat de plată, depunem 112. Închidem o firmă, depunem toate declarațiile pe loc: 100, 300, 394 etc. Tot. Deci, accesăm Spațiul Virtual zilnic. De aceea, nu e o problemă să vizualizăm zilnic noile informări pe care ANAF le trimite în Spațiul Virtual. Chiar dacă am în jur de 60 de firme, nu primesc 60 de notificări pe zi. E foarte fezabil, dacă stai să te gândești și dacă ai o rutină care să includă și acest aspect.

Zilele trecute, colega mea îmi spune că lui X tocmai i s-a emis o somație de plată. Când? Păi, atunci, în ziua aia. Am sărit în sus pentru că știam că respectivul client plătise absolut tot la zi, iar fișa era reglată. Toți banii repartizați, nici măcar un leu nu datora firma respectivă.

Dincolo de indignarea mea, deja mă și gândeam ce urât va face clientul!

Administrația era și la mama naibii, nu la doua străzi distanță! Așa că una din colegele mele a sunat la ANAF, a avut și noroc să prindă la telefon pe cineva care putea efectiv interveni asupra situației și explicația inspectoarei a fost cea de toate zilele: a, o eroare de sistem! gata, v-am dat anulare la somație, s-a rezolvat!

Gândiți-vă ce s-ar fi întâmplat dacă nu aș fi avut acces online și în timp real la somația asta. Ea s-ar fi trimis către bancă, și contul s-ar fi poprit. Nu ar mai fi fost nimic de făcut, decât să așteptăm luna viitoare și să compensăm sumele. Care sume nu se compensează din oficiu, nu, trebuie depuse cereri speciale în acest sens. Nu mă înțelegeți greșit, nu era vorba de compensări intre conturi bugetare diferite. Acum, doamnele de la ANAF vor o cerere specială doar ca să închidă sumele (datorat cu plătit) din același cont bugetar! Ce mai, nu pot apăsa pe un buton fără cerere specială!

Aaaanywaaay, având acest acces instant și în timp real am scutit:

• nervii mei și drumuri inutile la ANAF (zic inutile pentru că oricum, odată popriți banii, nu se mai putea face nimic);
• nervii clientului și din nou, nervii mei, încercând să îi explic că nu am nicio vină și, mai nasol, că nu pot face nimic;
• banii clientului.

Cât despre faptul că acum am răspunderea de a-l înștiința în timp real dacă vine vreo hârtie virtuală, acest incident mi-a demonstrat că lucrurile nu stăteau mai bine înainte de depunerea lui C800, când responsabilitatea să verifice la poștă primirea vreunei epistole era a lui. Chiar și cu responsabilitatea la client, tot contabilul este sunat în eventualitatea unei popriri pe cont. Cu ce îl poate ajuta contabilul pe client, post factum, după ce poprirea a fost instituită? Mi se pare mult mai practic ca, din poziția mea de contabil, să mă folosesc de toate ustensilele pe care le am la dispoziție (și așa puține) să încerc să previn, pentru că, dacă ajungem la faza de reparat, tot eu va trebui să repar.

Încerc să dezvolt cu clienții mei o relație în care eu să fac tot posibilul să preîntâmpin, iar ei să aibă încredere că eu îmi dau silința. Încercăm să nu ajungem în punctul în care să ne gândim a cui e vina. Dacă ambele părți (contabil și client) se concentrează pe a rezolva, nu pe a pasa vina de la unul la altul, atunci nu mai contează a cui e responsabilitatea. Dacă contabilul își dă silința, iar clientul înțelege că, în general, e mai puțin importantă o greșeală izolată și mai important că acel contabil se chinuie să rezolve situația creată, atunci lucrurile vor evolua mult mai bine.

Una peste alta, pot spune că asta a fost o situație de “trecut glonțul pe la ureche”, o situație pe care, înainte de declarația C800, nu aș fi putut să o preîntâmpin, oricât de implicată aș fi fost în activitatea clientului. Și dacă, prin absurd, mă duceam personal la poștă să-i ridic scrisorile de la ANAF, multe sunt cazurile în care ANAF nici măcar nu trimite aceste scrisori la timp, ci ele sosesc odată cu poprirea din bancă!

De aceea, salut apariția lui C800 și îndemn deopotrivă clienți și contabili să depună această declarație. Face bine la bugetul clientului, face bine la nervii contabilului și face bine relației client-contabil.

Nota redacției: Articolul a fost publicat inițial aici.