Excepționalii

Păi da, pentru că în fiecare dintre noi zace convingerea mai-tare-ca-piatra-mai-iute-ca-săgeata că suntem excepția de la o regulă. Sau două, dar mai degrabă nouă. Nouă regulile nu ni se aplică. Doar excepția. Și trăim această excepție, ca la carte, în fiecare zi.

Nu se poate să nu fi mers la vreun restaurant cu specific neaoș și să nu descoperim în meniu lasagna. Sau tiramisu. Sau pizza. Și asta pentru că, slavă Domnului, bucătarul are o gândire excepțională. De asemenea, nu poți să nu te bucuri când clienții se iau la întrecere cu sus-zisul geniu culinar și plusează la masă cerând, după caz, lasagna vegetariană pentru duduia yoghină, tiramisu cu puțin gem de căpșune ca să-i facem poftă lu’ ăla micu și niște pizza fără gluten pentru doamna bine documentată în ale well-being-ului. În acest mod simplu, o seară excepțională este asigurată.

La farmacie e iarăși un loc în care îți dai seama că ținând prostește și total lipsit de imaginație de reguli - să ai rețetă, să ai cardul de sănătate - nu câștigi nici măcar o bulină roșie în plus. Pentru că în fața ta la coadă șed excepționalii - fără rețetă, fără card de sănătate, dar cu niște skill-uri de negociere ceva de speriat…

Ca să nu mai zic și de sala de așteptare a doctorului, unde, cu excepția ta (care în mod necreativ ai făcut programare și ai venit la timp), toată lumea întrunește condițiile de excepție ale urbei: se grăbește mai tare ca tine - mersi că îmi cedezi locul, îl cunoaște pe domnu' doctor - mersi că înțelegi noțiunea de prietenie, a uns-o pe doamna asistentă - mersi că înțelegi prioritizarea.
 
Dar nu-i nimic, las’ că a venit și ziua aia mult așteptată și la conferința despre starea economiei vei avea prilejul să adresezi întrebări direct autorităților de resort. Ești pregătit, ți-ai exersat un pic tonul și atitudinea - destul de banală abordarea, aș putea zice. Nu de alta, dar ministrul și parlamentarul și președintele autorității x, în mod excepțional, nu au putut participa - scuze onoratei audiențe - și au trimis locțiitorii. Cu excepția ta, nimeni nu se miră, așa că măcar îți poți revendica puțina demnitate și unicitate cu această ocazie.

Ai putea crede că la muncă simpla respectare a regulilor te va face excepțional. Ei bine, poate excepțional de pueril. Pentru că ceilalți s-au gândit mai eficient și au descoperit scurtătura - fie ea familială, fie pe grupuri de interes, nu e locul meu să judec asta - către excepție. Adică cum? Adică lor regulile ilare gen respect față de program, disciplină sau chiar criteriul competenței, nu li se a-pli-că. Și dacă nu bagi asta la cap cu ce-le-ri-ta-te, vei cădea direct în excepționalul situației în care tuturor celorlalți le va merge cu muuult mai bine. 
 
Și dacă te-am pus pe gânduri și mesteci toate astea în minte în drum spre casă, rugămintea mea este să dai totuși atenția cuvenită excepționalilor din cale. Nu de alta, dar deși pe carosabil se circulă pe dreapta, pe trotuar se face excepție de la regula asta. Pietoni clar mai creativi (a se citi excepționali) decât tine te vor face iute să înțelegi, pe pielea, coatele și gleznele personale, că regulile sunt iluzorii. Ca să nu mai zic de vehiculele excepționalilor care înțeleg să și le parcheze pe trotuar, chiar dacă asta înseamnă că, de la un moment dat în sus, pietonii le vor ocoli direct pe carosabil. Și să nu uit, să ai urechile ciulite bine la claxoanele mașinilor care au fost parcate pe trotuar și acum se îndreaptă, cu viteză, înapoi spre carosabil. Că doar n-o să facă vreo excepție doar pentru tine, un biet anost pieton.