De sezon - Am vrut să mă fac musafir

Musafirului i se arată numai partea bună a lucrurilor – cele rele sunt adunate în altă parte, pentru alți beneficiari. Cred cu tărie că viața în roz a fost de fapt descoperită de un musafir profesionist.

Musafirul este Dumnezeul și centrul atenției tuturor celor din casă, așa că indiferent de cat de banal e el ca personaj de toate zilele, odată aflat în exercițiul funcțiunii, transgresează la alt nivel.

Musafirul este așteptat, iar eventualele întârzieri nu îi sînt comentate malițios. Musafirul are o ora de ajuns, dar nu are și una de plecat, în calitatea lui ineluctabilă de stăpân al timpului.

Musafirul mănâncă tot ce-i mai bun, și are dreptul să înceapă cu desertul. Și să ceară și seconds, dacă asta îi trece prin cap. De cele mai multe ori, meniul musafirului nu are nimic în comun cu eforturile terne de supraviețuire alimentară ale familiei de peste săptămînă. Musafirul mănâncă bunătăți, iar mulțumirea lui este mai importantă decît a gazdelor.

Musafirul are puteri discreționare. De toanele lui depind atat self-esteem-ul gospodinei casei, cît și talentul de entertainer al capului familiei.
Musafirul nu mănancă precum un porc mistreț, ci apreciază cum se cuvine talentul de bucătăreasă al doamnei casei.

Musafirul nu bea ca un servitor, ci validează alegerea și mai ales priceperea oenologică a stăpânului casei.

Musafirului i se vorbește frumos, și i se cere părerea sau sfatul pe probleme la care în mod obișnuit nu are acces.

Musafirul are voie să se simtă deranjat de copiii gazdelor, iar în acest caz, odraslele sunt cele care vor pierde meciul. Instant. Execuția va fi spectaculoasă, publică și fără drept de apel.

Musafirul poate spune bancuri tampite fără a fi amendat pe loc, și își poate barfi în liniște soțul/soția, pentru că va găși un suflet înțelegător care să nu îl besteleasca pentru asta.

Musafirul poate varsa pe covor conținutul cheselei de dulceață, poate răsturna carafa de vin pe fața de masă albă din damasc, poate sparge pahare din cristal și poate tranti energic ușile din casă, fără ca toate astea să îl transforme în inamicul public numărul unu.

Ochiul pofticios al musafirului are acces la tot ce a fost uitat în mod iresponsabil în raza lui vizuală, și poate pune întrebări și cere lămuriri asupra aspectelor cu care familia s-a chinuit să fie discretă atata vreme.

Puterea musafirului se exercită atat ante, cat și post-visitum. Fantoma musafirului îl bîntuie nemilos pe gazdoi încă înainte de a suna la ușa, și nu încetează să se manifeste chiar și la cîteva zile după plecarea din viața lui.

Și atunci, de ce să te omorî să îți alegi orice altă slujba –  unde ai de făcut fericit un șef -  sau să te mai apuci să îți deschizi propria antrepriză – unde ai un client de făcut fericit? Păi nu-i mai bine musafir?

Și dacă tot nu sînteți convinși, iaka și întrebarea de verificare: ia ziceți sincer – voi cati musafiri, fie ei și de rahat, ați dat vreodata afară din casă?