Excepționalii en detail – Ipocritul nostru cel de toate zilele

Primul lucru care merită menționat este acela că Ipocritul se mișcă excepțional prin etică - binele, adevărul și frumosul sunt practic stâlpii credințelor profesate de acesta pe toate gardurile conversaționale. Dacă ar fi să-l crezi, Ipocritul nu poate dormi noaptea de grija binelui celorlalți și a planetei în genere, în timp ce este profund preocupat cu marile adevăruri ale vieții și să respire doar aerul rarefiat al frumosului.

Să faci cunoștiință cu un Ipocrit este dragoste la prima vedere, pentru că el este de fapt sufletul tău pereche. Alinierea valorilor cu un Ipocrit este instantanee. El neavând niciuna, le va copia cu seninatate pe ale tale în secunda doi. Din acest motiv, cu un Ipocrit nu te poți certa, pentru că e ca și când te-ai certa cu ține însuți, adică aberant.

Faptul că îți consolidează părerea bună despre ține și că acționează ca o oglindă fermecată care îți arată veșnic cea mai frumoasă varianta a personalității tale creează dependență pe termen lung, ca orice stare de bine de altfel. În definitiv, lângă cine ai sta mai degrabă – lângă un om în fața căruia nu eșți chiar zmeul-zmeilor, sau lângă o persoană care te face să te simți ataaaat de bine cu tine?

Tocmai de aceea, spre deosebire de lingușitorul de rând, Ipocritul nu trebuie să îți ceară niciodată nimic, pentru că îi vei da singur tot ce are nevoie. El este hoțul sofisticat care nu are nevoie să îți spargă ușa în miez de noapte, pentru că tu îi vei cara din casă, benevol, și televizorul și calculatorul, și banii din fondul secret de urgență.

Șarmul Ipocritului funcționează perfect pentru 99% dintre oameni, pentru că nimeni nu își poate imagina albețea orbitoare a panzelor până în care este el dispus să meargă. Spre deosebire de Mincinos – o varianta primitiv-limitată a Ipocritului – acesta este dispus să spună orice, oricui, fără nici cea mai mică tresărire a conștiinței personale. Cred că dublul standard a fost de fapt inventat de un Ipocrit.

Dar hai să vedem cum arată și cum se manifestă, în context real, Ipocritul nostru cel de toate zilele.

Ipocritul de la serviciu este colegul care îți împărtășește frustrările în legătură cu compania, ceilalți colegi sau șeful cel rău, și care îți spune mereu că ai dreptate. Și care, ca și ține, a suferit multe nedreptăți, deși calitatea muncii sale precum și aptitudinile de excepție – ca și ale tale – sunt fără reproș. Și pe care bineînțeles că l-ai ajutat cu drag cu câte ceva: îndrumări, idei, soluții. Ca între prieteni. Pe Ipocritul de la serviciu începi să-l vezi ca atare abia dacă lucrezi împreună cu el la un proiect, în cadrul căruia începi să înțelegi că toate calitățile despre care ți-a vorbit până atunci sunt în cel mai bun caz discutabile, dacă nu cumva inexistente. Precum și faptul că nedreptățile suferite sunt imaginare, iar oamenii care îi fac viața un iad au cu totul altceva mai bun de făcut…

Tot la slujba, Ipocritul este și șeful care te laudă și îți acceptă la nivel declarativ toate argumentele de promovare pe care I le propui, urmând ca la un moment dat să te lase cu buza umflată dând postul râvnit altcuiva sau punându-te cu mâna lui pe lista de redundante a organizației.

În calitate de membru în gașca de prieteni, Ipocritul este politicos și atent cu doamnele grupului, oferitor-premiant de buchete de flori și mărțișoare, cel mai convins deschizător de uși și aprinzator de țigară din univers. E doar o chestiune de timp până afli că pe doamna de acasă o bate la trei coaste sau o înșală că la Vadu Lat de ani de zile. În varianta lui feminină, Ipocritul din gașcă este cea mai bună prietenă-confesor a ta, asta firește până afli că toate tainele împărtășite au fost difuzate prompt și cu creativitate, tuturor. Sau până îți trimite din greșeala un sms din care afli părerea ei reală despre ține.


În concluzie, Ipocritul nu este un materialist – el nu va încerca niciodată să îți fure posesiunile, el va merge mai departe de atât și îți va fura sufletul. În vreme ce mincinosul pervertește fapte, Ipocritul discreditează valori. Paguba creeată de un Ipocrit este catastrofală, pentru că îți dărâma liniștea, aprecierea de sine și încrederea în oameni, pe termen lung. Recuperarea este anevoioasă și de durată și niciodată integrală, iar rememorarea traumei se distinge prin aceea că te umple de furie și rușine și peste douăzeci de ani.

“Ipocrizia este omagiul adus de către viciu virtuții.”
La Rochefoucault